Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 538
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul G și de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 186/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei la data de 12 mai 2009, dată la care, din lipsă de timp pentru deliberare și în aceeași compunere a completului de judecată, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea reconvențională înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. 3124/2003, având ca obiect acțiune de divorț, reclamantul reconvențional Gas olicitat instanței să dispună, prin hotărâre judecătorească, partajarea bunurilor dobândite în perioada 1980-1997, cât a stat în concubinaj cu pârâta reconvențională, și începând cu 1997, data încheierii căsătoriei, până în prezent, respectiv: imobilul situat în oraș,-, compus din 4 camere și mansardă cu 2 camere, baie, hol-aflate în roșu, garaj, grajd și magazie, gard împrejmuitor cu poartă la intrare, o serie de lucrări la casa veche, terasă metalică de sticlă, retencuirea tuturor camerelor, confecționarea și montarea de uși și ferestre, una baie complet utilată, un autoturism marca " 1310", una mobilă dormitor, una mobilă bucătărie, un covor persan de 6/4 metri, o mașină spălat rufe automată, un boiler electric, una ladă congelator, faianță și gresie, 6 uși brad, 3 ferestre de 2,40/1,70 metri, 3 ferestre de 1,50/1,50 metri, 2 ferestre de 1,20/80 metri, vată minerală și 3 vaci.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, începând cu anul 1980 și până la data introducerii cererii, s-a gospodărit împreună cu pârâtele reconvenționale, că el are o contribuție de cel puțin 50% la dobândirea bunurilor amintite, întrucât a realizat venituri mult mai mari decât cele două pârâte,el fiind de profesie mecanic auto.
Pârâta reconvențională a depus întâmpinare și cerere de completare a masei bunurilor comune ce urmează a fi partajate, învederând aspectul că imobilul "în roșu" evidențiat în CF nr. 2427/4297, fără nr. top., cu casa nr. 525-nou, este proprietatea tabulară a sa și a mamei sale, același regim fiind aplicabil și garajului, gardului și magaziei, care sunt parte integrantă din imobil. A mai precizat că terasa de sticlă a fost construită de către defunctul ei tată, că autoturismul " 1310" a fost câștigat de ea la, iar mobila de dormitor, bucătărie, biblioteca și mașina de spălat le-a dobândit exclusiv înainte de căsătoria cu reclamantul reconvențional, acesta având de întreținut și un copil rezultat din altă căsătorie. Prin cererea de completare a solicitat introducerea în masa de partaj și a unui TV color și a unor bijuterii din aur, în greutate de 10 grame.
Pârâta reconvențională a depus și ea întâmpinare la dosar, achiesând la susținerile pârâtei, și adoptând aceeași apărare ca aceasta.
Judecătoria Caransebeș, prin încheierea din ședința publică din data de 18 mai 2004, pronunțată în dosar nr. 3124/2003, a admis în principiu, și în parte, cererea de partaj formulată de reclamantul reconvențional G, constatând faptul că acesta și pârâta reconvențională au realizat, în cote egale de contribuție, respectiv fiecare, construcția "în roșu" situată administrativ în oraș,-, garaj, grajd, magazie și gard împrejmuitor cu poartă, situate la aceeași adresă, precum și împrejurarea că reclamantul reconvențional, alături de pârâte și de defunctul, în cote egale de contribuție, respectiv de, a realizat lucrări de reamenajare la casa veche, situată administrativ în oraș,-.
De asemenea, s-a constatat și faptul că reclamantul reconvențional G,împreună cu pârâta, au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție, respectiv de fiecare: un covor persan de 6/4 metri, un boiler electric, o ladă congelator, faianță și gresie ( nemontate), 3 ferestre de 2,40/1,70 metri ( montate), 3 ferestre de 1,50/1,50 metri ( nemontate), 2 ferestre de 1,20/80 metri ( montate), vată minerală, 3 vaci și un autoturism marca " 1310" cu nr. înmatriculare -.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că, începând cu anul 1980 și până la data de 21 sept.1997, reclamantul reconvențional Gat răit în concubinaj cu pârâta, că, din 21 septembrie 1997 și până în prezent, ei au fost căsătoriți, locuind împreună cu părinții pârâtei, încă de la începutul relației de concubinaj și până la introducerea acțiunii de divorț.
Referitor la construcția casei "în roșu", a garajului, a gardului împrejmuitor cu poartă, prima instanță a reținut că acestea se află pe terenul evidențiat în CF nr. 2427/4297, proprietatea tabulară a pârâtelor și, edificarea construcției începând cu anul 1992, că lucrările la casa veche au fost realizate începând cu anul 1982, perioadă de timp în care trăia și tatăl pârâtei și când cei doi soți se gospodăreau împreună cu părinții acesteia.
Totodată, instanța de fond a constatat și faptul că reclamantul reconvențional, fiind angajat ca mecanic auto, a realizat venituri mai mari decât pârâta, dar că el avea în întreținere un copil rezultat din altă căsătorie, iar privitor la autoturismul marca " 1310", instanța a relevat împrejurarea că a fost câștigat la tragerea 6/49, fiind introdus în masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, celelalte bunuri: mobila de bucătărie, biblioteca, mașina de spălat, fiind bunuri proprii ale pârâtei, deoarece au fost achiziționate înainte de încheierea căsătoriei cu
Împotriva încheierii din 18 mai 2004 pronunțată în dosar nr. 3124/2003, reclamantul reconvențional G și pârâtele, au formulat apel, părțile menționând că încheierea era nelegală și netemeinică, sub aspectul componenței masei partajabile, a cotelor de contribuție întrucât nu s-a ținut cont de probele administrate, din care rezulta că reclamantul a realizat venituri substanțiale, iar pârâtele au avut o participare mai redusă, dar și aspectul că, la dobândirea unora dintre bunuri, au participat și părinții pârâtei, iar altele erau bunuri proprii ale pârâtei.
Tribunalul C-S, prin sentința civilă nr. 256/16.09.2004 pronunțată în dosar nr. 3733/2004, față de prevederile art. 292 ind. 1 Cod proc. civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, și-a declinat competența materială de soluționare a apelurilor formulate de părți,în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin încheierea nr. 396/8.12.2004, pronunțată în dosar nr. 9611/C/2004, în raport de prev. art. 2 pct. 2 Cod proc.civilă, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 65/2004, și a art. II alin 3 din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea OUG nr. 65/2004, și-a declinat competența de judecare a apelului în favoarea Tribunalului C-
Tribunalul C-S, prin decizia civilă nr. 77/A/18 martie 2005, pronunțată în dosar nr. 633/C/2005, a respins apelurile formulate de G, și, împotriva încheierii din 18 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 3733/C/2003, ca inadmisibile, reținând în considerentele deciziei că, prin OUG nr. 65/2004, pentru modificarea Codului d e procedură civilă, au fost modificate disp. art. 673 ind. 8 Cod proc.civilă, în sensul că încheierile prev. de art. 673 ind. 6 alin. 1 și art. 673 ind. 7, pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs, o dată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului.
Împotriva deciziei sus amintite, s-a declarat recurs de reclamanta și intervenienta, însă Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civilă nr. 161/14 sept.2005 pronunțată în dosar nr. 7380/C/2005, a respins recursul acestora, în considerentele deciziei învederându-se aspectul că prima instanță a pronunțat încheierea de admitere în principiu, nesoluționând în fond, acțiunea de partaj.
Dosarul s-a reînregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr. 3124/2003, iar această instanță, prin sentința civilă nr. 3995 din 11 decembrie 2006, admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtele, și a constatat că reclamantul și pârâta au dobândit prin contribuție de părți fiecare, construcția "în roșu" situată administrativ în oraș,-, jud. C-S, garaj, grajd, magazie și gard împrejmuitor cu poartă, în valoare totală de 2.166.435.816 lei; a constatat că reclamantul G, pârâtele, și defunctul, au avut o contribuție de părți fiecare, la reamenajarea casei vechi situată administrativ în oraș,-, în valoare totală de 280.000.000 lei; a constatat că reclamantul G și pârâta, au dobândit, sub durata căsătoriei, prin contribuție egală, de părți fiecare: un covor persan 6/4 metri-valoare 5.301.000 lei, un boiler electric-valoare 3.000.000 lei, una ladă congelator -valoare 6.800.000 lei, faianță și gresie ( nemontate) - valoare totală 12.703.600 lei, 6 uși din brad nemontate -valoare 29.340.000 lei, 3 ferestre de 2,40/1,70 metri ( montate), 3 ferestre de 1,50/1,50 metri ( nemontate), 2 ferestre de 1,20/80 metri ( montate) - valoare totală 40.232.500 lei, vată minerală -valoare 12.183.000 lei, 3 vaci-valoare 31.000.000 lei și un autoturism marca " 1310" nr. înmatriculare - - valoare 130.000.000 lei, bunuri în valoare totală de 270.560.100 lei; a atribuit pârâtei, în cotă de 1/1 părți, imobilul situat administrativ în oraș,- ( construcția "în roșu"), garaj, grajd, magazie, garduri împrejmuitoare, cu poartă, conform variantei A - din suplimentul la raportul de expertiză tehnică imobiliară a inginer; a obligat pârâta la plata sumei de 1.083.217.903 lei, sultă, către reclamantul G; a obligat pârâtele și în solidar la 70.000.000 lei, cu titlu sultă, reclamantului G; a atribuit pârâtei un boiler electric, un covor persan de 6/4 metri, una ladă congelator, faianță și gresie nemontate, 6 uși brad nemontate, 3 ferestre de 2,40/1,70 metri ( montate), 3 ferestre de 1,50/1,50 metri ( nemontate), 2 ferestre de 1,20 /80 metri ( montate), vată minerală și un nr. de 3 vaci; a atribuit reclamantului G autoturismul marca " 1310" cu nr. înmatriculare -, în valoare totală de 130.000.000 lei; a obligat pârâta la suma de 200.280.050 lei, cu titlu sultă către reclamantul G, fiind respinse celelalte capete de cereri solicitate și neacordate, ca nedovedite; la data rămânerii definitive a sentinței, a autorizat pârâta să-și înscrie dreptul astfel obținut, referitor la imobilul situat administrativ în oraș,-, jud. C-S ( construcție "în roșu"), garaj, grajd, magazie și gard împrejmuitor, cu poartă, în Cartea Funciară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că reclamantul reconvențional G și pârâta, începând cu anul 1980 și până la data de 21 sept.1997, au întreținut relații de concubinaj, iar apoi au încheiat căsătoria, stabilindu-se la domiciliul părinților pârâtei, încă de la începutul relației de concubinaj și până la data introducerii acțiunii de divorț de către pârâta.
Începând cu anul 1992, pe terenul evidențiat în CF nr. 2427/4297, care este proprietatea tabulară a pârâtelor și, reclamantul reconvențional G împreună cu pârâta, a început construirea casei "în roșu", prin contribuție egală, ambele părți fiind angajate în muncă, așa cum rezultă din copiile carnetelor de muncă de la dosar, coroborate cu înscrisurile ( facturile privind achizițiile unor materiale), pe numele pârâtei sau din activitatea reclamantului reconvențional și din vânzarea autoturismului propriu și depunerea sumelor într-un depozit cu dobândă, care au fost investite la ridicarea construcției, care în prezent are o valoare de circulație de 2.166.435.816 lei, conform suplimentului de expertiză tehnică imobiliară a inginer, și la care au fost incluse și garajul, grajdul, magazia și gardul împrejmuitor cu poartă.
Pe de altă parte, începând cu anul 1982, când reclamantul reconvențional G întreținea relații de concubinaj cu pârâta, cei doi, împreună cu pârâta și cu soțul acesteia din urmă, în prezent decedat, au realizat o serie de lucrări la o casă veche, reclamantul fiind angajat ca mecanic auto și realizând venituri superioare celor obținute de pârâta, dar el având în întreținerea sa un copil rezultat dintr-o căsătorie anterioară.
Contravaloarea lucrărilor de amenajare la "casa veche" situată administrativ în oraș,-, se ridică la suma de 280.000.000 lei, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză tehnică imobiliară a inginer, iar contribuția părților a fost de fiecare, împrejurare relevată și încheierea de admitere în principiu ( filele 183-185 din dosar atașat).
Privitor la bunurile mobile dobândite sub durata căsătoriei, din analiza probelor administrate, coroborate cu recunoașterea pârâtei în interogatoriu, și cu concluziile din expertiza și suplimentul de expertiză a expertului, instanța a reținut că părțile au realizat, prin contribuție egală: un covor persan de 6/4 metri-valoare 5.301.000 lei, un boiler electric-valoare 3.000.000 lei, una ladă congelator-valoare 6.800.000 lei, faianță și gresie ( nemontate) - valoare totală 12.703.600 lei, 6 uși din brad ( nemontate) - valoare totală 29.340.000 lei, 3 ferestre de 2,40/1,70 metri- ( montate), 3 ferestre de 1,50/1,50 metri ( nemontate), 2 ferestre de 1,20/80 metri ( montate), în valoare totală de 40.232.500 lei, vată minerală-valoare 12.183.000 lei, 3 vaci-valoare totală 31.000.000 lei, și un autoturism marca " 1310" nr. înmatriculare -, valoare - 130.000.000 lei ( conform expertizei R ), valoarea totală a bunurilor sus amintite fiind 270.560.100 lei.
În legătură cu mobila bucătărie, biblioteca, mașina de spălat, cum pârâta a făcut dovada prin actele depuse la dosar, coroborate cu declarația martorei, că au fost achiziționate înainte de încheierea căsătoriei cu reclamantul reconvențional G, fără nici o contribuție a acestuia, instanța nu le-a inclus în masa bunurilor comune.
De asemenea, în ceea ce privește TV color și bijuteriile din aur, la care s-a făcut referire în cererea de completare a masei bunurilor comune, cum părțile nu au făcut dovada acestora, prin înscrisurile de la dosar sau din declarațiile martorilor, instanța nu le- inclus în masa partajabilă a bunurilor comune.
Față de considerentele expuse și de prevederile art. 30 Cod Familie, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtele, și a constatat componența masei supuse partajului, așa cum s-a arătat anterior.
Dat fiind faptul că pârâta și sunt coproprietare tabulare asupra imobilului evidențiat în CF nr.2427/4297 (copie fila 28 din dosar atașat nr. 3124/2003), iar reclamantul G are doar un drept de creanță pentru participarea sa la ridicarea construcției "în roșu", a garajului, grajdului, magaziei și a gardurilor împrejmuitoare, cuprinse în expertiza tehnică imobiliară și suplimentul la aceasta a inginer, instanța a atribuit pârâtei, în cotă de 1/1 părți, construcția situată administrativ în oraș,-, conform variantei A din suplimentul inginer, iar, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata sumei de 1.083.217.903 lei, reprezentând sultă, către reclamantul
În raport de contribuția avută de reclamantul G la lucrările de reamenajare la "casa veche" situată administrativ în oraș,-, respectiv de, și a căror contravaloare se ridică la suma de 280.000.000 lei ( conform suplimentului de expertiză-inginer ), instanța a obligat pârâtele și în solidar la 70.000.000 lei, cu titlu sultă, către
Întrucât de la data despărțirii în fapt a pârâtei de reclamantul G, bunurile mobile, mai puțin autoturismul marca " 1310", respectiv un boiler electric, un covor persan de 6/4 metri, una ladă congelator, faianță și gresie ( nemontată), 6 uși brad ( nemontate), 3 ferestre de 2,40/1,70 metri ( montate), 3 ferestre de 1,50/1,50 metri ( nemontate), 2 ferestre de 1,20/80 metri ( montate), vată minerală și un nr. de 3 vaci, au rămas în posesia și folosința exclusivă a pârâtei, instanța i le-a atribuit acesteia, iar reclamantului autoturismul cu nr. înmatriculare -, în valoare totală de 130.000.000 lei.
Prin compensarea sultelor privind bunurile mobile, instanța a obligat pârâta la 200.280.050 lei, cu titlu sultă, către reclamantul
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, reclamantul G, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând schimbarea acesteia în ceea ce privește modalitatea de partaj și recalcularea sultelor și a cheltuielilor de judecată care au fost, plătite în totalitate de reclamant. Referitor la partajarea imobilului, a solicitat să se facă în natură, conform variantei Cas uplimentului de expertiză efectuat de expert.
În motivele de apel, apelantul-reclamant a criticat expertiza și sub aspectul calculării sultelor. Un alt aspect criticat de reclamant ar fi fost că prima instanță a obligat în solidar cele două pârâte la plata sultei, deși pârâtei nu i s-a atribuit nimic.
De asemenea, a mai criticat hotărârea primei instanțe cu privire la includerea în masa partajabilă a 3 vaci, a căror valoare este de 41.000.000 lei, conform expertizei efectuate de, și nu 31.000.000 lei, cum greșit a consemnat instanța.
Împotriva aceleiași sentințe, au formulat apel, în termen legal, și pârâtele și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând desființarea acesteia.
În motivele de apel, apelantele pârâte și-au exprimat nemulțumirea că prima instanță nu a reținut și participarea pârâtei la construirea casei "în roșu", astfel încât să i se recunoască și pârâtei un drept de proprietate în cote egale cu ceilalți participanți la construirea casei "în roșu".
Apelantele pârâte au criticat raportul de expertiză efectuat de expertul, și au solicitat încuviințarea efectuării unei noi expertize în apel.
Având în vedere criticile părților la expertiza efectuată în cauză, precum și solicitările acestora de a se dispune efectuarea unei noi expertize, instanța de apel a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în construcții de către o echipă formată din 3 experți, respectiv, și, în care s-au propus toate variantele posibile de partajare. Totodată, s-a dispus reactualizarea valorilor bunurilor mobile expertizate de expert.
Pe parcursul procesului, apelanta pârâtă a decedat (05.09.2007), motiv pentru care, prin încheierea din 17.10.2007, a fost scoasă din cauză și introdusă mama acesteia, în calitate de moștenitoare.
Tribunalul C-S, prin decizia civilă nr. 278/05.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul formulat de reclamantul G, dar și apelul formulat de pârâta în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctei, împotriva sentinței civile nr. 3995 din 11.12.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 3124/C/2003, pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtelor și; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctei împotriva reclamantului G; a constatat că reclamantul împreună cu fosta sa soție defuncta au dobândit prin contribuție de părți fiecare, construcția "în roșu" situată administrativ în oraș,-, jud. C-S, garaj, grajd, magazie, cocină și gard împrejmuitor cu poartă, în valoare totală de 308.435 lei; a constatat că reclamantul G, defuncta, și defunctul, au avut o contribuție de părți fiecare, la reamenajarea casei vechi situată administrativ în oraș,-, în valoare totală de 39.200 lei; a constatat că reclamantul G și defuncta sa soție au dobândit sub durata căsătoriei, prin contribuție egală, de părți fiecare: un covor persan 6/4 metri-valoare 697 lei, un boiler electric-valoare de 300 lei, una ladă congelator -valoare 893 lei, faianță și gresie ( nemontate) - valoare totală 1.668 lei, 6 uși din brad nemontate -valoare 3.853 lei, 3 ferestre de 2,40/1,70 metri ( montate), 3 ferestre de 1,50/1,50 metri ( nemontate), 2 ferestre de 1,20/80 metri ( montate) - valoare totală 7.396 lei, vată minerală -valoare 1.600 lei, 3 vaci-valoare 5.383 lei și un autoturism marca " 1310" nr. înmatriculare -, - valoare 11.978 lei, bunuri în valoare totală de 33.768 lei; a atribuit pârâtei în calitate de moștenitoare a defunctei, în cotă de 1/1 părți, imobilul situat administrativ în orașul,- ( construcția "în roșu") în valoare de 242.300 lei; a constatat că pârâta este unica proprietară a casei vechi; a atribuit reclamantului G garajul, grajdul, magazia, cotețul și cocina cu superficie pe 200 mp teren ( trotuar de 1,5 spre curte de 78,60 mp și o parte din grădină, pornind de la atelier spre nord, de 121,40 mp, cu o valoare a chiriei pentru terenul de 200 mp de 36 lei/an; a obligat pe pârâta în calitate de moștenitoare a defunctei la plata sumei de 97.882,50 lei sultă, către reclamantul G; a atribuit pârâtei, în calitate de moștenitoare a defunctei, un boiler electric, una ladă congelator, faianță și gresie nemontate, 6 uși brad nemontate, 3 ferestre de 2,40/1,70 metri ( montate), 3 ferestre de 1,50/1,50 metri ( nemontate), 2 ferestre de 1,20 /80 metri ( montate), vată minerală și un nr. de 3 vaci; a atribuit reclamantului G autoturismul marca " 1310" cu nr. înmatriculare -, în valoare totală de 11.978 RON și un covor persan de 6/4 metri în valoare de 697 lei; a obligat pârâta, în calitate de moștenitoare a defunctei, la 5640,50 lei, cu titlu sultă, către reclamantul G, în total, sulta fiind de 103.523 lei, respingând celelalte pretenții ale părților.
La rămânerea definitivă și irevocabilă hotărârii, a autorizat înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel obținut, de ambele părți și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanță de apel a avut în vedere faptul că, în temeiul art. 6735și urm. Cod procedură civilă, instanța de fond a pronunțat la 18.05.2004 încheiere de admitere în principiu, în care motivat și argumentat, a stabilit cotele în care părțile au contribuit, pe perioada concubinajului reclamantului cu pârâta, dar și pe perioada căsătoriei lor, la îmbunătățirile aduse casei vechi și la edificarea construcției "casa în roșu", a garajului, grajdului, magaziei și gardului împrejmuitor, cu poartă, precum și la achiziționarea bunurilor mobile. Totodată a stabilit masa bunurilor de împărțit, făcând referire la perioada concubinajului ( 1980-21.09.1997) și a căsătoriei ( 21.09.2007-18.05.2004). Încheierea de admitere în principiu a fost supusă căilor de atac și, datorită modificărilor succesive ale dispozițiilor codului d e procedură civilă, soluționarea a trenat până la 14.09.2005, când Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a pronunțat irevocabil.
Prin hotărârea asupra fondului cauzei, Judecătoria Caransebeșa menținut componența masei bunurilor de împărțit și cotele de contribuție ale părților din încheierea de admitere în principiu, motivând la rândul ei această soluție.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat că, în CF 2427/4297, imobil situat în,-, proprietari tabulari asupra imobilului sunt și.
Având în vedere că a decedat și că singura ei moștenitoare este mama sa, proprietară asupra imobilului, în prezent, este.
Acest imobil este compus dintr-o casă veche, o casă nouă, care este ridicată în roșu, un garaj, un grajd, o magazie și anexe.
Potrivit probelor administrate în cauză, s-a constatat că vechea casă a fost ridicată de antecesorii defunctei, însă a fost renovată. La execuția lucrărilor de amenajare și modernizare ce i s-au adus casei vechi au contribuit în cote egale de, atât părinții defunctei, și, dar și reclamantul G și pârâta în perioada 1981-1983, valoarea acestor lucrări fiind stabilită de raportul de expertiză la 39.200 lei.
De asemenea, s-a constatat că reclamantul G și fosta sa soție, au ridicat pe acest teren o casă nouă, în perioada 1990-1995, pe care au înălțat-o "la roșu", prin contribuție egală, a cărei valoare a fost stabilită prin expertiză la 242.300 lei. Tot prin contribuție egală, cei doi au mai executat în perioada 1990-1994, lucrări la garaj, unde reclamantul are deschis un atelier auto, magazie grajd, cocină, lucrări a căror valoare se ridică la suma de 66.135 lei, conform raportului de expertiză.
Având în vedere că este singura moștenitoare legală a defunctei, s-a constatat că, în această calitate, a devenit unică proprietară a întregului teren, a casei vechi, a cotei de din casa "în roșu" și garajului, magaziei, cocină, și grajd.
Având în vedere că pârâta are o cotă de proprietate asupra imobilelor mai mare decât a reclamantului, că toate aceste imobile sunt construite în aceeași curte și ținând cont de situația foarte tensionată dintre pârâta și reclamantul G ( fostul ginere), s-a considerat că varianta ideală de partajare în natură a imobilelor ar fi fost să i se atribuie pârâtei casa veche și casa în roșu, iar reclamantului G, să i se atribuie garajul (unde își desfășoară activitatea), magazia, cocină, și grajd, parcelă ce poate fi ușor delimitată de restul imobilului conform schiței întocmită de către experți.
pe care pârâta ar trebui să i-o achite reclamantului este de 97.882,50 lei, respectiv din îmbunătățirile aduse casei vechi 9.800 lei și din valoarea casei în roșu 121.150 lei, total 130.950 lei, din care s-a scăzut din valoare garaj plus anexe, adică 33.067,50 lei.
Atribuind reclamantului în proprietate garajul, magazia și celelalte anexe, a trebuit să i se atribuie și un drept de folosință asupra terenului de sub aceste construcții ( creându-se astfel un drept de superficie), dar și un drept de folosință asupra terenului din fața garajului, cu trotuar de 1,5 spre curte de 78,60 mp și o parte din grădină pornind de la atelier spre nord, de 121,40 mp ( total 200 mp), cu o valoare a chiriei pentru terenul de 200 mp de 36 lei/an.
Cu privire la bunurile mobile ce au fost achiziționate în cote egale pe parcursul căsătoriei celor 2 soți, s-a reținut că 1310 cu nr. de înmatriculare - ( câștigată la loto), în valoare de 11.978 RON ( conform expertizei efectuată de expert R ), se află în posesia reclamantului, motiv pentru care i s- atribuit acestuia.
Toate celelalte bunuri mobile sunt în posesia pârâtei, motiv pentru care, având în vedere și voința părților, i s-au atribuit acesteia, cu excepția unui covor persan în valoare de 697 lei, care i s-a atribuit reclamantului.
În aceste condiții, atribuindu-i reclamantului bunuri în valoare de 12.657 lei, iar pârâtei, bunuri mobile în valoare de 21.093 lei, a rezultat că pârâta trebuia să-i achite reclamantului o sultă în valoare de 5.640,50 lei. În total, pârâta trebuia să-i achite reclamantului o sultă de 103.523 lei.
În termen, împotriva deciziei civile nr. 278/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, au declarat recurs, atât reclamantul G, cât și pârâta în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctei, care au criticat, pentru netemeinicie și nelegalitate, decizia civilă pronunțată de tribunal.
Reclamantul Gas olicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în ceea ce privește modalitatea de partaj adoptată și compensarea cheltuielilor de judecată.
A solicitat atribuirea clădirii "în roșu" cu drept de superficie, respectiv proprietate pe construcții și folosință pe 321,36 mp și o valoare a chiriei pentru terenul în suprafață de 321,36 mp de 58 lei/an, precum și atribuirea garajului cu magazie, cu superficie, respectiv proprietate pe construcții și folosință pe 200 mp teren și o valoare a chiriei pentru acești 200 mp de teren de 36 lei/an, conform suplimentului nr. 3 la raportul de expertiza tehnică judiciară efectuată în apel; a solicitat atribuirea în natură a următoarelor bunuri mobile, destinate corpului de clădire " la roșu": vată minerală, covor persan, ferestre, ușile, gresia, faianța, precum și a autoturismului 1310 cu număr de înmatriculare -, pe care le folosește de la data achiziționării, urmând ca pârâta supraviețuitoare să primească restul bunurilor, fiind acordate sulte în compensare. ce ar trebui să o achite către ar fi de 151.208 lei, iar aceasta ar urma să-i plătească 25.913 lei. A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.180,30 lei și reactualizarea valorilor imobilelor supuse partajului.
A mai solicitat să se ia act că pârâta i-a făcut o propunere de preluare în proprietate a terenului aferent cl dirilor ce - au fost atribuite la suma de 24 euro mp, propunere cu care este de acord. A apreciat ca fiind inechitabilă modalitatea de partaj, atâta timp cât instanța a atribuit doar un garaj și anexe, în timp ce pârâta ( fosta sa soacră) primește, pe lângă casa la care tot reclamantul a făcut îmbunătățiri, și casa în "roșu".
Întrucât a apreciat că suma cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat sunt mai mari decât ale pârâtei, s-a apreciat că hotărârea tribunalului este nelegală și sub acest aspect.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cpc și art. 2611pct. 5 Cpc, cu motivarea că în decizia civilă atacată instanța de apel nu a făcut nici o referire la probatoriul administrat în fața instanței de apel și nu concluzionează dacă motivul de apel prin care a solicitat să i se constate contribuția sa la dobândirea celorlalte bunuri comune ale soților este întemeiat.
Mai mult, în cuprinsul deciziei civile atacate, instanța de apel a admis "apelul formulat de pârâta, în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctei, împotriva sentinței civile nr. 3995/11.12.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 3124/C/2003" dar, cu toate acestea, a stabilit contribuția de a defunctei, împreună cu reclamantul G, la dobândirea imobilului construcție în roșu, situat în,-, cu excepția îmbunătățirilor aduse casei vechi, excluzând-o în mod nejustificat de la împărțirea acelor bunuri pe care cei doi soți le-au dobândit în perioada în care s-au gospodărit împreună.
A susținut că instanța de apel a încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 209 Cod procedură civilă și dreptul său la apărare la ultimul termen de judecată din data de 28.11.2007, când suplimentul de expertiză ( respectiv, nr.3) tehnică din același dosar nu sosise cu 5 zile înainte, conform dispozițiilor art. 209 Cod procedură civilă, motiv pentru care apărătorul său a solicitat acordarea unui termen pentru observarea acestuia, cu atât mai mult cu cât nici apărătorul său nu s-a prezentat la instanță, iar instanța a refuzat acordarea unui nou termen de judecată și a amânat pronunțarea pentru a depune concluzii scrise.
A arătat că, prin modalitate de partaj stabilită de instanța de apel, s-a ajuns la situația aberantă ca pârâta să nu aibă grajd pentru vitele pe care le are în proprietate, deoarece acesta i-a fost atribuit reclamantului și să sacrifice eventual toate păsările și porcul pentru a putea pune la dispoziția acestuia cotețul de păsări și cocina de porci.
A arătat că nu este legală nici modalitatea de constituire a unui drept de superficie pentru suprafața de 200 mp teren, instanța acordând o suprafață de 121,4 mp din grădina sa în condițiile în care terenul de sub construcție are dimensiunea de 78,60 mp, lăsându-i acestuia și o cale de acces separată de 1,5 mp lățime spre curte cu destinația de trotuar.
A apreciat ca fiind un abuz din partea instanței de apel atribuirea către reclamant a suprafeței de 121,4 mp din grădina proprietatea sa.
Pârâta a solicitat astfel, în raport de considerentele arătate, în principal, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, iar, în subsidiar, modificarea deciziei civile cu consecința rejudecării cauzei de instanța de recurs în urma analizării probatoriului administrat la ambele instanțe.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia nr. 419/22.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, a admis ambele recursuri declarate de părți împotriva deciziei civile nr. 278/05.12.2007 pronunțată de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor Tribunalului C-S.
În considerentele deciziei de casare, s-a reținut că, referitor la modalitatea de stabilire a partajului cu privire la construcția "în roșu" situată în orașul,-, construcție cu privire la care tribunalul a decis că a fost dobândită de către reclamant împreună cu fosta sa soție, defuncta, Curtea a constatat că instanța de apel a atribuit acest imobil pârâtei, în calitate de moștenitoare a defunctei, cu motivarea că pârâta are o cotă de proprietate mai mare decât a reclamantului, că atât construcția veche, cât și clădirea "în roșu", sunt în aceeași curte și că între părți este o situație tensionată.
De menționat că instanța de apel nu a analizat, la stabilirea modalității de partaj, în totalitate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă, conform cărora, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul, ocupația părților, faptul că unii din coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Toate criteriile menționate trebuiau avute în vedere, atât de instanță, cât și de expert.
Atribuirea unui imobil către unul sau altul din copărtași trebuia să fie făcută în raport și de nevoia mai mare a unuia sau altuia din copărtași, dar și de împrejurarea că în acel imobil a investit mijloace salariale proprii și că a locuit în imobil și locuiește în continuare.
Curtea a arătat că instanța de apel nu a analizat toate criteriile de stabilire a partajului, cu atât mai mult cu cât, deși, a stabilit că au calitatea de copărtași asupra construcției "în roșu" reclamantul și fosta sa soție, în cotă de parte fiecare, a atribuit construcția în proprietate mamei pârâtei, respectiv pârâtei, cu privire la care nu a reținut nici o contribuție a acesteia la edificarea construcției " în roșu", luând în considerare calitatea acesteia de unică moștenitoare a defunctei sale fiice, fosta soție a reclamantului,.
Instanța a încălcat dispozițiile art. 209 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 129 alin. 5 din Cod procedură civilă.
Conform dispozițiilor art. 209 Cod procedură civilă, expertul numit este dator să depună lucrarea de expertiză cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit de instanță.
Or, în cauză, deși la termenul din 31.10.2007, s-a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză ( fila 212 dosar apel) de către reclamant, cu solicitarea ca expertul să aibă în vedere încă două variante de partajare, iar instanța a încuviințat această probă, suplimentul la raportul de expertiză s-a depus la data de 28.11.2007 în instanță, iar aceasta nu a acordat termen pentru ca părțile să ia act de conținutul expertizei ( a suplimentului).
Astfel, deși s-a făcut mențiune în practicaua hotărârii apelate că s-a depus "astăzi" ( încheiere de ședință fila 232 dosar apel), instanța a comunicat suplimentul la expertiză și a procedat la soluționarea cauzei, amânând pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise.
Mai mult, mandatarul pârâtei a învederat că apărătorul acesteia nu s-a putut prezenta și a solicitat amânarea cauzei, iar instanța a respins cererea de amânare, în situația în care se depusese suplimentul la expertiză care s-a comunicat părților, pentru a se putea formula apărări în acest sens.
Instanța a încălcat principiul dreptului la apărare al pârâtei și principiul consacrat de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, conform căruia judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 ( 2) Cod procedură civilă, a admis recursurile declarate de părți, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului C-S, care, în rejudecare, va trebui să aibă în vedere la stabilirea modalității de partaj toate criteriile avute în vedere de dispozițiile art. 6739.proc.civ. în raport de probatoriul administrat în cauză.
De asemenea, va trebui să aibă în vedere toate variantele de partajare propuse de expert, precum și solicitarea reclamantului de reactualizare a sultei, și, nu în ultimul rând, va trebui să reanalizeze modalitatea de partajare, având în vedere că s-a acordat reclamantului un drept de superficie asupra terenului pe care pârâta îl are în proprietate.
Întrucât reclamantul recurent a făcut referire la o propunere făcută de pârâtă referitor la dreptul de proprietate asupra construcțiilor ce i-au fost atribuite, instanța de apel, în virtutea rolului activ, va trebui să încerce soluționarea pe cale amiabilă a acestui aspect, și chiar a întregului litigiu.
La partajarea bunurilor mobile, instanța se va preocupa ca, în raport de dispozițiile art. 6799Cod procedură civilă, partajarea bunurilor, ținând cont și de modul de folosință a acestora, având în vedere că prin decizia apelată i-a fost atribuit grajdul reclamantului în situația în care pârâta are animale în proprietate.
Cauza a revenit astfel la Tribunalul C-S, fiind înregistrată la nr. 3124.1/208/30.05.2008, iar această instanță, prin decizia civilă nr. 186/27.11.2008 pronunțată în dosar nr- ( așa cum a fost rectificată prin încheierea din 10.02.2009 prin care s-a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale), a respins apelul declarat de reclamanta și continuat de moștenitoarea, precum și apelul declarat de pârâta în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 3995/11.12.2006 a Judecătoriei Caransebeș, a admis apelul formulat de reclamantul G împotriva aceleiași sentințe, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul G împotriva pârâtei, prin succesor și a pârâtei; a constatat că apelantul reclamant G și defuncta sa soție, au dobândit prin contribuție de părți fiecare, construcția "în roșu", situată administrativ în,-, județul C-S, cu garaj, grajd, magazie, cocină și gard împrejmuitor cu poarta, în valoare totală de 308.435 lei; a constatat că reclamantul G, defuncta, și au avut o contribuție de părți fiecare la reamenajarea casei vechi, situată administrativ în,-, în valoare totală de 39.200 lei; a constatat că reclamantul G și defuncta pârâtă au dobândit sub durata căsătoriei, prin contribuție egală de fiecare: un covor persan 6/4 metri -valoare de 697 lei, un boiler electric -valoare 300 lei, una ladă congelator -valoare 893 lei, faianță și gresie ( nemontate)- valoare totală 1668 lei, șase uși brad nemontate-valoare 3853 lei, trei ferestre de 2,40/1,70 m ( montate), trei ferestre de 1,50/1,50m ( montate), două ferestre de 1,20/0,80 m ( montate), -valoare totală 7396 lei, vată minerală -valoare 1600 lei, un autoturism marca " 1310", nr. de înmatriculare -, în valoare de 11.978 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 552 lei, o vacă, în valoare de 2354 lei, mobilă dormitor în valoare de 2215 lei, o bibliotecă în valoare de 473 lei, o mașină de spălat în valoare de 328 lei, un TV color marca Samsung în valoare de 328 lei; a dispus sistarea stării de indiviziune asupra "casei în roșu", garaj, grajd, magazie, cocină, prin atribuirea acestora în cotă de 1/1 parte apelantului reclamant G și obligarea sa la sultă către pârâta, în calitate de succesoare a defunctei pârâte, în sumă de 154.217,50 lei, calculată la data de 29.09.200, sumă ce urmează a fi actualizată la zi, la data efectuării plății; a dispus instituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantului G, asupra suprafeței de 200. teren/trotuar de 1,5, spre curte de 78,60. și o parte din grădină, pornind de la atelier spre nord, de 121,40.p, din imobilul teren proprietatea pârâtei și obligarea reclamantului G la plata către aceasta a unei chirii de 36 lei/an; a obligat pârâta la plata către reclamantul Gas umei de 9800 lei, calculată la data de 05.09.2007, sumă ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății, reprezentând cota sa de contribuție adusă reamenajării imobilului situat administrativ în,-, județul C-S, proprietatea pârâtei; a dispus sistarea stării de indiviziune a bunurilor mobile, prin formarea a două loturi, astfel: Lotul I compus din: faianță și gresie nemontate în valoare de 1668 lei, 6 uși brad nemontate în valoare de 3853 lei, 3 ferestre de 2,40/1,70m ( montate), și 3 ferestre de 1,50 /1,50 ( nemontate), 2 ferestre de 1,20/0,80 m ( montate), în valoare totală de 7396 lei, vată minerală în valoare de 1600 lei, un autoturism 1310, nr. înmatriculare -, în valoare de 11978 lei, bunuri în valoare totală de 26.495 lei, calculată la data de 19.09.2007; - Lotul II compus din: mobilă de bucătărie în valoare de 552 lei, ladă frigorifică în valoare de 893 lei, o vacă, în valoare de 2354 lei, mobilă dormitor în valoare de 2215 lei, o bibliotecă în valoare de 473 lei, un covor persan de 6/4m, în valoare de 697 lei, o mașină de spălat în valoare de 328 lei, un TV color marca Samsung în valoare de 328 lei, un boiler electric în valoare de 300 lei, bunuri în valoare totală de 8150 lei, calculată la data de 19.09.2007; a atribuit reclamantului lotul I și pârâtei lotul II și a dispus obligarea reclamantului G la plata către pârâta, în calitate de succesoare în drepturi a defunctei pârâte, a sumei de 9172,50 lei, calculată la data de 19.09.2007, sumă ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății, cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor; a respins celelalte pretenții ale reclamantului și a compensat parțial cheltuielile de judecată pentru prima instanță și a dispus obligarea pârâtei, în nume propriu și în calitate de succesoare a defunctei pârâte, la plata către reclamantul Gas umei de 518 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță; a compensat parțial cheltuielile de judecată în apel ( cele două faze procesuale) și a dispus obligarea apelantei pârâte la plata către reclamantul Gas umei de 4400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește soluția de respingere a apelurilor formulate de către defuncta pârâtă și continuat de către succesoarea sa, cât și a apelului formulat de către pârâta în nume propriu, apeluri prin care s-a criticat neatribuirea de către instanța de fond și apelantei pârâte a vreunei cote din "casa în roșu" și din valoarea bunurilor mobile, în condițiile în care pentru aceeași perioadă i-a fost reținută o cotă parte de de participare la reparațiile și îmbunătățirile aduse casei vechi, instanța de apel, a respins acest motiv de apel cu următoarea motivare.
Este adevărat că instanța de fond, prin sentința apelată, a reținut contribuția, alături de apelantul reclamant și defuncta sa soție, apelanta pârâtă, la reparațiile aduse casei vechi, și a apelantei pârâte și a defunctului său soț, însă nu s-a reținut vreo contribuție a apelantei pârâte și a defunctului său soț, la edificarea "casei în roșu", și a anexelor nou construite și aceasta, deoarece, deși toți martorii susțin în declarațiile date pe parcursul judecării cauzei că părțile se gospodăreau împreună, martorul, în declarația sa, aflată la fila 49 dosar, arată că doar apelantul reclamant G și defuncta sa soție, apelanta pârâtă, au contribuit la edificarea "casei în roșu" și anexelor.
Același aspect rezultă și din declarația martorului, fila 58 dosar, că doar cei doi foști soți au contribuit la edificarea "casei în roșu", ba mai mult că apelanta pârâtă, la vremea edificării respectivului imobil, era casnică, iar defunctul său soț, era bolnav.
Și martorul, în declarația sa aflată la fila 60 dosar, relevă doar contribuția celor doi foști soți la edificarea "casei în roșu", ca și martorul, în declarația sa aflată la fila 88 dosar.
Toate aceste probe au fost apreciate corect de către prima instanță care, a reținut contribuția foștilor soți și apelantei pârâte și a soțului său, defunctul, la îmbunătățirile aduse imobilului vechi, ca urmare a gospodăririi împreună a acestora, dar și veniturile concrete aduse în gospodărie de către părți: apelanta pârâtă, casnică, defunctul său soț, pensionar, în vreme ce foștii soți G și, martorii audiați afirmă că lucrau și aveau venituri substanțiale, chiar, în cazul apelantului reclamant G, sunt argumente ce înclină pentru menținerea concluziei instanței de fond și anume că la edificarea "casei în roșu" au contribuit doar apelantul reclamant și defuncta sa soție,.
O altă nemulțumire a apelantelor pârâte și, concretizată în motivele de apel, o constituie supraevaluarea imobilului "casa în roșu" în raportul de expertiză efectuat, susținând că respectivul imobil nu ar fi amplasat în, ci în.
Acest motiv de apel, de asemenea, a fost respins de către instanță, din cuprinsul lucrării de expertiză aflate la filele 59-68 dosar fond rezultând că imobilul respectiv este situat în localitatea, dar înscris în CF.
De asemenea, contraexpertiza tehnică efectuată în primul ciclu de judecare a apelului relevă la pct. 5.2 ( fila 140 dosar apel - primul ciclu procesual), că imobilul a fost identificat administrativ în, lângă podul de acces în oraș, peste râul, arătându-i chiar și vecinătățile.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța a respins apelurile formulate de către intimata reclamantă, în prezent decedată și continuat de către succesoarea sa, împotriva sentinței civile nr. 3995/11.12.2006 pronunțată de către Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 3124/C/2003, precum și cel formulat de către apelanta pârâtă în nume propriu împotriva aceleiași sentințe.
În ceea ce privește apelul formulat de către reclamantul G împotriva aceleiași sentințe, instanța de apel, văzând și disp. art. 295.civilă Cod Penal, probele administrate în cauză și, rejudecând cauza, a dispus modificarea sentinței apelate, pentru următoarele considerentele:
Dacă în ceea ce privește contribuția părților la edificarea "construcției în roșu" și la reamenajarea casei vechi, prima instanță corect a stabilit cotele de proprietate ce se cuvin părților, în funcție de contribuția adusă de acestea la edificarea respectivelor lucrări, în apel instanța, modificând doar valoarea lucrărilor în cauză, urmare a încuviințării suplimentării expertizelor pentru reactualizarea valorii imobilului și a contravalorii reamenajărilor pentru casa veche, alta este situația în privința bunurilor comune dobândite de către cei doi foști soți, G și, sub durata căsătoriei.
Astfel, deși defuncta apelantă, în răspunsul formulat la întâmpinare ( fila 17 dosar fond ) indică, ca și bun comun, și TV color marca Samsung, iar apelantul reclamant G nu contestă acest aspect, cu toate acestea, prima instanță, fără nici o motivare, nu-l include în masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei părților.
De asemenea, martorul, în declarația sa aflată la fila 60 dosar, afirmă că cei doi foști soți au dobândit sub durata căsătoriei acestora și mobila de dormitor și mașina de spălat, astfel că reclamantul apelant Gap robat calitatea de bunuri comune și a acestora, contrar celor susținute de către apelanta pârâtă.
În ceea ce privește mobila de bucătărie și biblioteca solicitate de către apelantul reclamant G ca fiind bunuri comune, instanța de apel le-a considerat ca atare, întrucât defuncta apelantă pârâtă, care în întâmpinarea depusă la fila 17 dosar, nu recunoaște calitatea de bunuri comune a acestora, nu a produs nici o probă în acest sens, și fiind dobândită sub imperiul căsătoriei, prevalează prezumția de a fi bunuri comune.
Și, în fine, în ceea ce privește soarta celor trei vaci reținute ca fiind bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei de către prima instanță și incluse în masa bunurilor comune partajabil, instanța a apreciat că, în mod greșit, au fost incluse trei vaci și nu una, deoarece din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel ( filele 185-187 dosar ), rezultă faptul că două vaci au fost dobândite după desfacerea căsătoriei părților.
Astfel fiind, instanța de apel, văzând și disp. art. 111.civilă Cod Penal, a constatat că reclamantul G și defuncta pârâtă au dobândit sub durata căsătoriei, prin contribuție egală de fiecare bunurile arătate în dispozitivul deciziei,reprodus anterior.
Având în vedere că părțile nu au ajuns la o înțelegere în ceea ce privește sistarea stări de indiviziune dintre acestea, disp. art. 673 ind. 4-673 ind. 6.civilă Cod Penal, ca și dispozițiile deciziei de casare și cele ale art. 315 alin. 1.civilă Cod Penal, a dispus sistarea stării de indiviziune asupra "casei în roșu", garaj, grajd, magazie, cocină, prin atribuirea acestora în cotă de 1/1 parte apelantului reclamant G și obligarea sa la sultă către pârâta, în calitate de succesoare a defunctei pârâte, în sumă de 154.217,50 lei, calculată la data de 29.09.200, sumă ce urmează a fi actualizată la zi, la data efectuării plății.
S-a dispus instituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantului G, asupra suprafeței de 200. teren/trotuar de 1,5, spre curte de 78,60. și o parte din grădină, pornind de la atelier spre nord, de 121,40.p, din imobilul teren proprietatea pârâtei și obligarea reclamantului G la plata către aceasta a unei chirii de 36 lei/an.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantul Gas umei de 9725 lei, calculată la data de 05.09.2007, sumă ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății, reprezentând cota sa de contribuție adusă reamenajării imobilului situat administrativ în,-, județul C-S, proprietatea pârâtei.
Starea de indiviziunea asupra bunurilor mobile a fost sistată, prin formarea a două loturi, cu componența deja arătată, fiind atribuit reclamantului lotul I și pârâtei lotul II și s-a dispus obligarea reclamantului G la plata către pârâta, în calitate de succesoare în drepturi a defunctei pârâte, a sumei de 18.345 lei, calculată la data de 19.09.2007, sumă ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății, cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor, fiind respinse celelalte pretenții ale reclamantului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată făcute de către părți la instanța de fond, din înscrisurile aflate la fila 10 verso, 11, 46-47, 89, 130 dosar 3124/2004, vol.I, ca și cele aflate la vol.II, al dosarului de primă instanță la filele 45 și 49 dosar rezultă că apelantul reclamant a făcut în total cheltuieli de judecată în primă instanță de 953,60 lei, iar pârâta, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 45,48,61-62 fond vol.I în sumă de 176,60 lei.
Fiind vorba despre un partaj judiciar cheltuielile de judecată ocazionate de acestea trebuiau suportate de ambele părți, în mod egal, astfel din totalul cheltuielilor de judecată efectuate de apelantul reclamant, prima instanță trebuia să scadă pe cele efectuate de defuncta pârâtă, iar rezultatul să îl împartă la trei, fiind trei copărtași în cauză.
Astfel fiind, tribunalul a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată pentru prima instanță și a dispus obligarea pârâtei în nume propriu și în calitate de succesoare a defunctei pârâte la plata către reclamantul Gas umei de 518 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță.
În temeiul acelorași considerente, văzând și înscrisurile aflate la filele 72 și 201 dosar apel, prim ciclu procesual, ca și cele aflate la filele 13 și 41 din prezenta cauză, înscrisuri ce probează cheltuielile suportate de către apelantul reclamant în apel, precum și cele aflate la filele 93, 95, 97 dosar apel prim ciclu procesual și fila 16 din prezenta cauză, ce atestă cheltuielile efectuate în apel d e către apelanta pârâtă, a compensat parțial cheltuielile de judecată în apel (cele două faze procesuale) și a dispus obligarea apelantei pârâte la plata către apelantul reclamant Gas umei de 4400 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul G și pârâții, și, cereri înregistrare la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. dosar - la data de 06.03.2009.
Reclamantul Gas olicitat modificarea deciziei civile recurate și, rejudecând, să fie incluse cele două vaci în masa bunurilor de împărțit și să fie sistată comunitatea de bunuri ce afectează dreptul de proprietate asupra acestora prin atribuirea lor pârâtei, cu plata unei sulte corespunzătoare către el; să se încuviințeze instituirea unui drept de superficie complex bilateral, conform suplimentului nr. 3 la Raportul de expertiză tehnică în construcții din 3.09.2007; să fie încuviințată în mod explicit intabularea în CF a dreptului său de proprietate obținut prin prezentul partaj, și să fie păstrat restul dispozițiilor deciziei civile recurate ( 3-4), cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că înțelege să critice hotărârea atacată doar sub cele trei aspecte arătate, în care decizia tribunalului este nelegală.
solicitate a fi incluse în masa bunurilor de partajat au fost identificate și prețuite de expertul merceolog în raportul de expertiză merceologică din 19.03.2004, la punctele 3, 4 și 5. De asemenea, în raportul de expertiză din 2007, sunt identificate aceste vite și este stabilit prețul lor, dar instanța nu a introdus decât o singură vacă în masa bunurilor de împărțit, deși, după desfacerea căsătoriei și pronunțarea acțiunii de partaj, toate vitele au rămas în posesie exclusivă a pârâtelor. Ca atare, trebuie supuse partajului și celelalte două vaci lăsate pe dinafară, prin atribuire către pârâtă, cu consecința diminuării sultei ce urmează a fi plătită pârâtei cu suma de 1509,5 lei, față de valoarea vacilor omise, de 3019 lei.
Se mai arată că trebuia acordat în mod explicit dreptul de superficie asupra suprafeței de 321,36 mp aferentă casei în roșu, conform soluției identificate de experți, conform chiriei calculate la 58 lei/an pentru folosința acestui teren, potrivit suplimentului nr. 3 la Raportul de expertiză tehnică în construcții din 03.09.2007.
Instanța de apel a acordat un drept de superficie similar în ceea ce privește terenul de sub atelier și de lângă atelier, dar nu a acordat drepturi în ceea ce privește "casa în roșu", împiedicând folosirea normală a acestui imobil și ciuntind inutil în acest mod varianta elaborată de experți propusă pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește respingerea în rest a celorlalte pretenții ale sale, exprimarea generică a instanței, acestea privesc și solicitarea sa de a i se încuviința intabularea în CF a drepturilor reale obținute în urma partajului, respingerea acestei solicitări fiind nejustificată.
Față de rigurozitatea lucrătorilor de la Biroul Local de Carte Funciară, care este de notorietate, există posibilitatea ca, fără admiterea acestei cereri, să nu poată efectua publicitatea imobiliară a drepturilor reale obținute și să nu obțină astfel opozabilitatea lor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Pârâții, și au solicitat, prin cererea de recurs formulată, desființarea deciziei și sentinței atacate, și modificarea celor două hotărâri judecătorești, după cum urmează ( 7-10).
Se arată că, în ceea ce privește imobilul "casa în roșu", la fel ca și cele 2 camere rămase din casa veche, reclamantul are doar un drept de creanță în cotă de 1/3 din valoarea primului imobil și de din valoarea îmbunătățirilor la cel de-al doilea imobil.
Deși instanța de apel a recunoscut că, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâta s-a gospodărit împreună cu cei doi soți, apreciază totuși, că la edificarea imobilului "casa în roșu", ar fi contribuit doar G și.
Se reiterează, în susținerea acestui motiv de recurs, declarațiile martorilor audiați în cauză, al căror conținut, apreciază pârâții, este apreciat în mod trunchiat, fără corelare cu celelalte probe aflate la dosar și fără o analiză în context.
Instanța de apel nu a menționat nimic despre declarațiile martorilor și ( filele 41 și 42), amintind doar declarațiile martorilor și ( filele 40 și 60), în care, de asemenea, se regăsește faptul că părinții pârâtei se gospodăreau împreună cu cei doi soți. Chiar reclamantul G arată în motivarea acțiunii de partaj, la termenul din 16.12.2003, că s-au gospodărit împreună cu mama reclamantei, astfel că nu se poate reține contribuția exclusivă a soților la edificarea casei în roșu.
Instanța de fond nu a reținut că este pensionară, beneficiind de o pensie de urmaș, din anul 1992, că a muncit în gospodărie sa, crescând vaci, porci și alte animale și că a ajutat personal, cu muncă fizică, la mai multe lucrări de construcție, lucru declarat de martorii audiați în apel.
Reclamantul G nu a făcut nici o dovadă că aducea venituri substanțiale, așa cum a reținut în mod eronat instanța de apel. Martorii au declarat că, anterior anului 1989 lucrat ca mecanic, fiind solicitat profesional, dar după anul 1991, când a fost desființat, reclamantul s-a privatizat, însă nu a depus nici un act doveditor al situației financiare a societății.
Simpla afirmație a unui martor că anterior anului 1989, reclamantul făcea reparații la autoturisme peste programul unității, fără a se indica o sumă de bani sau perioada în care s-a întâmplat acest lucru, nu poate conduce la concluzia unui venit substanțial, superior muncii depuse de intimate.
Nu se pot reține ca venituri suplimentare, veniturile obținute de reclamant din micul trafic în, pentru că nu sunt licite, iar, pe de altă parte, acesta a fost însoțit de. În plus, și aceasta din urmă a fost încadrată în muncă.
Se consideră că, în ceea ce privește imobilul "casa în roșu", reclamantul are doar un drept de creanță, în cotă de 1/3 din valoarea imobilului, la fel ca în cazul celor două camere rămase din casa veche, unde are o cotă de din valoarea îmbunătățirilor la imobil.
Se invocă dispozițiile art. 489-492 Cod civil, raportat la faptul că terenul a fost proprietatea recurentei și a soțului său, iar, în prezent, doar a sa, iar autorizația de construire a fost eliberată pe numele lor, aspect ce exclude atribuirea imobilului către reclamant, caz în care, dreptul de creanță s-ar transforma în drept de proprietate.
Instanța de apel a omis să amintească faptul că reclamantul contribuia lunar cu sume de bani la întreținerea fiicei sale rezultată dintr-o căsătorie anterioară.
În ceea ce privește criteriile de atribuire prevăzute de art. 673 ind. 9. pr. civ. reținute de instanța de apel, se arată că reclamantul nu a locuit vreodată în imobilul "casa în roșu", care este și în prezent nelocuit, construcția nefiind finalizată.
Tribunalul C-S a ignorat decizia de casare, prin care Curtea de APEL TIMIȘOARAa solicitat ca, la atribuirea bunurilor, să fie avută în vedere posesia efectivă și proveniența acestora, și, cu toate că pârâta este proprietarul exclusiv al terenului și cea care crește animale, s-a ajuns în situația ca grajdul, cotețul de păsări și cocina de porci să fie atribuite tot reclamantului.
Se mai arată că, în mod eronat, grajdul a fost introdus la masa partajabilă, în condițiile în care acesta a fost edificat de și soțul său, în perioada în care nu se gospodăreau cu reclamantul.
În ceea ce privește constatarea în favoarea reclamantului a unui drept de superficie, se arată că a fost atribuită suprafața de 121,4 mp în mod gratuit pentru calea de acces, în condițiile în care, din colțul celălalt al curții, reclamantul are ieșire directă în stradă.
Se apreciază că împărțirea imobilelor este făcută exclusiv în favoarea reclamantului, care primește toate bunurile imobile, cu excepția celor două camere din casa veche, astfel că i s-a permis acestuia accesul în toată gospodăria, deși sunt într-o stare conflictuală anterioară decesului fiicei sale, fără a avea posibilitatea de a delimita printr-un gard despărțitor bunurile atribuite celor două părți.
Se critică și prețul așa-zisei închirieri a suprafeței de 200 mp teren, atribuite reclamantului pentru o sumă de 36 lei/an, apreciată a fi derizorie, pentru un teren aflat în intravilanul localității turistice.
Recurenții au arătat că, prin modalitatea de partajare a bunurilor imobile, s-a ajuns la împroprietărirea unei persoane în dauna alteia, fără a se ține cont de dreptul de proprietate, de munca efectiv prestată, de valoarea terenului în zonă și multe alte criterii încălcate flagrant în sentința atacată.
Nu a fost indicat temeiul de drept al acestei cereri de recurs.
În cauză, părțile nu au formulat întâmpinări, exprimându-și oral poziția cu privire la cererea de recurs formulată de cealaltă parte, susțineri consemnate în încheierea de ședință din data de 5 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reluate.
Reclamantul Gai nvocat, oral în ședința de judecată din 5 mai 2009, excepția nulității recursului declarat de pârâții, și, motivat de faptul că nu a fost indicat temeiul de drept al cererii lor de recurs, excepție ce urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, în condițiile art. 137 alin. 1. pr. civ..
Art. 302 ind. 1. pr. civ. nu prevede obligativitatea pentru recurent de a indica expres și temeiul de drept al cererii de recurs, instanța având posibilitatea și obligația de a încadra cererea în funcție de conținutul său, și nu de afirmațiile părții.
Din cuprinsul cererii de recurs arătate, rezultă cu îndestulătoare evidență care sunt motivele de nelegalitate invocate, iar, în plus, reprezentantul reclamanților a făcut precizarea temeiului de drept, oral, în cursul ședinței de judecată, astfel că nu se poate aplica sancțiunea nulității cererii de recurs formulate de pârâții-intervenienți.
În ceea ce privește cuantumul sultei datorate de reclamant, pârâtei, acesta este criticat prin concluziile orale expuse cu ocazia susținerii recursului, precum și pe calea concluziilor scrise, însă, față de data comunicării deciziei atacate cu aceste părți și de data invocării acestui aspect, precum și de prevederile art. 303 și 306. pr. civ. nefiind vorba de un motiv de ordine publică, instanța de recurs nu îl va analiza, apreciind că este tardiv invocat, cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate prin cele două cereri de recurs, precum și prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304 ind. 1. pr. civ. față de dispozițiile art. 30 și 31 Codul familiei, art. 492 cod civil și art. 673 ind. 1 și urm. pr. civ. față de probatoriul administrat în cauză pe parcursul ciclurilor procesuale anterioare, Curtea constată că ambele cereri de recurs sunt întemeiate parțial, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește componența masei partajabile, prin cele două cereri de recurs, s-au formulat critici deciziei pronunțate în apel. Reclamantul a contestat neincluderea în masa bunurilor supuse partajului a două vaci, iar intervenienții au contestat existența unui drept de proprietate al reclamantului asupra imobilului "casa în roșu".
În ceea ce privește cele două vite, se impune a constata că, din raportul de evaluare, aflat la filele 186 din dosarul nr- al Tribunalului C-S, rezultă că vitele supuse evaluării la data de 19.09.2007, aveau vârsta de 4 ani, 2 ani, respectiv 1 an, astfel că, raportat la data desfacerii căsătoriei părților ( anul 2003), două dintre acestea nu existau la data desfacerii căsătoriei, astfel că nu pot fi incluse în masa bunurilor comune ale soților.
Ca atare, în mod corect, tribunalul a reținut că două dintre vite au fost dobândite după desfacerea căsătoriei părților, urmând a fi respinsă cererea de recurs a reclamantului sub acest aspect.
În ceea ce privește "casa în roșu", pârâții au invocat faptul că reclamantul are un drept de creanță pentru suma reprezentând cota de 1/3 din imobil, invocând accesiunea și faptul că și a avut o cotă egală de contribuție cu fiecare dintre soți, susțineri ce urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 492 Cod civil, orice construcție edificată pe un teren, este prezumată a fi făcută de proprietarul terenului, fiind proprietatea sa, până la proba contrară.
Această prezumție relativă de proprietate în favoarea numitei și a soțului său, a fost înlăturată în cauză, prin probe testimoniale administrate, din care rezultă cu îndestulătoare evidență faptul că această construcție ( "casa în roșu"), a fost edificată de cei doi soți în timpul căsătoriei și concubinajului, cu mijloace proprii și cu acordul tacit al proprietarilor terenului, astfel că se impunea concluzia că reclamantul G și pârâta sunt proprietari asupra acestui imobil ( casa), în cote egale, fiind constituit astfel, în favoarea lor, un drept de superficie, prin recunoașterea unui drept de folosință asupra terenului aferent acestei construcții.
Acest drept de superficie s-a născut din convenția părților, ce se poate deduce din faptul că soții au edificat construcția în curtea casei proprietarilor terenului, în timp ce aceștia din urmă locuiau acolo, în casa veche, împreună cu soții. Proprietarii terenului nu numai că nu s-au opus edificării clădirii, ci și-au dat acordul în acest sens, lucru ce rezultă din probatoriul testimonial administrat în cauză. Faptul că autorizația de construire a fost eliberată pe numele soților, proprietari ai terenului, nu este de natură să înlăture concluzia expusă, ci constituie o probă în privința existenței acordului la construire. Acest lucru se datorează legislației în materia edificării construcției, autorizația de construire fiind emisă pe numele proprietarului terenului.
De asemenea, nu poate fi reținută vreo contribuție a numitei la edificarea "casei în roșu", față de conținutul depozițiilor martorilor audiați în cauză, din care rezultă că, într-adevăr, părțile se gospodăreau împreună, însă, nici un martor nu a atestat existența vreunei contribuții a intervenientei la ridicarea acestei construcții.
Probele majoritare sunt în sensul că doar soții au contribuit la edificarea casei noi. Gospodărirea împreună nu implică, în mod automat, și concluzia unei contribuții egale a celor trei la construcție.
Instanța de apel a făcut trimitere expresă la declarațiile martorilor și, deoarece aceștia sunt singurii care au arătat expres cine a contribuit la edificarea casei noi. Ceilalți martori au declarații vagi, ce nu pot conduce la înlăturarea declarațiilor anterioare, astfel că instanța de recurs constată că probatoriul administrat în acest sens a fost just apreciat, concluziile instanțelor de fond fiind corecte sub acest aspect. Nu poate fi vorba de o apreciere trunchiată a depozițiilor martorilor, ci de o apreciere prin coroborare a acestora, conform dispozițiilor art. 167 și urm. pr. civ..
Veniturile realizate de părți au fost corect evaluate de către tribunal, față de obiectul cauzei ( partaj bunuri comune), ce implică admisibilitatea probei testimoniale cu privire la aceste aspecte, date fiind relațiile specifice familiei extinse. De asemenea, nu este necesar ca veniturile să fie licite, pentru a fi avute în vedere ca și contribuție. Din ansamblul probelor administrate rezultă că soții realizau venituri mai mari decât părinții pârâtei și că din aceste venituri s-a construit casa cea nouă.
Dacă nu poate fi cuantificat venitul realizat de reclamant din repararea autoturismelor, tot atât de adevărat este că nu poate fi cuantificată nici contravaloarea muncii prestate de în gospodărie, precum și pretinsul ajutor la construirea casei.
De asemenea, contribuția reclamantului la cheltuielile ocazionate de creșterea unui copil dintr-o căsătorie anterioară, nu poate conduce la concluzia existenței unei contribuții a lui la edificarea casei sau o contribuție mai mare a lui, față de faptul că, din ansamblul probelor existente în cauză, rezultă concluzia unor venituri mai mari realizate de reclamant, care ar compensa contribuția arătată.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constată că, în mod corect s-a stabilit că reclamantul și defuncta au dobândit un drept de proprietate asupra "casei în roșu", edificată prin contribuție egală a soților, respingând recursul intervenienților sub acest aspect, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește criteriile de atribuire a bunurilor prevăzute de art. 673 ind. 9. pr. civ. și stabilite prin decizia de casare, potrivit art. 315. pr. civ. Curtea constată că recursul pârâților-intervenienți este întemeiat sub acest aspect.
Instanța de apel a atribuit reclamantului atât casa în roșu, cât și anexele gospodărești, deși terenul aparține în mod exclusiv pârâtei ( în prezent fam., în baza contractului de întreținere cu aceștia), aceasta fiind persoana care folosește anexele pentru creșterea animalelor, care, de altfel, au și fost incluse în lotul său.
"Casa în roșu" este adevărat că nu este locuită de reclamant, dar este și nelocuibilă în prezent, iar, față de faptul că, G este singurul titular al dreptului de proprietate asupra acesteia, nefăcându-se dovada că ar mai deține în proprietate o locuință, Curtea constată că în mod corect acest bun i-a fost atribuit în proprietate, astfel că va menține soluția tribunalului sub acest aspect.
De asemenea, se constată că este întemeiat recursul acestuia în sensul că față de dreptul de proprietate asupra construcției "casa în roșu", consolidat prin prezenta decizie, conform celor arătate anterior, se impune și instituirea unui drept de superficie în favoarea acestuia asupra terenului aferent construcției "casa în roșu", proprietatea pârâtei ( în prezent, fam. ), conform raportului de expertiză tehnică judiciară din 3.09.2007, întocmit în cauză de experții judiciari, I și, varianta A, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu obligarea reclamantului G la plata unei chirii în cuantum de 67,09 lei/an, cu posibilitatea actualizării în funcție de criteriile avute în vedere la data stabilirii sumei.
În ceea ce privește cuantumul chiriei lunare, acesta este cel stabilit prin lucrarea de specialitate efectuată în cauză, iar, atâta timp cât nu a cerut, în condițiile art. 212. pr. civ. administrarea unei alte expertize, se impune instanței de recurs, care îl va omologa sub rezerva că va putea fi actualizat în funcție de criteriile avute în vedere la stabilirea sumei.
De asemenea, se impune admiterea recursului reclamantului și în ceea ce privește înscrierea în CF a dreptului de superficie astfel dobândit, constând în dreptul de proprietate asupra construcției "casa în roșu" și de folosință asupra terenului, așa cum s-a arătat anterior, față de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 republicată.
În ceea ce privește anexele edificate pe teren, față de faptul că acestea sunt folosite pentru creșterea animalelor atribuite lui, că reclamantul nu mai desfășoară nici o activitate în garajul-atelier, instanța de recurs va reforma decizia atacată sub acest aspect, în sensul că le va atribui pârâtei, diferența de valoare urmând a fi egalizată prin obligarea reclamantului la plata unei sulte de 88.082,5 lei. În mod corespunzător, va fi modificată decizia tribunalului în sensul că, dreptul de superficie recunoscut reclamantului va privi doar terenul aferent "casei în roșu", în suprafață de 321,36 mp, nu și cel aferent anexelor.
Prin această modalitate de sistare a stării de indiviziune asupra imobilelor, se realizează un just echilibru între dreptul reclamantului de proprietate asupra "casei în roșu" și al pârâtei asupra terenului, aceasta din urmă putând să se bucure de folosința utilă a bunurilor sale, într-o modalitate care să nu-i afecteze întreg imobilul.
În ceea ce privește garajul, acesta a fost introdus în mod corect în masa de partajat, față de faptul că, din probele administrate în cauză ( martori și expertiză), rezultă că acesta a fost ridicat în forma actuală în intervalul de timp în care se gospodăreau cu reclamantul, cu contribuția acestuia din urmă.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu dispozițiile art. 299 și urm. pr. civ. Curtea constată că ambele recursuri sunt întemeiate, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 coroborate cu art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ. le va admite, va modifica în parte decizia atacată, în sensul că va dispune sistarea stării de indiviziunea asupra imobilelor construite de soți, prin atribuirea construcției "casa în roșu", situată administrativ în -, jud. C-S, către reclamantul G, iar celelalte construcții constând în garaj, grajd, magazie, cocină, se vor atribui pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata către pârâtă a unei sulte în cuantum de 88.082,5 lei, calculată la data de 29.09.2007, sumă ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății; va dispune instituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantului G asupra suprafeței de 321,36 mp din teren, aferentă casei în roșu, potrivit suplimentului nr. 3 la raportul de expertiză tehnică judiciară din 3.09.2007, întocmit în cauză de experții judiciari, I și, varianta A, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, superficie constituită asupra terenului proprietatea pârâtei (în prezent și ), cu obligarea reclamantului G la plata unei chirii în cuantum de 67,09 lei/an, cu posibilitatea actualizării în funcție de criteriile avute în vedere la data stabilirii sumei; va dispune înscrierea în CF nr. 2427 a drepturilor recunoscute prin prezenta hotărâre în favoarea reclamantului G și va menține în rest dispozițiile deciziei atacate.
Față de soluția pronunțată și de dispozițiile art. 274 și urm. pr. civ. Curtea va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul G și de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 186/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică în parte decizia atacată, în sensul că dispune sistarea stării de indiviziunea asupra imobilelor construite de soți, prin atribuirea construcției "casa în roșu", situată administrativ în -, jud. C-S, către reclamantul G, iar celelalte construcții constând în garaj, grajd, magazie, cocină, se atribuie pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata către pârâtă a unei sulte în cuantum de 88.082,5 lei, calculată la data de 29.09.2007, sumă ce urmează a fi actualizată la zi la data efectuării plății.
Dispune instituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantului G asupra suprafeței de 321,36 mp din teren, aferentă casei în roșu, potrivit suplimentului nr. 3 la raportul de expertiză tehnică judiciară din 3.09.2007, întocmit în cauză de experții judiciari, I și, varianta A, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, superficie constituită asupra terenului proprietatea pârâtei (în prezent și ), cu obligarea reclamantului G la plata unei chirii în cuantum de 67,09 lei/an, cu posibilitatea actualizării în funcție de criteriile avute în vedere la data stabilirii sumei.
Dispune înscrierea în CF nr. 2427 a drepturilor recunoscute prin prezenta hotărâre în favoarea reclamantului
Menține în rest dispozițiile deciziei atacate.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 19.06.2009
Tehnored. 2 ex./22.06.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 4/2010. Curtea... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 4/2008. Curtea de... → |
|---|
