Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 4/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 4/R-MF/CC
Ședința secretă din 05 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat
prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în ședință secretă, recursul civil declarat de reclamantul - la avocat, împotriva sentinței civile nr.32 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința secretă, a răspuns avocat pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul - Cabinet individual, lipsind intimații-pârâți () I, și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, apreciind că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.2 și 7 Cod procedură civilă.
Un motiv de nelegalitate este cel prevăzut de art.304 pct.2 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată de un alt judecător decât cei care au participat la dezbateri, care nu erau în complet specializat.
O altă critică este întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde motive contradictorii în sensul că tribunalul reține pe de o parte că este în interesul minorului ca acesta să crească în familia recurentului, iar pe de altă parte, motivează că dezinteresul tatălui biologic față de copil nu poate duce la sancționarea acestuia cu încuviințarea adopției, motiv pentru care s-a și respins cererea.
Urmează ca instanța să aprecieze că primul motiv de recurs atrage casarea. Iar al doilea atrage desființarea în totalitate.
Solicită admiterea recursului, dispunerea în tot a hotărârii atacate, în sensul încuviințării adopției privind pe minorul -
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru înfăptuirea adopției, întrucât tatăl biologic nu și-a dat acordul în acest sens. Instanța de fond nu putea trece peste aceste dispoziții legale și nu se putea reține niciuna din situațiile de excepție.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 8 mai 2009, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea Secția Civilă-Complet specializat pentru minori și familie sub nr-, cererea formulată de reclamantul -., în contradictoriu cu pârâții-părinți firești, I- și, prin care solicită ca, prin hotărârea care se va pronunța să se încuviințeze adopția minorului -G, născut la 06.05.2000, urmând ca pe viitor, minorul să poarte numele său, acela de,".
Motivând cererea, reclamantul a susținut că prin Sentința civilă nr. 407 din 4 martie 2002, s- pronunțat divorțul dintre părinții minorului, acesta fiind încredințat spre creștere și educare mamei.
La 20 decembrie 2002 s- căsătorit cu mama minorului -G, I-, de la începutul acestei căsătorii a conviețuit cu minorul, relația între acesta și copil este ca și relația între tată și fiu, minorul integrându-se foarte bine în familie, precum și la școală, fiind elev în clasa I la Școala din.
Minorul s-a integrat foarte bine și în programul școlar, având o relație foarte bună cu învățătoarea și colegii, în ciuda faptului că are probleme de sănătate, fiind diagnosticat ca suferind de retard psihic ușor.
Reclamantul, susține că este singurul întreținător al familiei, soția nu lucrează, iar tatăl biologic nu și-a achitat niciodată obligația legală de întreținere, mama copilului fiind de acord cu adopția.
Pentru dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: certificatul de naștere al copilului; certificatul medical privind starea de sănătate a acestuia; certificatul de naștere al adoptatorului; certificatul de căsătorie încheiat cu mama minorului; certificatul de cazier judiciar, rezultând că nu este înscris în cazierul judiciar și acte medicale ale adoptatorului.
Văzând prevederile art. 63 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind regimul juridic al adopției potrivit cărora, soluționarea cererilor de încuviințare a adopției se face cu citarea direcției în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, respectiv a direcției în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare, la termenul de judecată din data de 12 iunie 2009, tribunalul i-a pus în vedere reclamantului să formuleze cerere de introducere în cauză a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V, cererea fiind ulterior formulată și depusă la fila nr. 17 din dosar, Direcția fiind astfel citată în cauză, în calitate de pârâtă.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, a întocmit Raportul cu privire la informarea și consilierea tatălui firesc, asupra deschiderii procedurii adopției interne (fila nr. 21 din dosar), iar prin declarația dată în fața reprezentanților acestei instituții și înregistrată sub nr. 20409 din 23 iunie 2009 (fila nr. 23 din dosar), acesta a declarat expres că nu este de acord cu încuviințarea adopției, întrucât nu va renunța la copilul său și în mod special, nu este de acord cu încetarea legăturilor de filiație dintre el și copil.
Aceeași susținere a făcut-o tatăl firesc și în fața tribunalului sesizat cu încuviințarea adopției, tribunalul constatând astfel, că lipsește consimțământul tatălui firesc privind adopția copilului în vârstă de 9 ani.
Tatăl firesc a depus la dosar: Deciziile emise de Casa Județeană de Pensii V - Comisia de expertiză medicală, asupra capacității de muncă, nr. 1222 din 6 martie 2006 (fila nr. 24 din dosar) și nr. 1146 din 3 martie 2008 (fila nr. 36 din dosar), rezultând din acest acte că este suferind de TBC și este încadrat în gradul III de invaliditate; alte acte medicale privind aceeași afecțiune și internările repetate pentru tratarea acestei boli, precum și a altor afecțiuni, precum: fracturi de tibie și peroneu, fractură de gambă și pneumopatie acută; Decizia nr. - din 15 mai 2006 (fila nr. 42 din dosar) emisă de Casa Județeană de Pensii V, privind pensia de invaliditate și Certificatul nr-, eliberat de Judecătoria Horezu, jud. V (fila nr. 28 din dosar), din care se reține că pe rolul ac estei instanțe se află în curs de soluționare cererea reclamantului, îndreptată împotriva pârâtei I-, prin care solicită ca, prin hotărârea care se va pronunța să se încuviințeze legăturile personale cu minorul -G, tatăl firesc susținând în fața tribunalului că ar fi împiedicat de mamă și de actualul soț al acesteia, să aibă legături personale cu copilul său.
Prin sentința civilă nr.32//13.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respinsă cererea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Minorul -G, s-a născut la 06.05.2000, fiind rezultat din căsătoria mamei I- cu tatăl-pârât.
Prin Sentința civilă nr. 407 din 4 martie 2002, s- pronunțat divorțul dintre părinții minorului, acesta fiind încredințat spre creștere și educare mamei.
La 20 decembrie 2002 mama minorului -G s-a căsătorit cu reclamantul -. și încă de la începutul acestei căsătorii, cei doi soți au locuit împreună cu minorul în gospodăria reclamantului din Comuna, jud. Minorul s-a integrat în noua familie și frecventează cursurile școlare la Școala din, astfel că, între reclamantul -., care dorește să-l adopte și minorul -G, s-au statornicit, într-adevăr, relații specifice relațiilor dintre tată și fiu.
Mama minorului, este de acord ca actualul soț să-l adopte pe minor, întrucât contribuie efectiv la creșterea și educarea lui.
Tatăl firesc, pensionat pentru gradul III de invaliditate și având ca suferință principală TBC pulmonar, prin declarația dată în fața reprezentanților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V, înregistrată sub nr. 20409 din 23 iunie 2009 (fila nr. 23 din dosar), precum și în fața tribunalului, a declarat expres că nu este de acord cu încuviințarea adopției, întrucât nu va renunța la copilul său și în mod special, nu este de acord cu încetarea legăturilor de filiație dintre el și copil, tribunalul constatând astfel, că lipsește consimțământul tatălui firesc privind adopția copilului în vârstă de 9 ani.
Cu privire la dispozițiile legale relevante pentru cauză, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004, privind regimul juridic al adopției, "adopția este operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului".
Art. 2 din aceeași lege, prevede principiile care "trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopției", respectiv: "a) principiul interesului superior al copilului; b) principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial; c) principiul continuității în educarea copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, culturală și lingvistică; d) principiul informării copilului și luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta și gradul său de maturitate; e) principiul celerității în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției".
Cap. 2 din lege, referindu-se la "Condițiile de fond ale adopției", prin art. 5 alin. (1) prevede că "adopția se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului".
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a apreciat că este în interesul superior al minorului -G, pentru ca acesta să crească și să fie educat într-un mediu familial, așa cum îl oferă reclamantul -. împreună cu mama minorului, în gospodăria din Comuna, jud.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004, privind regimul juridic al adopției, "adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanțiile morale și condițiile materiale necesare dezvoltării depline și armonioase a personalității copilului", iar reclamantul -., îndeplinește aceste condiții pentru a-l putea adopta pe minor.
Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004, privind regimul juridic al adopției, prevede persoanele care trebuie să consimtă la adopție, respectiv: a) părinții firești sau, după caz, tutorele copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub interdicție, în condițiile legii; b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani; c) adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare".
"Părinții firești ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să consimtă la adopție în mod liber, necondiționat, și numai după ce au fost informați în mod corespunzător asupra consecințelor adopției, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului" (art. 14 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004, privind regimul juridic al adopției).
Totodată, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004, privind regimul juridic al adopției, "consimțământul părinților firești sau, după caz, al tutorelui se dă în fața instanței judecătorești odată cu soluționarea cererii de deschidere a procedurii adopției", iar " n cazul adopției copilului de către soțul părintelui său, consimțământul părintelui firesc se dă în fața instanței judecătorești odată cu soluționarea cererii de încuviințare a adopției" (alin. 2 al aceluiași articol).
Tribunalul a concluzionat că, în cazul în speță, există consimțământul mamei minorului, precum și consimțământul reclamantului care dorește să-l adopte pe minor.
Minorul -G, în vârstă de 9 ani, nu poate să-și dea consimțământul, în raport cu dispoziția legală enunțată, iar tatăl firesc nu este de acord cu adopția și în mod special, cu încetarea legăturilor de rudenie cu copilul, aspect prevăzut expers de dispozițiile legale citate mai sus.
Conform art. 13 din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004, privind regimul juridic al adopției, "în mod excepțional, instanța judecătorească poate trece peste refuzul părinților firești sau, după caz, al tutorelui de a consimți la adopția copilului, dacă se dovedește, prin orice mijloc de probă, că aceștia refuză în mod abuziv să-și dea consimțământul la adopție și instanța apreciază că adopția este în interesul superior al copilului, ținând seama și de opinia acestuia dată în condițiile art. 11 alin. (1) lit. b), cu motivarea expresă a hotărârii în această privință".
Tribunalul, analizând cauza de față prin prisma acestei dispoziții legale, a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale de excepție pentru a se putea trece peste refuzul tatălui firesc de a-și da consimțământul la adopție.
Situațiile de fapt, că acesta suferă de o boală gravă, că este pensionat pentru gradul III de invaliditate sau că are condiții materiale precare, nu-i sunt imputabile și nu pot conduce la concluzia că acesta refuză, cu rea-credință, să-și dea consimțământul la adopție.
De asemenea, situația că, de fapt, nu contribuie la creșterea și educarea minorului, determinată atât de starea de boală, cât și de situația materială precară, nu poate conduce la concluzia că acesta refuză, cu rea-credință, să-și dea consimțământul la adopție și să rupă definitiv legăturile sale de rudenie firească, cu minorul.
Pentru faptul că acesta nu și-ar îndeplini obligația legală de creștere și educare a minorului, există alte remedii legale (obligarea la pensie de întreținere pe cale judecătorească; constatarea săvârșirii infracțiunii de abandon de familie), astfel că, pârâtul nu poate fi realmente "sancționat" cu încuviințarea adopției, trecând peste refuzul său expres, cu atât mai mult, cu cât, minorul -G, în vârstă de 9 ani, nu poate să-și dea consimțământul, sub acest aspect.
Mai mult, din Certificatul nr-, eliberat de Judecătoria Horezu, jud. V (fila nr. 28 din dosar), tribunalul reține că pe rolul acestei instanțe se află în curs de soluționare cererea reclamantului, îndreptată împotriva pârâtei I-, prin care solicită ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se încuviințeze legăturile personale cu minorul -G, tatăl firesc susținând în fața tribunalului că ar fi împiedicat de mamă și de actualul soț al acesteia, să aibă legături personale cu copilul său, astfel că nu se poate reține că acesta refuză, cu rea-credință, să-și dea consimțământul la adopție.
Analizând aceste dispoziții legale coroborate, tribunalul a apreciat că în prezent, este în interesul major al copilului, să fie menținută legătura sa de rudenie cu tatăl firesc, astfel că se va respinge cererea de încuviințare a adopției, în prezent nefiind îndeplinită condiția de fond analizată și prevăzută în mod imperativ de lege.
Reclamantul va putea reveni cu o nouă cerere de adopție a minorului după ce acesta va împlini vârsta de 10 ani și va putea să-și exprime în mod valabil, potrivit legii speciale, consimțământul cu privire la cererea adoptatorului, la relațiile dintre el și reclamant, la relațiile dintre el și tatăl firesc, copilul având atât dreptul, cât și interesul major de a-și spune cuvântul cu privire la condițiile statutului său civil, precum și ale creșterii și educării sale viitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea în tot a acesteia sau casarea cu trimitere spre rejudecare, invocând dispozițiile art.304 pct.2 și 7 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.2 Cod procedură civilă se susține că hotărârea recurată a fost dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, aceștia nefăcând parte dintr-un complet specializat pentru minori și familie.
În al doilea motiv de recurs se susține că, instanța de fond nu a luat în considerare susținerile tuturor părților, care au fost de acord cu încheierea adopției.
În al treilea motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se susține că s-a solicitat audierea minorului, chiar dacă acesta nu a împlinit vârsta de 10 ani, solicitare făcută în baza art.24 alin.2 din Legea nr.272/2004, în situația în care s-a adus la cunoștința instanței că minorul nu do9rește să aibă legături personale cu tatăl care prezintă un dezinteres total față de minor, neîndeplinindu-și obligația plății pensiei de întreținere, motiv pentru care mama minorului a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu.
Se invocă dispozițiile art.13 din Legea nr.273/2004, privind regimul juridic al adopției, care prevede posibilitatea instanței de a trece peste refuzul părinților firești dacă se dovedește refuzul abuziv al acestora în privința consimțământului la adopție.
În al patrulea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă se susține că hotărârea de la fond cuprinde motive contradictorii, pe de o parte apreciind că este în interesul superior al copilului să crească în mediul familial oferit de recurent și mama minorului, prezentând garanțiile morale și materiale necesare creșterii unui copil, iar pe de altă parte, motivează că, dezinteresul total manifestat de tatăl biologic față de copil, nu poate să conducă la sancționarea acestuia cu încuviințarea adopției, respingându-se cererea de adopție, fără a preciza dacă este întemeiată sau neîntemeiată.
Prin întâmpinarea de la filele 12-13 dosar, intimatul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă, cu casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.2 Cod procedură civilă, este neîntemeiat, constatându-se că sentința nu s-a dat de alți judecători, decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Astfel, din încheierea de la fila 26 dosar fond, rezultă că s-a dispus repartizarea dosarului spre soluționare la completul F2 - complet de vacanță, conform repartizării ciclice, iar cei doi judecători care au pronunțat sentința împotriva căreia s-a pronunțat prezentul recurs sunt cei care ai luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Drept urmare, acest motiv de recurs va fi respins ca neîntemeiat.
Al treilea motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, cu casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod corect, că între reclamantul, căsătorit cu mama minorului și acesta din urmă s-au statornicit într-adevăr relații specifice celor dintre tată și fiu.
De asemenea, corect s-a stabilit că este în interesul superior al minorului să crească și să fie educat într-un mediu familial, oferit de reclamant, împreună cu mama minorului, având în vedere dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.273/2004.
În mod temeinic s-a statuat că sunt îndeplinite și cerințele art.10 alin.1 din aceeași lege, reclamantul și mama minorului prezentând garanțiile morale și materiale necesare creșterii și educării minorului.
În atare situație, în mod greșit s-a considerat de către instanța de fond că în cauza de față nu sunt îndeplinite cerințele legale de excepție, prevăzute de art.13 din Legea nr.273/2004, fără a se administra probe în acest sens.
Dispozițiile art.13 prevăd că instanța judecătorească, în mod excepțional, poate trece peste refuzul părinților firești, dacă se dovedește, prin orice mijloc de probă, că aceștia refuză în mod abuziv să-și dea consimțământul la adopție, iar instanța apreciază că adopția este în interesul superior al copilului, cu motivarea expresă a hotărârii în această privință.
Drept urmare, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art.13 din legea nr.273/2004 în cauza de față se impune administrarea de probe, pentru a se stabili dacă există un refuz abuziv al tatălui biologic, legat de consimțământul la adopție, respectiv dacă acesta a depus stăruință pentru a servi interesului superior al minorului, acela de a fi crescut și educat într-un mediu familial adecvat, echilibrat, cu existența garanțiilor morale și materiale în creșterea, educarea și perfecționarea profesională a acestuia.
În rejudecare, vor fi avute în vedere și dispozițiile art.24 alin.2 din Legea nr.272/2004, care prevede că poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, în situația în care se apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.
De asemenea, în rejudecare vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamantul domiciliat în Comuna, județul V - cu domiciliul ales la avocat, cu sediul în Rm. V,-, -/3,.D,.12, jud. V, împotriva sentinței civile nr.32 din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind )., domiciliată în Orașul H, satul Romanii de, județul V, domiciliat în Comuna, satul, județul V și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Rm. V,-, județul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -- - --
Grefier,
Red.
/7 ex/11.11.2009
Jud. apel:;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Divort. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Pitesti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 31/2009. Curtea de... → |
|---|
