Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 4/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/RA/2010
Ședința publică din 12 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S împotriva sentinței civile nr. 332/C din 03.12.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați și C, precum și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect adopție - încredințare în vederea adopției interne.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantele reclamantei recurente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, și consilier juridic, pârâții intimați și C și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că recursul a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantele reclamantei recurente depun la dosar delegațiile de reprezentare și o cerere prin care solicită eliberarea unei copii de pe minuta hotărârii ce urmează să se pronunțe în recurs, precum și chitanța nr. - din 06.10.2009, care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei pentru eliberarea copiei de pe minuta hotărârii ce urmează să se pronunțe în recurs.
Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 29.01.2010, reclamanta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sad epus la dosar un set de acte, respectiv copii de pe următoarele înscrisuri: adresa BJ/CA/9408/13.01.2010 a Oficiului Român pentru Adopții, raportul psihologic al copilului, sentința civilă nr. 2/15.01.2009 a Tribunalului Dolj, sentința civilă nr. 17 Fa/ 09.06.2009 a Tribunalului Ialomița și sentința civilă nr. 94/S/ 18.06.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Reprezentantele reclamantei recurente și pârâții intimați și C arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că Tribunalul Sălaja dat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 28 din Legea nr. 273/2004, întrucât în cauză nu a fost citată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C în condițiile în care conform prevederilor legale anterior menționate era obligatorie citarea în cauză a Direcției Generale de Asistență Socială de la domiciliul prezumtivilor adoptatori.
Instanța aduce la cunoștință părților prezente faptul că și Curtea a constatat că în dosarul instanței de fond nu a fost citată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, așa cum prevede art. 28 din Legea nr. 273/2004, astfel că pune în discuția părților prezente acest motiv de recurs de ordine publică.
Reprezentanta reclamantei recurente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, consilier juridic, arată că a depus la dosar o adresă din partea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C, din care rezultă că această instituție are cunoștință despre situația din prezentul dosar și este de acord cu admiterea acțiunii. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Pârâții intimați și C lasă la aprecierea instanței soluționarea motivului de recurs de ordine publică invocat de reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de către instanță.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită admiterea motivului de recurs de ordine publică anterior menționat, casarea
hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sălaj, pentru citarea în cauză Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Curtea reține cauza în pronunțare, pentru a se va pronunța asupra motivului de recurs de ordine publică anterior menționat, acesta prevalând asupra tuturor celorlalte chestiuni.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 332/C/03.12.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a respins ca nefondată cererea formulată de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S, privind încredințarea în vederea adopției interne a copilului, intimaților Teho și C.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 25/2009 a Tribunalului Sălajs -a dispus deschiderea procedurii adopției interne privind pe copilul.
Ulterior, prin Sentința civilă nr. 576/2009 a Tribunalului Sălaj, s-a dispus înlocuirea măsurii plasamentului de la un asistent maternal la un altul la care se află în prezent minora.
Verificând raportul privind încredințarea în vederea adopției a copilului de către familia, s-a constatat că acesta cuprinde date care menționează faptul că familia este potrivită pentru adopția copilului.
În raportul de întrevedere întocmit de reclamanta s-a menționat că această familie este capabilă să satisfacă în C mai înalt nivel atât nevoile psihice ale copilului, dar și cele fizice.
S-a mai precizat că cei doi soți locuiesc în Norvegia, unde d-nul deține funcția de manager de vânzări la o firmă, dar va sta în țară până la finalizarea adopției. Aceleași aspecte rezultă și din ancheta socială efectuată la domiciliul lor din C, și anume, acelea că soțul are loc de muncă stabil în Norvegia și acolo și locuiesc efectiv cei doi.
În sens literar, domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința statornică sau principală, iar în prezenta cauză, părțile își au domiciliul în străinătate.
Raportată la aceste elemente, instanța a apreciat că în cauză, este vorba de o adopție internațională deghizată, întrucât adoptatorii deși au cetățenia română, au reședința în străinătate. Ori, în prezent, adopția copiilor români de către o persoană sau de către o familie cu reședința în străinătate, este o procedură care a fost suspendată până la data intrării în vigoare a noilor reglementări privind regimul juridic al adopțiilor.
Având în vedere că cei doi soți vor rămâne în România doar până la finalizarea procedurii adopției, este greu să se mai urmărească evoluția copilului și a relațiilor dintre acesta și părinții săi adoptivi C puțin 2 ani după încuviințarea adopției.
Principiul interesului superior al minorului consacrat de legea națională trebuie considerat tocmai în lumina acestor prevederi legale, legiuitorul român considerând că este conform acestui interes, menținerea copilului pe teritoriul țării în materie.
Acesta este motivul pentru care a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S privind încredințarea în vederea adopției interne a copilului, intimaților Teho și C.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii încredințării în vederea adopției interne, pe o perioadă de 90 de zile, a copilului la familia - și Constața-.
În motivarea recursului arată că prin sentința civilă nr. 25/C/06.03.2009 a Tribunalului Sălaj, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 08.04.2009, a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne a copilului, aflat în plasament la asistentul maternal profesionist, domiciliată în comuna, satul, județul
Întrucât pe raza județului S nu a fost identificată nici o familie sau o persoană care să dorească să adopte acest copil, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată, a fost identificată, din Lista centralizată la nivel național a persoanelor și familiilor adoptatoare, atestate și înscrise în Registrul Național pentru Adopții aflat în evidența Oficiului Român pentru Adopții, familia - și C-, domiciliată în municipiul C, județul
Familia - și C- a obținut atestatul nr. 137, eliberat la data de 17.06.2009 de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, din care reiese că îndeplinește condițiile materiale și prezintă garanțiile morale necesare adopției unui copil.
Luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, nevoile și dorințele exprimate de acesta, s-a efectuat determinarea compatibilității cu familia potențial adoptatoare. În acest sens s-a realizat mai întâi potrivirea teoretică a acestora, ulterior, potrivirea practică, care a constat în organizarea mai multor întâlniri ale copilului, cu soții, la locuința asistentului maternal. În urma acestor întâlniri s-a concluzionat că familia este potrivită pentru adopția copilului în cauză.
La data de 25.09.2009, a fost introdusă la Tribunalul Sălaj cererea de încredințare în vederea adopției interne, pe o perioadă de 90 de zile, a copilului la familia - și Constanta-, prin Sentința civilă nr. 332/C/03.12.2009, s-a respins ca nefondată cererea de încredințare în vederea adopției interne, motivul principal fiind acela că, adoptatorii deși au cetățenia română, au reședința în străinătate.
Consideră că acest motiv este absolut fals, întrucât dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată, definește adopția internă ca fiind adopția în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât și adoptatul au domiciliul în România, deci nu este vorba despre reședința persoanei sau familiei adoptatoare ci în mod clar, neechivoc de domiciliu. Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că domiciliul familiei este în România. respectiv: municipiul C,-, -. A,. 2,. 9, județul
Conform prevederilor art. 25 alin. (3) din OUG nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, cu modificările și completările ulterioare: Cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință, iar potrivit art. 26 alin. (1) din același act normativ: domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuința principală. Or, locuința principală a soților este în municipiul
Într-adevăr, domnul a deținut funcția de manager de vânzări tehnice la firma AS, Norvegia, dar, conform traducerii legalizate a actului privind înființarea unei filiale a firmei susmenționate în România, datată 15 octombrie 2009, acesta se află în țară și a demarat procedurile pentru înființarea acestei filiale a firmei AS, Norvegia, în România. De asemenea, doamna și-a desfășurat activitatea până în anul 2008 n Norvegia, iar în anul 2009 s-a reîntors în țară și s-a angajat la SC și Grădina Serv. Prin urmare, nu se pune problema ca cei doi soți să mai locuiască în Norvegia, în condițiile în care, ambii au locul de muncă în țară.
Un alt argument în favoarea admiterii acțiunii de încredințare în vederea adopției a copilului, este Atestatul nr. 137/17.06.2009 pe care Direcția de la domiciliul familiei adoptatore C l-a eliberat familiei, din care rezultă că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege necesare adopției unui copil, deci, implicit, și cele legate de domiciliu.
Referitor la aprecierea instanței de fond că, în speță, ar fi vorba despre o adopție internațională deghizată consideră că este greșită, în condițiile în care prevederile art. 45 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată, definește astfel adopția internațională a copilului cu domiciliul în România: "Adopția internațională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviințată numai în situația în care adoptatorul sau unul dintre soții din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este rudă până la gradul al III-lea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne", iar soții nu domiciliază în străinătate și nu sunt rude cu copilul în cauză.
Consideră, totodată, că nu are nici o relevanță faptul că în prezent adopția copiilor români de către o persoană sau de către o familie cu reședința în străinătate a fost suspendată în condițiile în care în prezent există acte normative (Legea nr. 273/2004) care reglementează adopția internațională a copilului cu domiciliul în România, cât și a copilului cu domiciliul în străinătate (art. 30-33 din Legea nr. 105/1992, Convenția d l Haga ).
În ceea ce privește susținerea instanței de fond că este greu să se mai urmărească evoluția copilului și a relațiilor dintre acesta și părinții săi adoptivi C puțin 2 ani după încuviințarea adopției, anticipând ce se va întâmpla după încuviințarea adopției, deși nu are nici o relevanță, deoarece încredințarea copilului în vederea adopției pentru o perioadă de 90 de zile este o măsură temporară, care poate fi revocată dacă se constată neadaptare a copilului în familia adoptatoare.
În ceea ce privește încuviințarea adopției consideră că instanța de fond și-a depășit competența, în cazul în care adoptatorii ar avea reședința în străinătate cu toate că, în cazul de față, așa cum s-a menționat mai sus, nu se pune problema ca familia potențial adoptatoare să mai locuiască în străinătate, arată că dacă o familie adoptatoare, după finalizarea adopției, ar opta pentru stabilirea domiciliului sau reședinței în străinătate împreună cu copilul adoptat, nici o reglementare legală nu interzice acest lucru, în caz contrar s-ar aduce atingere exercitării dreptului liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Conform prevederilor art. 25 alin. (2) din U nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, cu modificările și completările ulterioare: etățenii români au dreptul să-și stabilească sau să-și schimbe, în mod liber, domiciliul ori reședința, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege.
Proiectul de modificare al Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, la art. 6616alin. (2) al Capitolului2- Monitorizare și activități postadopție, prevede, că: în situația în care adoptatorul/familia adoptatoare împreună cu copilul adoptat își stabilesc domiciliul/reședința în altă țară, direcția de la domiciliul acestora realizează continuarea monitorizării post adopție cu sprijinul Oficiului Român pentru Adopții.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 25/C/06.03.2009 a Tribunalului Sălaja fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne a copilului, aflat în plasament la asistentul maternal profesionist, domiciliată în comuna, satul, județul S iar întrucât pe raza județului S nu a fost identificată nici o familie sau o persoană care să dorească să adopte acest copil, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată, a fost identificată, din Lista centralizată la nivel național a persoanelor și familiilor adoptatoare, atestate și înscrise în Registrul Național pentru Adopții aflat în evidența Oficiului Român pentru Adopții, familia - și C-, domiciliată în municipiul C, județul
În aceste condiții, potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 273/2004 "Judecarea cererilor de încredințare a copilului în vederea adopției interne se face cu citarea direcției în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a direcției în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare și a persoanei ori familiei adoptatoare."
În speță prima instanță a omis să dispună citarea direcției în a cărei rază teritorială domiciliază familia adoptatoare, anume Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
În aceste condiții este prezent motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, anume când, prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2, acest din urmă text precizând că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Potrivit art. 85 Cod procedură civilă " Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai daca legea nu dispune altfel."
În concret a fost încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, prin urmare se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe dat fiind că art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă prevede expres că "Cu toate acestea, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată."
- trebuie menționat că citarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C putea fi dispusă la fond de către instanță în primul rând dar putea fi solicitată și de către reprezentantul Parchetului sau de către Direcția Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S sau de către pârâții intimați și C, având în vedere că potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă "Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului."
În altă ordine de idei, având în vedere raportul psihologi din data de 14.01.2010 (fila 25 și 26 dosar recurs) din care reiese că, copilul de 5 ani cu privire la care se solicită încredințarea în vederea adopției, este un copil sensibil sub aspect emoțional care a locuit până în prezent la trei asistenți maternali, depășind cu dificultate fiecare separare, înregistrând regrese în achizițiile făcute până la acea vârstă.
Deci chiar dacă se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, este în interesul copilului ca această cauză să fie finalizată cât mai repede și prin urmare se impune dezlegarea în drept, în condițiile art. 315 Cod procedură civilă, a chestiunii soluționată de instanța de fond referitor la aspectul adopției internaționale deghizate, ce a fost reținut de către instanța de fond ca motiv al respingerii cererii.
Prima instanță a reținut că, n sens literar, domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința statornică sau principală, iar în prezenta cauză, părțile își au domiciliul în străinătate. Raportată la aceste elemente, instanța a apreciat că în cauză, este vorba de o adopție internațională deghizată, întrucât adoptatorii deși au cetățenia română, au reședința în străinătate. Ori, în prezent, adopția copiilor români de către o persoană sau de către o familie cu reședința în străinătate, este o procedură care a fost suspendată până la data intrării în vigoare a noilor reglementări privind regimul juridic al adopțiilor.
Curtea reține că acest motiv nu poate fi reținut dat fiind că potrivit dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată, adopția internă este adopția în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât și adoptatul au domiciliul în România.
În cauză textul legal nu face referire la reședința persoanelor din familia adoptatoare ci la domiciliul acestor persoane. Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că domiciliul familiei este în România. respectiv: municipiul C,-, -. A,. 2,. 9, județul C iar art. 25 alin. (3) din OUG nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, cu modificările și completările ulterioare menționează că cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință, și, potrivit art. 26 alin. (1) din același act normativ, domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuința principală.
Chiar dacă domnul a deținut funcția de manager de vânzări tehnice la firma AS, Norvegia, conform traducerii legalizate a actului privind înființarea unei filiale a firmei susmenționate în România, datată 15 octombrie 2009, (fila 9 dosar recurs) acesta se află în țară și a demarat procedurile pentru înființarea acestei filiale a firmei AS, Norvegia, în România. De asemenea, doamna și-a desfășurat activitatea până în anul 2008 n Norvegia, iar în anul 2009 s-a reîntors în țară și s-a angajat la SC și Grădina Serv.
Cât privește caracterul internațional al unei adopții, art. 3 lit. d) din Legea nr. 273/2004 menționează că adopție internațională este adopția care, în condițiile prezentei legi, nu este adopție internă. Or, dacă Curtea a stabilit că adopția în cauză este una internă aceasta exclude caracterul, fățiș sau ascuns, internațional al adopției.
Condiționarea procedurii încredințării unui copil în vederea adopției de reședință adaugă în primul rând la lege și apoi încalcă dreptul la liberă circulație și dreptul la muncă, atâta timp cât nici o dispoziție legală nu interzice ca persoanele din familia adoptatoare să aibă reședința sau locul de muncă în altă țară.
Cât privește urmărirea evoluției copilului și a relațiilor dintre acesta și părinții săi adoptivi C puțin 2 ani după încuviințarea adopției, aceasta se poate realiza pe calea unei comisii rogatorii internaționale în cazul în care familia adoptatoare își va stabili reședința în străinătate.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 5, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S împotriva sentinței civile nr. 332/C din 03.12.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj, pentru a cita în cauză și Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C, având în vedere și dezlegarea în drept făcută mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S împotriva sentinței civile nr. 332/C din 03.12.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
-
de, dactilografiat de Sz.
În 7 ex. la data de 15.02.2010
Judecător fond - - Tribunalul Sălaj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
