Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 5/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 5 R
Ședința din Camera de Consiliu de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror -
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, cu sediul în Focșani- și Oficiul Român pentru Adopții B, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.36 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 10.01.2010, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.12.2009, pronunțând prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.1348/91/11 mai 2009 reclamanta minoră asistată de reprezentanții săi legali tutori și a solicitat în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Adopții și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, încetarea adopției astfel cum a fost precizată, adopție încuviințată prin sentința civilă nr. 34 din 4 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul Vrancea pentru motivul de fapt ce mama sa adoptivă - a decedat la data de 10 iulie 2008 și motivele de drept prevăzute de art.148 din Constituția României art.-13 din Legea nr. 15/1993 și art.22 din OG nr. 25/1997 completată prin Legea nr. 87/1998.
În cerere reclamanta a arătat că în scurta perioadă trăită cu părinții mamei adoptive a cunoscut violențele, mizeria și foamea la care s-au adăugat violențele mamei adoptive determinate de boala grea și de deteriorarea efectivă indusă de boală și ar fi ajuns copilul străzilor dacă nu era găsită de bunicii materni.
Reclamanta arătat că se numește pentru că nu a fost adoptată de soțul mamei adoptive cetățeanul portughez și în prezent nu are părinți legali, iar părinții legitimi nu primesc încuviințarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a fi reîncredințată interesul său superior fiind să revină în familia ă insistând la instituirea tutelei, sens în care a investit instanța cu dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Focșani.
Cu această motivare minora a solicitat să fie audiată conform art.12 alin.1 din Convenția d l New Z. potrivit căreia interesul superior este să revină în familia părinților legitimi.
În motivarea cererii s-a susținut și refuzul de fapt și de drept al rudelor mamei adoptive de a-i asigura un cămin stabil și armonios în sensul art.8 alin.2 din Convenția d l Strasbourg din 27 aprilie 1967 ratificată prin Legea nr. 15/1993.
Urmare a excepțiilor invocate de pârâte prin întâmpinările formulate în cauză prin încheierea din 16 iunie 2009 instanța investită a respins punctual ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității de reprezentare a bunicilor materni biologi și litispendenței invocate de pârâtă și a fixat termen pentru judecata fondului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că prin dispoziția nr.34 din 09.02.2009 emisă pe temeiul art.115 codul familiei de primarul comunei Chiojdeni, Jud.V, s-a instituit tutela asupra minorei fiind numiți tutori bunicii materni și.
Adopția încuviințată prin sentința civilă nr.34/04.02.2002 s-a pronunțat pe temeiul art.11 și urm. din OG nr. 25/1997 completată prin Legea nr. 87/1998.
Sub imperiul legii vechi sub care s-a născut raportul juridic prin art.22 era reglementată revocarea adopției.
Prin art.54 din Legea nr. 273/2004 s-a reglementat încetarea adopției prin desfacerea pentru motivul prev.de art.7 alin.3 lit.- respectiv decesul adoptatorului și declararea nulității adopției.
Temeiul juridic indicat de parte nu leagă instanța iar în cauză partea a motivat pe decesul adoptatorului.
Prin actele normative succesive în timp nu au fost abrogate dispozițiile legale privind instituirea tutelei reglementată de Codul familiei.
Art. 40 din Legea nr.272/2004 care reprezintă o reproducere a art.113 cod fam. prevede esențial deosebit că tutela se instituie și la încetarea adopției în cazul în care instanța judecătorească hotărăște că este în interesul copilului.
În condițiile art.4 și urm. din Decretul nr.31/1954 minorul fără capacitate de exercițiu este reprezentat legal de părinți sau de tutore.
Aplicarea în timp a dispozițiilor legale din materia adopției și tutelei conduc la concluzia că la decesul adoptatorului cum este cazul în speță, când adopția anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de încuviințare a noii adopții se instituie tutela numai dacă instanța apreciază că este în interesul copilului.
În speță, interesul minorei a cărei mamă adoptivă a încetat din viață la data de 10 iulie 2008 și ascendenții biologici sunt în viață este să fie reprezentată legal fără instituire tutelă, sens în care părinții și bunicii au calitate procesuală de reprezentanți ai minorei.
În dreptul european s-ar înfrânge dispozițiile art.6 din CEDO privind accesul la justiție.
Existența pe rolul judecătoriei a dosarului de instituire tutelă nr- nu impietează asupra actului de încetare adopție, iar dosarul nr- al Tribunalului Vrancea care a fost suspendat până la soluționarea dosarului nr- nu atrage în cazul aplicării litispendenței suspendarea judecății și a acestei cauze ceea ce ar fi total contrar interesului minorei.
În cauză au formulat cerere de intervenție, intervenienții și cu motivarea ca interesul superior al minorei este desfacerea adopției care nu mai are nici o finalitate juridică întrucât prin decesul mamei adoptive al cărui soț, cetățean portughez nu a adoptat minora, aceasta este fără părinți, iar rudele din partea mamei adoptive nu o doresc și nici nu au posibilități materiale și morale de creștere și educare.
În drept, intervenienții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.2,5 și 6 din Legea nr. 272/2004 și art.59 alin.2 din Legea nr.273/2004.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 36/1.07.2009 a admis cererea formulată de reclamanta prin reprezentanții legali tutori și, pentru revocare adopție și cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei formulată de intervenienții și și în consecință:
A încetat adopția minorei, sex femeiesc, fiica lui și, născută la 07.05.2000, CNP -, naștere trecută în registrul stării civile al Primăriei Mun. Focșani la nr. 631/2.04.2002, dispusă prin sentința civilă nr. 34 din 4.02.2002 a Tribunalului Vrancea.
Minora va redobândi numele de familie al părinților firești.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pentru raportul juridic existent ca situație de fapt aplicabilă este Legea nr. 273/2004 ( art. 54 cu referire la art. 7 alin. 3 lit. A ) care însă nu definește încetarea adopției și nu reglementează condițiile și procedura de încetare.
De asemenea reține că legislația internă este în acord cu legislația și convențiile europene în sensul ca minorul să revină în familia ă prin reintegrare, încetare adopție, tutelă, criteriul primordial fiind înțelesul superior al minorului.
Impunerea condiției tutelei ori obstrucționarea minorei de a se întoarce în familia ă apreciază că este o greșită interpretare a legii dar și o profundă neputință de înțelegere a vieții sociale morale afective.
Împotriva hotărârii mai sus menționate, în termen legal, au declarat recurs pârâtele Direcția Generală de asistență socială și protecția copilului Focșani și Oficiul Român pentru Adopții, invocând nelegalitatea acesteia ( disp. Art. 304 ind. 1 cod proc.civilă și art. 304 pct. 9 cod proc.civilă ).
Criticile aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond sunt următoarele:
- În motivare nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la efectele adopției, făcându-se confuzie între bunicii de drept și bunicii firești cu care copilul a pierdut legăturile de rudenie ( respectiv reclamanții - intimați și ).
- și nu au calitate de tutori și implicit nu au calitate de a reprezenta minorul în fața instanței judecătorești; potrivit prevederilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, doar instanța judecătorească este abilitată a institui tutela, respectiv art. 40 alin. 2, care stipulează în mod clar faptul că tutela se instituie conform legii de către instanța judecătorească în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.
- Instanța în mod eronat a dispus revocarea adopției, fără a invoca motivele pe care se întemeiază.
- Instanța a dispus în mod eronat ca minora să redobândească numele de familie al părinților firești, respectiv " " în condițiile în care numele anterior adopției a fost.
- Pârâta Oficiul Român pentru Adopții invocă și faptul că dezbaterile au avut loc în ședință publică în condițiile în care toate cauzele prevăzute de Legea nr. 273/2004 se judecă în cameră de consiliu, instanța de fond încălcând disp. art. 63 din același act normativ:
În consecință, pârâtele solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței civile atacată și rejudecarea cauzei cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor invocate de pârâte, se reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond necesită a fi reformată în parte pentru următoarele considerente;
Motivul invocat, că numiții și nu au calitate de tutori ai minorei și că instanța de fond a făcut o confuzie între bunicii de drept și cei firești cu care copilul a pierdut legăturile de rudenie, nu poate fi primit.
Astfel, dispozițiile legale aplicabile în timp în materia adopției și tutelei ( adopția s-a încuviințat sub imperiul OG nr. 25/1997 completată prin Legea nr. 87/1998 - care reglementa prin art. 22 revocarea adopției) conduce la concluzia că la decesul adoptatorului se instituie tutela numai dacă instanța apreciază că este în interesul minorei ( art. 40 din Legea nr. 272/2004).
Or, cum în speță, mama adoptivă a încetat din viață la data de 10.07.2008, interesul minorei este de a fi reprezentată legal de ascendenții biologici, fără a fi instituită tutela. În aceste condiții părinții și bunicii au calitate procesuală de a reprezenta pe minoră, altfel, s-ar încălca dispozițiile art. 6 din CEDO în ceea ce privește accesul la justiție așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Pe fondul cauzei, se constată că prima instanță în mod justificat a dispus încetarea adopției minorei atât timp cât din probele administrate în cauză rezultă că minora se află în situație de real risc deoarece soțul mamei nu a adoptat-o, iar părinții mamei adoptive, față de care s-au produs efectele depline ale adopției nu o doresc și nici nu a solicitat tutela.
Mai mult decât atât, la data adopției, legăturile de rudenie firești nu s-au rupt definitiv și absolut, minora păstrând relația cu mama
Această situație este confirmată și de minoră care audiată fiind de instanță și-a manifestat dorința de a reveni la mama ă cu care a păstrat o relație deosebită consemnată și în Raportul de consiliere întocmit la data de 20.05.2009 de către Direcția de Protecție a Copilului
Cu toate că prin art. 54 cu referire la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 273/2004 se prevede încetarea adopției, în cazul decesului adoptatorului legea nu reglementează condiții și procedura de încetare, pârâtele susținând în motivele de recurs că adopția are ca efect stabilirea filiației între adoptat și cel care adoptă precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului încetând rudenia firească dintre adoptat și descendenții săi pe de o parte și părinții firești și rudele acestora pe de altă parte ( art. 50 din Legea nr. 273/2004).
Prin urmare se constată că instanța de fond în acord cu legislația internă și convențiile europene, la soluționarea cauzei a avut în vedere interesul superior al minorei acela de a reveni în familia ă, față de situația de fapt reținută.
Încercarea de a impune condiția tutelei sau obstrucționarea minorei de a se întoarce la familia ă înseamnă nu numai o interpretare eronată a legii dar și o profundă neputință de înțelegere a vieții sociale, morale afective așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Susținerea pârâtei Oficiul român pentru Adopție că dezbaterile au avut loc în ședința publică nu se confirmă. În urma verificării actelor dosarului, se constată că s-au respectat dispozițiile art. 63 din Legea nr. 273/2004.
În ceea ce privește motivul invocat de pârâte că în mod greșit prima instanță a dispus ca minora să redobândească numele de familie al părinților firești se constată a fi întemeiat.
Astfel, anterior adopției minora s-a numit și nu acesta fiind numele mamei e dobândit ca urmare a căsătoriei cu.
În aceste condiții potrivit art. 65 (1) din Legea nr. 243/2004 republicată criticile formulate de pârâte din acest punct de vedere este fondat, motiv pentru care, Curtea, urmează în baza art. 312 alin. 3 în ref. La art. 304 pct. 9 cod proc.civilă, să admită recursurile formulate de pârâte, să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va dispune ca minora să se numească, nume avut anterior adopției.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, cu sediul în Focșani- și Oficiul Român pentru Adopții B, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.36 din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Modifică în parte sentința civilă nr. 36/2009 a Tribunalului Vrancea în sensul că dispune ca minora născută la 7.06.2000 să se numească, nume avut anterior adopției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
Red.ER/14.01.2010
Dact.14.01.2010/7ex.
Fond.C-tin
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu, Elena
| ← Divort. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Oradea | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
