Stabilire program vizitare minor. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- stabilire program vizitare minor
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.59
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr.53 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și pârâta intimată, asistată de avocat, lipsă fiind reprezentantul Autorității tutelare de pe lângă Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul recurent depune la dosar chitanța seria - nr.-, în valoare de 4 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei, planșe foto, copie ordin de plată și copie diplomă studii. Totodată arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru pârâta intimată.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.53 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; stabilirea unui program de vizitare a minorului așa cum a fost formulat în motivele de recurs cât și în notele de concluzii scrise pe care le depune la dosar; arată că în prezent este în măsură a asigura minorului confortul și siguranța necesare vârstei acestuia, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar; totodată, precizează că fiul său se află la vârsta când se impune prezența tatălui, între ei fiind stabilită o puternică legătură afectivă, ce poate fi menținută doar prin petrecerea a cât mai mult timp împreună; de asemenea, solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru pârâta intimată, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor anterioare pe care le consideră legale și temeinice, având în vedere probatoriul administrat; arată că stabilirea programului de vizitare solicitat de recurent nu este în interesul minorului, având în vedere vârsta acestuia și starea sănătății copilului; nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr.1299/227/13.05.2008, reclamantul chemat în judecată pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună încuviințarea de a avea legături personale cu minorul, născut la data de 11.10.2002, respectiv, o zi pe săptămână miercuri de la ora 16 la ora 20, în prima și a treia săptămână din fiecare lună de vineri de la orele 1600, până duminică la orele 1800, jumătatea a doua a vacanțelor de iarnă și primăvară ale copilului și în vacanța de vară, o lună de zile la domiciliul său.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.638/19.04.2006, minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei acestuia, pârâtei, că până în luna februarie 2008 când s-a terminat procesul de partaj, legătura cu minorul fost foarte strânsă, deoarece locuiau împreună și că prin hotărârea de divorț nu i s-a acordat dreptul de vizitare a minorului.
De asemenea, a solicitat instanței să calculeze ca până la sfârșitul anului sau mai mult, în compensație cu perioada cât a fost împiedicat să-și exercite atribuțiile de tată, să-i fie încredințat minorul iar mama să fie obligată să plătească pensia de întreținere corespunzătoare.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu stabilirea unui program de vizitare minorului la domiciliul ei, o dată la două săptămâni, la sfârșit de săptămână, întrucât în restul zilelor minorul este la grădiniță; acest program răspunde atât drepturilor pe care le are reclamantul și care nu au fost niciodată contestate sau obstrucționate, cât și interesului minorului vis- -vis de vârsta acestuia, de problemele pe care le ridică starea lui de sănătate și, nu în ultimul rând de situația reclamantului.
Pârâta a precizat că susținerile reclamantului cum că nu i-ar permite să viziteze minorul nu este reală, ea neîmpiedicându-l niciodată pe acesta să păstreze legături personale cu minorului, în sensul de a-l vizita la ore decente și fără a fi sub influența băuturilor alcoolice, ținând cont și de programul de grădiniță al copilului, de programul de somn și de masă, considerând că reclamantul a formulat acțiunea doar în scop șicanator.
De asemenea, a arătat că reclamantul este în evidența cabinetului de psihiatrie, lucru confirmat încă din anul 2004, conform biletului de ieșire din spital, anexat la dosar. În această situație, consideră că a fi încuviințat ca minorul să fie luat la domiciliul reclamantului ar însemna ca sănătatea și integritatea psihică și fizică a minorului să fie prejudiciate.
Prin sentința civilă nr.2043 din 10.10.2008 Judecătoria Fălticenia admis în parte acțiunea civilă având ca obiect stabilire program vizitare minor formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu copilul minor, născut la data de 11.10.2002 în municipiul F, județul S, conform următorului program de vizitare: în fiecare miercuri din fiecare săptămână între orele 16-20; în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta și duminica, orele 10-18 și obligat pârâta să achite reclamantului suma de4,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta, iar din relațiile lor de căsătorie a rezultat minorul, născut la data de 11.10.2002 și că, prin sentința civilă nr.638/19.04.2006 dată în dosarul cu nr.3408/2005 al Judecătoriei Fălticeni, a fost declarată desfăcută căsătoria încheiată între reclamant și pârâtă, minorul fiind încredințat pârâtei spre creștere și educare.
A mai reținut prima instanță că este în interesul minorului să aibă legături personale cu tatăl său și că, prin întâmpinare, pârâta a achiesat la pretențiile reclamantului, stabilind și un program de vizitare a minorului.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.53/9.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reținut în motivarea instanței de apel, în esență, că modalitatea în care judecătoria a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu copilul minor, în exercitarea drepturilor părintești, este în concordanță cu interesul minorului și cu prevederile art.43 alin.1 și 3 din Codul familiei și ale Legii nr.87/2007 privind ratificarea Convenției asupra relațiilor personale care privesc copiii, iar faptul că prima instanță nu a încuviințat reclamantului să ia pe minor la domiciliul său, nu echivalează cu încălcarea drepturilor sale părintești, ci cu restrângerea acestora în raport de circumstanțele cauzei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, în motivarea căruia a arătat, în esență, că audierea în proces, în calitate de martor, a fratelui pârâtei-intimate fost nelegală, că fosta soție - pârâta, încearcă pe orice cale împiedicarea sa de a stabili legături personale cu minorul, în exercitarea drepturilor și îndatoririlor sale părintești, cu încălcarea prevederilor Legii nr.87/2007 privind ratificarea Convenției asupra relațiilor personale care privesc copiii, că exercitarea firească a drepturilor și îndatoririlor părintești presupune și posibilitatea instalării minorului la domiciliul său în intervalele de timp solicitate, precum și alte aspecte vizând modalitatea soluționării cererilor accesorii divorțului părților.
Criticile formulate se încadrează, parțial, în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, însă se dovedesc a fi neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.43 alin.1 din Codul familiei, "părintele divorțat, căruia nu i s- încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională".
Textul legal citat, se circumscrie noțiunii de "ocrotire părintească", care se întemeiază pe afecțiune, prietenie și ajutor reciproc între membrii familiei, cu precizarea că aceasta este în interesul minorului, astfel încât ceea ce primează sunt îndatoririle, iar nu drepturile părintești.
De principiu, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul încredințat celuilalt părinte în cazul divorțului și care derivă din obligația de a crește și educa pe copil, nu poate fi limitat a priori, comunicarea dintre părintele căruia nu i s-a încredințat copilul minor urmând să aibă loc în mod firesc,fără nici o restrângere. Acest aspect nu este însă general valabil, practica judiciară și literatura de specialitate fiind unanime în aprecierea posibilității ivirii unor situații în care interesul superior al minorului să impună stabilirea unor limitări ale acestui drept.
În speță,față de circumstanțele relațiilor de familie analizate, neîngăduirea luării minorului de către tatăl reclamant la domiciliul acestuia, ordonată de instanțe, apare în concordanță cu principiile anterior enunțate, neconstituindu-se într-o încălcare a drepturilor sale părintești, ci numai într-o restrângere justificată a acestora.
În susținerea acestei soluții, în mod corect s-au apreciat, prin raportare la ansamblul probator al cauzei, pe de o parte, vârsta fragedă a copilului, născut la data de 11.10.2002, iar pe de altă parte, modificările de conduită manifestate de tatăl-reclamant, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, soldate cu internări în spitalele din S și F și care, în final, au generat practic desfacerea căsătoriei soților.
Biletul de ieșire din Spitalul de Urgență "Sf. cel " S (fila 29 dosar fond) dovedește, fără echivoc, că reclamantul - recurent a fost diagnosticat cu "episod depresiv mediu și onirofilie", că se află în evidență psihiatrică și că revine în unitatea spitalicească pentru o nouă simptomologie de aspect depresiv, agravată, fiind externat după tratament psihotrop, cu recomandarea controlului psihiatric periodic, context ce se constituie într-un factor de risc pentru copilul minor, de periclitare a climatului firesc de liniște și siguranță.
Față de cele ce preced, restricționarea drepturilor părintești ale reclamantului printr-un program de vizitare minorului la domiciliul acestuia, respectiv al mamei - pârâte, a fost în mod corect menținută de tribunal, cu precizarea că, în eventualitatea îmbunătățirii situației de fapt, acest program va putea suferi, la rândul său, modificări.
Cu referire la nelegalitatea audierii în proces, în calitate de martor, a fratelui pârâtei (rudă de gradul II), aceasta nu poate fi reținută întrucât prevederile art.190 Cod procedură civilă consacră o excepție în materia cauzelor de familie, de la regula generală înscrisă în art.189 Cod procedură civilă, potrivit căreia "nu pot fi ascultați ca martori rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv", iar neopunerea reclamantului recurent la audiere, echivalează totodată cu o acceptare tacită în sensul art.189 alin.2 Cod procedură civilă.
Celelalte aspecte sesizate de reclamant în cuprinsul memoriului de recurs, nu pot face obiect de analiză pentru instanță, în condițiile în care exced cadrului procesual, determinat sub aspectul obiectului și cauzei acțiunii chiar de acesta în fața primei instanțe, ceea ce ar echivala cu o încălcare a principiilor disponibilității, contradictorialității și al dreptului la apărare, prin depășirea limitelor investirii, ceea ce nu poate fi primit potrivit art.129 alin. final Cod procedură civilă.
În consecință, constatând că nu sunt date motivele de nelegalitate invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 cod procedură civilă,va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr.53 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored,SP/14.05.2009
Nr.ex.2
Jud.fond:
Jud.apel: /
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1631/2009.... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
