Contestare recunoastere paternitate. Decizia 578/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2330/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 578
Ședința publică din 30.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 136 din 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu autoritatea tutelară de pe lângă Primăria
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru contestare recunoaștere paternitate.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimata reclamantă a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Curtea constată că, prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că dispune reînceperea judecății, ca urmare a cererii formulate de intimata reclamantă și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2334/740 din 27 iunie 2007 la Judecătoria Alexandria, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul și Primăria Municipiului A, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că pârâtul nu este tatăl al minorei și să se dispună radierea mențiunii înscrise în certificatul de naștere al acesteia privind numele pârâtului.
A motivat în esență, reclamanta că minora s-a născut la data de 10 ianuarie 2005, din relația de concubinaj pe care reclamanta a avut-o cu un alt, certificatul de naștere fiind eliberat la 13 ianuarie 2005, fără ca la rubrica tată să fie trecut numele și prenumele acestuia, întrucât copilul nu a fost recunoscut de tatăl.
A arătat că părinții săi nu au fost de acord să o primească în familie cu minora, așa încât prin sentința civilă nr. 1768 din 28 noiembrie 2005 Tribunalului Teleorman, minora a fost dată în plasament la numita, domiciliată în comuna, județ
A susținut că ulterior, la data de 7 mai 2007, pârâtul, soțul numitei a obținut un nou certificat de naștere al minorei, în care, la rubrica "tată" este trecut numele pârâtului, deși reclamanta nu a avut nici un fel de relații intime cu acesta, cunoscându-l după ce minora a fost dată în plasament.
A mai arătat că pe rolul Tribunalului Teleorman se află dosarul nr-, având ca obiect încetarea plasamentului și integrarea minorei în familia reclamantei, dosar în care pârâtul a solicitat integrarea minorei în familia sa.
În fine, a arătat că acțiunea este întemeiată, fiind cu neputință ca pârâtul să fie tatăl minorei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58 Codul Familiei.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că este tatăl minorei, copilul rezultat din relația extraconjugală pe care acesta a avut-o cu reclamanta.
Prin sentința civilă nr. 826 din 16 aprilie 2008 Judecătoria Alexandriaa admis acțiunea formulată de reclamanta având ca obiect contestare recunoaștere paternitate și a constatat că pârâtul nu este tatăl minorei, născută la data de 10 ianuarie 2005.
De asemenea, a dispus radierea mențiunii înscrise la rubrica "tatăl" din certificatul de naștere seria - nr. -, eliberat la 7 mai 2007 de Primăria A, referitoare la numele pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că minora s-a născut la 10 ianuarie 2005, în certificatul de naștere al acesteia, la rubrica "tată" nefiind făcută nici o mențiune.
Prin sentința civilă nr. 1768 din 28 noiembrie 2005 Tribunalului Teleormans -a încuviințat măsura plasamentului minorei la numita, pentru ca, ulterior, la data de 7 mai 2007, pe numele minorei să fie eliberat un nou certificat de naștere în care ca tată este trecut pârâtul, urmare a recunoașterii paternității făcută de acesta.
Față de concluziile raportului de expertiză potrivit cărora pârâtul este exclus de la paternitatea minorei, respectiv, față de declarația martorului, prima instanță a reținut că pârâtul nu a făcut dovada paternității minorei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul - pârât lIarian acesta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat apelantul - pârât că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea întrucât martorul audiat a relatat că l-a văzut împreună cu intimata - reclamantă, faptul că acesta nu a putut da mai multe amănunte datorându-se împrejurării că apelantul - pârât fiind căsătorit, nu a făcut publică relația sa cu intimata - reclamantă.
Prin al doilea motiv de apel a susținut că în mod eronat prima instanță și-a însușit concluziile raportului de expertiză și a respins obiecțiunile apelantului - pârât, deși în anexa la raportul de expertiză sunt mai multe corelații din care rezultă că unele ale minorei și ale apelantului - pârât sunt identice.
Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii, față de criticile formulate, a constatat apelul, nefondat.
În ce privește primul motiv de apel:
Contrar susținerilor apelantului - pârât, martorul (fila 40 dosar fond) nu a relatat că l-a văzut pe apelantul - pârât cu intimata - reclamantă ci "cu o femeie pe care nu o pot descrie și în prezent nu aș recunoaște-o".
Or, în condițiile în care potrivit art. 58 alin. 3 Codul familiei, dovada paternității este în sarcina autorului recunoașterii, nu se poate reține că apelantul - pârât, cu declarația martorului a făcut o astfel de dovadă.
Faptul că martorul l-a văzut pe apelantul-pârât în zona din centrul orașului A cu o femeie, nu face dovada că acesta a avut cu intimata - reclamantă o relație extraconjugală din care să fi rezultat minora.
De altfel, acesta a fost singurul martor propus de apelantul - pârât.
Nefondat a fost apreciat și motivul doi de apel.
La judecată în prima instanță s-a administrat proba cu expertiză medico - legală - examen ADN (fila 63 - 66 dosar fond) având ca obiectiv să se stabilească dacă apelantul - pârât este tatăl minorei.
Raportul de expertiză a constatat în analiza comparativă a pofilelor ADN, excluderea de la paternitatea minorei, a apelantului-pârât, concluzionându-se că acesta nu este tatăl biologic al minorei.
Faptul că în anexa la raportul de expertiză medico - legală (fila 66 dosar apel) unele cifre ar fi comune nu înseamnă că apelantul - pârât este tatăl minorei, întrucât raportul medico - legal este lucrare științifică, de specialitate, bazat pe analiza comparativă a profilelor ADN, iar concluziile raportului de expertiză s-au întemeiat pe interpretarea datelor înscrise în anexa la raportul medico - legal.
Ca atare, în mod corect prima instanță a respins obiecțiunile la raportul medico - legal.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, conform art. 296 Cod de procedură civilă s-a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât, prin decizia civilă nr. 136 din 10 septembrie 2008 Tribunalului Teleorman - Secția Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, pârâtul apelant a declarat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, deoarece este convins că este tatăl minorei, astfel încât în mod greșit cererea sa de completare a raportului de expertiză ADN a fost respinsă, completare care era menită să explice cum este posibil să aibă identice cu minora și cu toate acestea, să se conchidă că nu este tatăl său, avându-se în vedere că și prin obiecțiunile formulate după comunicarea raportului de expertiză, a arătat că există neconcordanță între concluziile raportului de expertiză și actele acestuia, în sensul că s-a stabilit totuși, existența mai multor corelații identice între genele sale și ale minorei.
A solicitat în consecință, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel, în vederea administrării probei solicitate.
Și-a întemeiat recursul, pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A timbrat corespunzător recursul, potrivit art.3 din Legea nr. 146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație procesuală, conform art.308 al.2 Cod procedură civilă, însă a depus note scrise solicitând respingerea recursului, ca nefondat, întrucât expertiza ADN a fost lămuritoare.
În recurs, nu s-au administrat probe noi, conform art.305 Cod procedură civilă.
După ce la data de 12.01.2009, s-a dispus suspendarea judecății, în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă, ulterior s-a dispus redeschiderea judecății la data de 30.03.2009, ca urmare a cererii de repunere pe rol, legal timbrată, a intimatei și s-a procedat la judecata cauzei, ca urmare a cererii acesteia scrise, de soluționare chiar în lipsa părților, prin "concluziile scrise" depuse la data de 17.03.2009, la dosar.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea apreciază recursul declarat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.304 cpt.9 Cod procedură civilă: "Modificarea unei hotărâri se poate cereând hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Recurentul invocă nelegalitatea deciziei, ca de altfel și a sentinței pronunțate, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de efectuare a unui contraexpertize medico-legale pentru stabilirea profilului ADN, de către tribunal, în condițiile respingerii de către judecătorie, a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză ADN, efectuat în cursul judecării de prima instanță. Ambele sale cereri (obiecțiunile efectuate și solicitarea efectuării unei contraexpertize) au fost justificate prin neconcordanțe între concluziile expertizei efectuate (prin care este exclus de la paternitatea minorei) și corelațiile regăsite între alelele sale și ale minorei, identificate în anexa la raportul de expertiză, precum și prin neprecizarea în cadrul raportului, a acelor care fac diferența, pentru a se ajunge la o anumită concluzie.
Or, sub aspectul expertizei ADN pentru stabilirea paternității, Curtea constată că, așa cum s-a stabilit în doctrina juridică, dar și medicală, orice persoană este un unicat biologic. Fiecare ființă umană se naște cu un cod genetic unic al cărui suport material este reprezentat de molecula de ADN (acidul dezoxiribonucleic). prin care materialul genetic se moștenește în succesiunea generațiilor, este astăzi binecunoscut, de aceea, cu ajutorul testelor ADN, se pot afla cu certitudine relațiile de înrudire biologică. Testarea ADN este în prezent cea mai performantă metodă de investigare științifică utilizată pentru stabilirea identității unei persoane.
Testele ADN sunt larg acceptate de către sistemele juridice civile și penale din întreaga lume, iar legislația civilă și penală română nu face excepție. Rezultatul unei testări ADN formulat în cadrul unui document medico-legal poate fi utilizat în instanță ca probă.
Testele ADN permit examinarea directă a materialului genetic moștenit de o persoană de la părinții săi biologici.
Fiecare ființă umană moștenește materialul genetic în proporții perfect egale: 50% de la mamă, respectiv 50% de la tatăl biologic. Comparând profilul ADN al unui copil cu profilul ADN al mamei, se poate identifica cu precizie acea proporție de 50% de caracteristici genetice moștenite de la mama biologică. Restul caracteristicilor ADN din profilul copilului, provin de la tatăl biologic.
Atunci când un este testat în calitate de prezumptiv tată biologic și caracteristicile din profilul său ADN nu corespund cu acele caracteristici paternale din profilul ADN al copilului, respectivul este exclus de la paternitate.Concluzia de excludere este absolută, de 100%.
Atunci când un este testat în calitate de prezumptiv tată biologic și caracteristicile din profilul său ADN, corespund cu acele caracteristici paternale din profilul ADN al copilului, respectivulpoatefi tatăl biologic. O concluzie de confirmare a paternității se formulează întotdeauna prin calcularea unei probabilități de paternitate care poate atinge valori de peste 99,9999%.
Paternitatea poate fi stabilită și pentru cazuri în care mama lipsește, testându-se doar copilul și prezumptivul tată biologic. de paternitate în aceste cazuri poate avea valori ușor scăzute și de aceea, pentru creșterea gradului de concludență al rezultatelor, se recomandă și testarea mamei atunci când acest lucru este posibil.
Nu există restricții de vârstă pentru testare. Testele ADN de paternitate se pot efectua imediat după nașterea copilului. Testarea prenatală a paternității la cerere, deși posibilă din punct de vedere tehnic, nu este recomandată datorită riscului de avort pe care îl implică procedeul de prelevare a probelor biologice fetale prin puncție amniotică.
Revenind la speță și având în vedere aceste considerații teoretice, Curtea constată că în cuprinsul raportului de expertiză, s-a precizat în mod clar, faptul că,"Conform legilor clasice ale transmiterii caracterelor ereditare, acestea se moștenesc în proporții perfect egale de la părinții biologici, respectiv 50% de la mamă și 50% de la tată. Dintre cele două caractere (alele) ce se evidențiază la nivelului unui marker (locus) ADN al unei persoane, una este de proveniență maternă (alela maternă), iar cealaltă de proveniență paternă (alela paternă)".Din această concluzie a expertizei, rezultă în mod clar, faptul că din fiecare două alele ale copilului, identificate la nivelul unui marker, una trebuie să corespundă cu cea a tatălui. Cu alte cuvinte, pentru a folosi terminologia recurentului, toate alelele fac diferența, pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau fiecare alelă face diferența, în același scop. În consecință, identificându-se în cadrul anexei la raport, mai multe alele care nu corespund cu cele care ar fi trebuit să existe în mod obligatoriu (tabelul 2 din anexă - fila 66 dosar fond), în condițiile în care, potrivit celor expuse, identificarea unei singure alele neconcordante ar fi fost suficientă pentru excluderea de la paternitate, Curtea constată că cea de-a doua justificare a pârâtului, pentru formularea obiecțiunilor și a cererii de efectuare a unei contraexpertize, nu a fost întemeiată.
În ceea ce privește prima justificare (referitoare la existența unei eventuale neconcordanțe între concluziile inițiale și constatarea totuși, a unei corelații între anumite alele ale minorei și cele ale prezumtivului tată), Curtea constată că potrivit art. 49 din Ordinul nr.1134/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, emis de Ministerul Justiției și de cel al Sănătății, "O nou expertiz medico-legal se efectueaz de ctre o comisie de experți, indiferent dac prima expertiz a fost efectuat de un singur medic legist sau de mai mulți medici legiști ori de o comisie. Raportul noii expertize se elaboreaz pe baza constatrilor directe ale comisiei si pe baza materialului necesar din dosarul cauzei.
Comisia de expertiz medico-legal se instituie si se compune din cel puțin 2 experți cu un grad profesional legal sau superior expertului sau expertilor care au efectuat expertiza anterioar, iar la grade profesionale egale se vor utiliza grade didactice superioare. profesionale, în ordine cresctoare, sunt: medic specialist, medic primar, doctor în medicin. didactice, în ordine cresctoare, sunt: preparator universitar, asistent universitar, sef de lucrri, conferențiar universitar, profesor universitar.
Noua expertiz medico-legal const în reluarea sau/și refacerea investigațiilor medico-legale în cazul în care se constat deficiente, omisiuni sau/și aspecte contradictorii la expertizele precedente. Concluziile unei noi expertize se redacteaz pe baza constatrilor sau expertizelor medico-legale anterioare, a probelor din dosarul cauzei, a aspectelor specifice spetei, a probelor noi, incluse în dosarul cauzei, precum si a obiecțiilor formulate de organele judiciare".
Așadar, o nouă expertiză medico-legală ar putea fi efectuată atunci când s-ar constata existența unei aspecte contradictorii în cadrul expertizei inițiale.
Aceeași soluție este determinată și de prevederile art.212 Cod procedură civilă, conform căruia:"Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării",prevederi care se coroborează cu cele speciale, anterior enunțate.
Or, raportându-ne la considerentele anterior expuse, Curtea apreciază că în cadrul expertizei inițiale, nu există în realitate, nici o contradicție, deoarece așa cum am arătat, identificarea unei singure alele neconcordante (chiar dacă între restul, ar exista corelație), determină excluderea de la paternitate a celui expertizat, excluderea fiind certă.
În baza celor expuse, Curtea constată că în cauză, tribunalul a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale expuse, ca de altfel și instanța de fond, atunci când a respins cererea de efectuare a unei noi expertize, respectiv atunci când a respins obiecțiunile formulate împotriva expertizei efectuate. Soluțiile pronunțate sub aceste aspecte, sunt legale, considerentele prezentei decizii constituindu-se într-o completare a motivelor expuse de aceste două instanțe, cu prilejul soluționării acestor cereri formulate de pârât.
În consecință, pentru ansamblul acestor argumente, Curtea constată că în cauză nu este fondat, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, neimpunându-se deci, nici administrarea unor probe suplimentare, în sensul precizat de recurent, astfel încât în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge acest recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 136 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
. /
2 ex./22.05.2009
T -;
Jud. A -
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 776/2008. Curtea de... → |
|---|
