Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Reîncredințare minor -
(Număr în format vechi 542/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA CIVILĂ NR. 31
Ședința publică de la 06 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
GREFIER: -
*************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 30 ianuarie 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, pronunțare amânată pentru data de 06 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul formulat de reclamantul G domiciliat în comuna, sat,-, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 213/A din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă () domiciliată în comuna Izvorul, sat, jud. M, autoritățile tutelare PRIMĂRIA, PRIMĂRIA IZVORUL.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra recursului declarat în cauză;
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr.2626 din 29 mai 2007 a respins acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei privind reîncredintarea minorelor și.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență că nu s-au modificat împrejurările care au stat la baza luării măsuri încredințării minorelor mamei pârâte, iar faptul că pârâta se află în străinătate nu constituie o cauză care să conducă la modificarea măsurii atâta cât și reclamantul se află în străinătate.
Prin decizia civilă nr. 213/A din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 2626/29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, intimați fiind ). și Autoritate Tutelară, Autoritate Tutelară Izvorul,
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel din probatoriul administrat în cauză a reținut că mama minorelor și este plecată din țară împreună cu minora, apelantul reclamant fiind de acord ca aceasta să plece cu minorele conform declarației autentificată sub nr. 2621/29.06.2006.
A mai reținut și că apelantul reclamant este și el plecat în străinătate și mai are o fetită dintr-o căsătorie ulterioară astfel că în mod judicios s-a apreciat de instanța de fond ca fiind irelevantă împrejurarea că mama minorei a plecat din țară lăsând-o în grija bunicilor materni pe care îi susține material în condițiile în care îngrijirea minorei nu ar putea fi realizată în mod direct de către tată.
Schimbarea măsurii s-a arătat că nu ar fi în interesul minorei care a locuit cu bunici materni de o perioadă îndelungată ci dimpotrivă ar putea avea o influență negativă asupra dezvoltării ulterioare a minorei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța nu a ținut seama de drepturile copiilor minori și interesele acestora conform legii 272/2004 și art. 42; 43; 44 și 97 la 112 din Codul familiei republicat, precum și art. 1170 Cod civil, art. 129, 130, 306 Cod pr. civilă.
Recurentul a invocat că a fost dusă în eroare de pârâtă pentru a-și da consimțământul la încredințarea ambelor minore acesteia înțelegând că pârâta nu le va despărți și va merge în vizită în Spania numai 90 de zile iar nu definitiv. Ulterior a constatat că pârâta avea nevoie în mod dolosiv de acordul reclamantului pentru încredințarea minorelor.
S-a invocat și că de la pronunțarea divorțului (14 dec. 2006) foștii socri ai recurentului, ce au în îngrijire fetița cea mică, îi refuză constant dreptul de a-și vedea fiica. Pârâta nu se preocupă de educația și îngrijirea minorelor și ca urmare a acestor împrejurări fetița cea mică a căzut din pat și s-a lovit la cap, apoi a făcut o convulsie, recurentul fiind nevoit, cu efort material și financiar suplimentar, să se preocupe în mod special de sănătatea acesteia pe plan local și interjudețean la medicii specialiști.
S-a arătat că bunicii materni nu prezintă condițiile materiale și condițiile morale necesare unei bune creșteri și educări a minorei.
În subsidiar, în cazul neîncredințării minorei - s-a solicitat să stabilească un program de întrevedere cu minorele și a fi obligată pârâta și părinții acesteia la respectarea acestui program.
În drept și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 129, 130, 306, 348; Cod procedură civilă; art. 1170 Cod civil; Legea 272/2004 șl art. 42, 45, 44, 97 - 112 din Codul familiei
La data de 7.01.2008 intimata pârâtă prin procurator a formulat întâmpinare invocând:
1. excepția netimbrării cererii de recurs conform Lg. 146/1977 și alin. 2 al art. 302 pct. 1 Cod procedură civilă.
2. excepția nulității cererii de recurs întrucât aceasta nu poartă semnătura recurentului ci a tatălui acestuia, recurentul fiind plecat in Spania la lucru si nu dovedește ca a trimis recursul din străinătate.
S-a arătat și că recursul nu arată motivele de nelegalitate sau netemeinicie prevăzute de art. 304 cod procedură civilă și nu există motive temeinice pentru a se concluziona că s-a schimbat situația de fapt avută în vedere la data pronunțării divorțului. de doi ani recurentul nu s-a interesat de creșterea si educarea minorei si nu a acordat sprijin material în afara de pensia de întreținere în sumă de 300 lei, deși lucrează în străinătate si are un venit lunar de peste 2000 euro, mai mult în această perioada recurentul a primit lunar pentru creșterea și întreținerea minorei suma de 800 lei pe care i-a folosit în scopuri personale având în vedere că minora se află în îngrijirea părinților paratei în acest, deși minora având nevoie de ingrijiri medicale recurentul nu a acordat nici un sprijin.
În perioada procesului recurentul nu s-a prezentat nici în fata instanței pentru a dovedi afirmațiile făcute în cererile sale.
S-a arătat și că recurentul nu a fost împiedicat să vadă minorele întrucât se află în Spania cu actuala familie și are legaturi permanente cu, locuind în aceeași localitate, iar de fiecare dată când venit în țară i s-a permis să o viziteze pe minora.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept iar prin aceasta s-a solicitat și judecata în lipsă.
Părțile nu au solicitat administrarea de probatorii.
Cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare se constată că acestea nu pot fi reținute, deoarece recurentul și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, necesară pentru învestirea legală a instanței de recurs cu soluționarea acestei căi de atac, conform chitanței existente la dosarul cauzei.
Nu va fi reținută nici excepția privind nesemnarea cererii de recurs de către recurent, deoarece observându-se cererea de recurs se contată că aceasta poartă semnătură similară celei existente pe acțiunea introductivă și cererea de apel.
Chiar dacă se reține că recursul ar fi fost a fost semnat de tatăl reclamantului, tot nu poate fi constatată ca întemeiată excepția privind semnarea acestei cereri de o persoană fără calitate, deoarece tatăl reclamantului a fost împuternicit în acest sens prin procura nr. 1603/1 iunie 2007 întocmită de notar în orașul - Spania, depusă la dosarul cauzei.
Recursul este însă nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În acest sens se reține că deși recurentul nu a indicat prin motivele de recurs în mod direct motivul de casare sau modificare al hotărârii recurate, din argumentele aduse prin cererea de recurs se constată că prin acestea este vizată nelegalitatea hotărârii pentru încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză astfel că recursul va fi analizat prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Din acest punct de vedere se reține că, potrivit art. 2 alin. 3 din Lg. 272/2004 principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în cauzele soluționate de instanțele judecătorești iar nerespectarea acestui principiu de către instanța de judecată face ca hotărârea astfel pronunțată să fie afectată de nelegalitate în condițiile art. 304 pct. 9 pr.civ.
În consecință prin prisma celor mai sus precizate instanța de recurs este în drept să analizeze dacă în speță s-a respectat principiul interesului superior al copilului, raportat la măsurile adoptate față de acesta.
În speță însă se reține că prin soluția adoptată instanțele de fond au pronunțat hotărâri legale și temeinice cu respectarea principiului superior al minorelor, principiu ce călăuzește întreaga legislație privind drepturile copilului.
În acest sens se constată că împrejurările invocate de recurent în sensul că mama a despărțit cele două minore nu sunt relevante deoarece și în situația în care minora ar fi încredințată tatălui spre creștere și educare s-ar produce aceeași șcindare a ocrotirii părintești față de cele două minore.
Pe de altă parte procura judiciară depusă la dosarul cauzei și mai sus precizată confirmă susținerile pârâtei în sensul că și reclamantul este plecat în Spania astfel că nici acesta nu se poate preocupa îndeaproape de creșterea și educarea minorei.
În aceste condiții nu se impune schimbarea celor dispuse anterior cu privire la încredințarea minorelor, neputându-se aprecia că ar fi în interesul acestora să fie încredințate în viitor tatălui, ceea ce ar presupune și scoaterea acestora din mediul în care au crescut și s-au dezvoltat până în prezent, fără nici o garanție că această măsură ar duce la o îmbunătățire în ce privește creșterea și educarea minorelor.
Cu privire la solicitarea recurentului de a se stabili un program de vizitare al minorelor se reține că această cerere a fost formulată pentru prima dată de reclamant în apel astfel că este inadmisibilă potrivit art. 294 cod procedură penală, fiind o cerere nouă formulată direct în calea de atac. Rămâne recurentului posibilitatea de a formula o cerere separată cu acest obiect în fața primei instanțe în situația în care consideră că legătura sa cu fiicele sale este obstrucționată.
În consecință, văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 213/A din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă (), autoritățile tutelare PRIMĂRIA, PRIMĂRIA IZVORUL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 februarie 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
,
.
2 ex./febr. 2008
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu, Mariana Pascu
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 4/2009. Curtea... | Plasament. Decizia 814/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
