Completare dispozitiv. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 125
Ședința publică de la 25 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
Grefier: - --
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I,-, jud. I, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - completare dispozitiv - recurs împotriva deciziei civile nr. 68/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul și avocat - pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru intimata depune o adresă provenind de la Direcția de Administrare a Public și Privat.
Interpelate părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat și se constată cauza în stare de judecată.
Av. pentru recurent, având cuvântul, pune concluzii în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat, admiterii apelului, schimbarea sentinței prin admiterea cererii reclamantului în ce privește contractul de închiriere din 2003 și nu cel din 1991.
În urma procesului de divorț contractul de închiriere a fost atribuit recurentului din prezenta cauză. Pe parcursul desfășurării procesului a încheiat în anul 2003 un alt contract, respectiv cel care era în vigoare la data pronunțării deciziei civile a cărei completare s-a solicitat.
În anul 2005 a formulat o nouă cerere de atribuire a beneficiului contractului de închiriere cerere care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 780/2005 pronunțată de Tribunalul Iași.
În acest caz contractul care trebuie avut în vedere este cel din 2003 și nu cel din 1991. Este culpa intimatei din prezenta cauză că nu a depus la dosar acest contract.
Pentru aceste motive solicită să se admită recursul și să se constate că acțiunea reclamantei este parțial întemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimata pune concluzii în sensul respingerii recursului motivat de faptul că hotărârile atacate sunt legale și temeinice.
Conform dispozițiilor art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă lămurirea dispozitivului se face pe baza actelor existente și singurul contract depus la dosar a fost cel din 1991.
Motivul invocat cu privire la autoritatea de lucru judecat nu este întemeiat întrucât nu există identitate de obiect. Așa cum rezultă din dosar s-au solicitat alte încăperi.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului, depune concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față. Prin încheierea pronunțată la data de 17.09.2007 de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.10329/15.10.2003 pronunțată în dosarul 31 693/2002 al Judecătoriei Iași, în sensul că se menționează numărul contractului de închiriere al cărui beneficiu se atribuie ca fiind 2680/25.11.1991.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță e reținut că se impune lămurirea dispozitivului în sensul indicării contractului de închiriere asupra imobilului care a constituit fostul domiciliu comun al soților.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel în termen legal petentul. Susține petentul că prima instanță a dispus în mod greșit completarea dispozitivului sentinței civile în sensul indicării numărului contractului de închiriere al cărui beneficiu se atribuie ca fiind nr.2680/25.11.1991 având în vedere faptul că între părți a existat un alt litigiu având ca obiect "atribuire beneficiu contract de închiriere" În această cauză s-a reținut excepția autorității lucrului judecat motivat că în timpul căsătoriei părțile au încheiat contractul de închiriere nr.2680/25.11.1991.pentru locuința din I,-.În timpul judecății acțiunii de divorț pârâta încheie cu Consiliul Local I contractul de închiriere nr.4534/20.05.2003 pentru același imobil. Prin încheierea unui nou contract la data de 20.05.2003 în privința încăperilor ce formaseră obiectul contractului din 1991, contractul vechi își încetează efectele, fiind înlocuit cu unul nou.
Prin decizia civilă nr. 68/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins apelul formulat de pârâtul împotriva încheierii pronunțate la data de 17.09.2007 de Judecătoria Iași, încheiere ce a fost păstrată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut că: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul și înregistrată la data de 29.11.2002 acesta a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 07.01.1978 din culpa exclusivă a pârâtei și atribuirea beneficiului contractului de închiriere către acesta,fără însă a se indica numărul acestuia. Analizând actele depuse pe parcursul judecății acestei cauze,tribunalul constată că singurul contract depus la dosar atât la fond cât și în apel este contractul de închiriere nr.1/2680/25.11.1991.De asemenea nici una dintre părți nu a menționat de existența altui contract de închiriere încheiat pentru același imobil pe care instanța l-ar fi avut în vedere.
Prin urmare acesta fiind cadrul procesual al judecății astfel cum a fost stabilit de părți și având în vedere actele depuse de acestea în susținerea cererii sau în apărare,prima instanță a procedat în mod corect lămurind dispozitivul sentinței respective în sensul arătat întrucât numai acest contract exista și era în vigoare la data pronunțării. Prima instanță nu poate dispune lămurirea dispozitivului pe baza altor acte decât cele avute de aceeași instanță la pronunțarea hotărârii a cărei completare sau lămurire se solicită, fapt ce ar echivala cu depășirea cadrului procesual și al limitelor investirii.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă a respins apelul și va păstra ca temeinică și legală încheiere apelată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs susținând că hotărârea Tribunalului Iași este nelegală întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat.
Astfel, între părți, după soluționarea acțiunii de divorț și atribuirea beneficiului contractului de închiriere, a formulat o nouă cerere de atribuire a beneficiului contractului de închiriere, cerere ce a fost respinsă prin decizia civilă nr. 780/28.10.2005, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 6989/2005, menținută prin decizia Curții de Apel nr. 533/21.06.2006.
Odată cu formularea noii cereri de atribuire a beneficiului contractului de închiriere (dosar nr.21723/2004 - Judecătoria Iași ), a invocat aceleași motive pe care le-a invocat și în cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 10329/15.10.2003, respectiv faptul că singurul contract care era depus la dosar era contractul de închiriere nr. 1/2680/25.11.1991, iar Tribunalul Iași, în considerentele deciziei civile nr. 780/28.10.2005 a reținut cu autoritate de lucru judecat faptul că "singurul contract în vigoare la data la care instanța de judecată prin sentința civilă nr. 10329/15.10.2003, a pronunțat divorțul și a atribuit beneficiul contractului de închiriere soțului, era doar contractul din 20.05.2003 și nu cel din 1991.
Intimata () a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului motivat de faptul că lămurirea dispozitivului unei sentințe civile se face având în vedere actele existente la dosar în momentul când s-a pronunțat sentința a cărei dispozitiv trebuie lămurit.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 2811alin. 1 Cod procedură civilă, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Prin sentința civilă nr. 10329/15 oct. 2003 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 31693/2002 al aceleiași instanțe s-a dispus, în același timp cu desfacerea căsătoriei dintre părți și atribuirea către reclamantul a beneficiului contractului de închiriere a imobilului situat în I,-, fără a se menționa numărul contractului de închiriere a cărui beneficiu se atribuie.
Prin încheierea din 17 septembrie 2007 - criticată în prezent - păstrată prin decizia tribunalului, s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 19329/15.10.2003 în sensul menționării numărului contractului de închiriere al cărui beneficiu a fost atribuit ca fiind 2680/25.11.1991.
Instanța a reținut că la dosar există doar acest contract de închiriere.
Ulterior soluționării divorțului, reclamanta a formulat o altă acțiune prin care a solicitat să i se atribuie beneficiul contractului de închiriere pentru imobilul situat în I,- județul I având nr. 4534/20.05.2003, cerere ce i-a fost respinsă pentru excepția autorității de lucru judecat prin decizia Tribunalului Iași nr. 780/28 oct. 2005 rămasă irevocabilă.
În motivarea deciziei nr. 780/2005 se arată că deși dispozitivul sentinței civile nr. 10329/15.10.2003 nu indică numărul și nici data contractului de închiriere avut în vedere la atribuirea beneficiului, stipulând doar adresa imobilului, este inadmisibil a se interpreta această dispoziție ca referindu-se la un contract ale cărui efecte încetaseră deja. Contractul în discuție poate fi doar cel în vigoare la data pronunțării hotărârii respectiv cel din 20.05.2003, despre a cărui existență știa întrucât îl semnase.
Astfel, o nouă cerere privind atribuirea nu poate fi pusă în discuție pentru că există autoritate de lucru judecat.
În pricina pendinte ne situăm în cadrul procesual circumscris de dispozițiile art. 2811Cod procedură civilă. Orice hotărâre judecătorească trebuie să poată fi pusă efectiv în executare, în caz contrar procesul civil fiind lipsit de finalitate. Un impediment în acest sens s-ar ivi dacă dispozitivul nu ar fi clar.
Aceste rațiuni au fost avute în vedere de legiuitor când a conferit părților posibilitatea de a uza de instituția reglementată în art. 2811Cod procedură civilă.
În acest cadru instanța investită nu poate face verificare privind fondul pricinii deja soluționate ci doar să lămurească întinderea, înțelesul sau aplicarea dispozitivului în raport de actele ce existau la dosar în momentul pronunțării hotărârii.
Excepția autorității de lucru judecat prevăzut de art. 1201 Cod civil, nu poate fi examinată de instanță în cadrul procedurii vizate de art. 2811Cod procedură civilă întrucât ea presupune compararea a două hotărâri, ce poate interveni doar într-un cadru procesual ce ar implica tranșarea pe fond a unei cauze.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 68/4.02.2008 a Tribunalului Iași, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 68 din 4 februarie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.10.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Pensie întreținere. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Craiova | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 665/2009. Curtea... → |
|---|
