Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 776/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (86/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.776
Ședința publică de la 07.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât -, împotriva deciziei civile nr.1271/A/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și cu autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 5
Obiectul cauzei - încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publicăla prima strigare a cauzeise prezintă intimata - reclamantă - personal, lipsind recurentul - pârât - și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 5
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 07.05.2009, a fost depusă cerere din partea intimatei - reclamante prin care solicită acordarea unui termen pentru lipsă apărare, în temeiul dispozițiilor art.156 din Codul d e procedură civilă, art. 24 din Constituția României și art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât apărătorul său s-a aflat plecat din țară și în temeiul dispozițiilor art.156 alin.2 din Codul d e procedură civilă amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea formulării de concluzii scrise.
Intimata aduce la cunoștința instanței faptul că apărătorul său, în acest moment, se află într-o altă cauză la Înalta Curte de Casație și Justiție, sens în care depune cerere.
Curtea, având în vedere cererea de amânare a cauzei formulată oral și în scris de către intimata - reclamantă, urmează aor espinge motivat de împrejurarea că, la data de 12.02.2009 a mai fost acordat un termen în acest sens și pentru a da posibilitatea apărătorilor părților să se prezinte în sala de judecată, lasă cauza la a II-a strigare.
La a-II-a strigare a cauzeise prezintă recurentul - pârât - prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.612/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 15), intimata - reclamantă - personal și asistată de apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/209, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 32), lipsind autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 5
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului - pârât solicită proba cu înscrisuri, în baza dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă, depune un set de acte, comunicând un exemplar apărătorului părții adverse, respectiv adresă emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 6, înregistrată sub nr. C/2847/08.04.2009, comunicată Școlii nr.5 " "; - caracterizare formulată de dirigintele minorei; - adresă emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sectorul 6, înregistrată sub nr. C/2845/2845/08.04.2009, comunicată d-nul.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea înscrisurilor depuse la acest termen de partea potrivnică, întrucât nu au nici un fel de legătură cu prezenta cauză.
Apărătorul recurentului - pârât, în replică, insistă în depunerea acestor acte, întrucât sunt utile în susținerea motivelor recursului.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează recurentului - pârât completarea probatoriului cu noi înscrisuri.
Apărătorii părților susține că nu mai au cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Apărătorul recurentului - pârât - solicită, în temeiul dispozițiilor art.312 din Codul d e procedură civilă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pe fond, respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 din Codul d e procedură civilă, arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.261 alin.5 din Codul d e procedură civilă, instanța de apel procedând la o motivare superficială.
Cât privește al doilea motiv cel întemeiat pe pct.9 al dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă, arată că instanța avea obligația potrivit dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă, să analizeze orice împrejurarea de fapt sau de drept care să conducă la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale și să stabilească, numai pe baza probelor administrate, că se impune reîncredințarea minorei.
Mai mult, din probele administrate în cauză, înscrisuri, interogatoriu, nu rezultă un comportament constant al acesteia, totodată nefiind respectat principiul interesului superior al minorului.
Mai solicită ca instanța să rețină faptul că mama minorei plecând în străinătate nu a anunța vreo persoană apropiată de această deplasare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - reclamante - solicită respingerea recursului, pe fond admiterea acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale, față de următoarele argumente:
Hotărârile pronunțate în fazele anterioare, apreciază că, au fost pronunțate temeinic și legal.
Susținerile apărătorului părții adverse nu își găsesc corespondență în seria înscrisurilor existente în dosarul cauzei.
Veniturile obținute de partea pe care o reprezintă sunt net superioare recurentului.
În ceea ce privește faptul că reclamanta a părăsit teritoriul României fără a anunța pe cineva de acest lucru, nu putea proceda în caz contrar, întrucât nu avea pe cine anunța de plecarea sa.
Mai solicită amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea formulării de concluzii scrise potrivit dispozițiilor art.146 și art.156 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 17 octombrie 2007, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, în contradictoriu cu Autoritatea tutelată din cadrul Primăriei Sectorului 5 B solicitând reîncredințarea minorei, născută la 21 ianuarie 1996, și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 4185 din 16 iunie 2006, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, minora, născută la 21 ianuarie 1996 fost încredințată spre creștere și educare pârâtului, iar minora, născută la 04 septembrie 1999, fost încredințată spre creștere și educare reclamantei, în cadrul procesului de divorț și că minora și-a exprimat de mai multe ori dorința de a locui împreună cu mama și sora sa mai mică, iar reîncredințarea acesteia se impune față de faptul că reclamantă poate avea mai multă grijă de creșterea și educarea ei, spre deosebire de pârât.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, și cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorei.
În motivare, pârâtul - reclamant a învederat că nu au fost schimbate împrejurările avute în vedere la momentul încredințării minorelor prin sentința civilă nr. 4185 din 16 iunie 2006 Judecătoriei Sectorului 5 B, iar pârâtul prezintă interes în creșterea și educarea minorei, precum și suficiente garanții morale și materiale pentru a asigura o dezvoltare normală a acesteia.
A mai arătat că reclamanta - pârâtă este cea care, prin atitudinea sa, le împiedică pe cele două surori să petreacă timpul liber împreună, împiedicând totodată și pe el să păstreze legătura cu minora, astfel că se impune stabilirea unui program de vizitare.
Prin sentința civilă nr. 2999 din 18 aprilie 2008 instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă, a admis în parte cererea reconvențională, a încredințat reclamantei - pârâte spre creștere și educare pe minora, născută la 21 ianuarie 1996, obligat pârâtul - reclamant la plata către reclamanta - pârâtă în favoarea acestei minore a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 42,6 lei, de la data pronunțării hotărârii și până la majorat. A încuviințat pârâtului - reclamant să aibă legături personale cu minora, născută la data de 04 septembrie 1999, în afara domiciliului acesteia, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 1000până duminică la ora 1600, precum și două săptămâni în vacanța de vară, câte trei zile în vacanța de iarnă și cea de primăvară, cu obligația pentru pârâtul - reclamant de a lua și a aduce minora la domiciliul mamei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, sub nr- la data de 10 iulie 2008.
În dezvoltarea motivelor de apel, a susținut că sunt inexacte considerentele hotărârii pronunțată de instanța de fond, insuficient argumentate și dezvoltate, instanța încălcând prin motivarea lacunară/sumară a acestei hotărâri, dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, astfel încât motivarea nu constituie pentru părți o garanție juridică solidă împotriva arbitrariului. Pentru instanțele superioare, trebuie să fie un element absolut necesar în exercitarea controlului ierarhic declanșat în viitoarele căi de atac.
Apelantul - pârât a considerat că instanța de fond nu și-a putut forma convingerea, nu a lămurit aspecte esențiale pentru a putea pronunța o hotărâre legală și temeinică.
Instanța a admis acțiunea, ignorând semnificația și sensul probelor din dosar, probe care în opinia sa erau utile, pertinente, concludente pentru soluționarea cauzei, precum și a argumentelor expuse cu ocazia dezbaterilor pe fond în ședința publică din 10 aprilie 2008 și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, probe și argumente care erau hotărâtoare pentru dovedirea faptului că nu au fost schimbate împrejurările avute în vedere de instanță la momentul încredințării minorilor prin sentința civilă nr. 4185 din 16 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B prin care s-a dispus divorțul din culpa comună.
Prin decizia civilă nr. 1271 din 20 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins apelul declarat de apelantul - pârât, împotriva sentinței civile nr. 2999 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr. 10403/302/200, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 5 B; a luat act că intimata - reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, faptul că măsura reîncredințării către mamă a minorei, este în spiritul legii, în respectarea dreptului copilului de a fi menținut împreună cu frații săi, ceea ce constituie o premisă a unei dezvoltări a personalității acestuia.
Faptul că unul din părinți oferă condiții materiale mai favorabile pentru creșterea copilului nu este hotărâtor pentru a i se încredința lui, ci este necesar să se examineze la care dintre părinți i se poate asigura copilului un climat familial corespunzător pentru îngrijire și educare, ținându-se seama, totodată, de vârsta la care se găsește și de legăturile afective firești.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, la data de 24 decembrie 2008, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 13 ianuarie 2009, sub nr-, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă.
În primul rând s-a făcut referire la art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, atunci când hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, arătând că, sunt confuze, inexacte, insuficiente, considerentele hotărârii pronunțate de instanța de apel care a încălcat prin motivarea sumară a acestei hotărâri, dispozițiile art. 261 Cod de procedură civilă. 5 Cod de procedură civilă, că a încălcat aceste dispoziții imperative și s-a derobat de la obligații, adoptând soluția facilă a respingerii apelului, motivând superficial hotărârea atacată.
În al doilea rând s-a invocat încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul considerând că instanța de apel nu și-a putut forma convingerea, nu a lămurit aspecte esențiale pentru a putea pronunța o hotărâre legală și temeinică, a ignorat principii generale de drept, încălcând regulile după care se desfășoară procesul civil, fapt care este de natură să lipsească de temei legal hotărârea pronunțată în aceste condiții.
Mai mult instanța nu a ținut seama de punctul de vedere al minorei care a spus că nu vrea să locuiască la mama sa, dar vrea să se vadă cu sora ei, să petreacă timpul liber împreună.
Instanța a respins apelul, ignorând semnificația și sensul probelor din dosar, probe care în opina recurentului erau utile, pertinente, concludente pentru soluționarea justă a cauzei, probe și argumente care erau hotărâtoare pentru dovedirea aspectelor susținute și nu a reținut nici împrejurarea că reclamanta are față de minora un comportament nepotrivit, oscilant, minora nu se bucură de o atenție corespunzătoare constantă din partea mamei, nu îi este asigurat de către reclamantă un climat favorabil unei dezvoltări fizice și psihice sănătoase.
Recurentul a mai susținut că, instanța de apel nu a analizat un motiv de apel acela că instanța de fond prin hotărârea atacată admite cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant dispune stabilirea unui program de vizitare pentru minora dar nu reține că pârâtul reclamant este impiedicat de a avea legături personale cu minora datorită atitudinii pârâtei.
În etapa procesuală a recursului, a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art.305 Cod procedură civilă, aflate la filele 33-35 dosar recurs, respectiv adresele nr. C/2847/8.04.2009 și nr. C/2845/8.04.2009 emise de Consiliul Local al Sectorului 6 B - Direcția Protecția Copilului, Serviciul Asistență în Situații de, și Exploatare a Copilului, precum și o caracterizare a minorei, formulată de dirigintele clasei a VI-a a Școlii nr.5, Sector 1 B, unde aceasta este elevă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante, Curtea reține următoarele:
controlul de legalitate al deciziei civile pronunțate de instanța de apel, din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul încălcării prevederilor art.261 Cod procedură civilă de către această instanță, Curtea constată să în considerentele deciziei recurate sunt arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, modul de redactare al hotărârii răspunzând exigențelor impuse de art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Articolul 6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument.
Judecătorul este obligată să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere.
Conform jurisprudenței noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fie examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză, așa cum a procedat și instanța de apel care a pronunțat hotărârea recurată.
În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, care reglementează situația în care hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii:
Din verificarea criticilor formulate de recurent, rezultă că, în realitate acestea vizează aproape în integralitatea lor, modul de interpretare și apreciere a probatoriului de către instanța de apel, ori, prin concept motivul de recurs, întemeiat pe prevederile legale anterior menționate, invocate în susținerea recursului, nu include și cazurile în care greșeala de raționament a instanței ar fi săvârșită în legătură cu reținerea situație de fapt, ca urmare a aprecierii probelor administrate în cauză. Textul de lege are în vedere numai cea de-a doua etapă a activității jurisdicționale care conduce la pronunțarea soluției, respectiv confruntarea faptelor la condițiile de aplicare a regulii de drept.
Prin urmare, o astfel de critică nu constituie în raport de prevederile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, un motiv de nelegalitate al hotărârii care să poată fi analizat în calea de atac extraordinară a recursului.
Curtea având în vedere considerentele expuse în precedent, din perspectiva apărărilor formulate de recurentul-pârât, verificând cu prioritate încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în raport de conținutul concret al criticilor, apreciază că se impune a fi analizată din perspectiva prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, critica referitoare la neaplicarea corectă a dispozițiilor legale de care instanța trebuie să țină seama pentru a se asigura respectarea interesului superior al minorului.
Curtea reține că la încredințarea copilului minor unuia dintre părinți trebuie să se țină seama exclusiv de interesele acestuia care sunt legate în principal, nu de posibilitățile materiale ale părinților, ci de vârsta copilului, precum și de comportarea lor față de copil, de gradul de atașament și preocuparea pe care le-au dovedit față de copii și nu în ultimul rând de atașamentul copilului față de părinții săi.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de apel nu a reținut că minora nu este de acord să locuiască cu mama, Curtea a constatat că din conținutul procesului-verbal încheiat cu ocazia audierii minorelor de către instanță, la data de 20.02.2008 (fila 45 dosar fond) nu rezultă împrejurarea susținută de recurent, ci opțiunea celor două surori de a locui împreună "pentru că țin foarte mult una la alta".
Mai mult decât atât, opțiunea copilului minor, exprimată în instanță cu prilejul audierii sale este importantă, dar nu decisivă și trebuie analizată în contextul celorlalte critici arătate.
Cu privire la susținerea recurentului în sensul că în mod greșit s-a apreciat că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanță la momentul încredințării minorelor prin sentința civilă nr.4185/16.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5, Curtea constată că în mod corect instanțele de fond au realizat confruntarea faptelor reținute la condițiile de aplicare a regulii de drept, respectiv a dispozițiilor art.44 din Codul familiei, atunci când au apreciat să s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la încredințarea minorelor.
Faptul că în prezent intimata-reclamantă beneficiază de mijloace materiale suficiente și de condiții corespunzătoare pentru a asigura ambelor minore o creștere și educare satisfăcătoare, că acestea nu se pot adapta schimbărilor intervenite care conduc la imposibilitatea de a petrece împreună suficient timp, deși între minore există legături afective puternice, constituie suficiente argumente care să determine instanța să dispună schimbarea măsurii privind încredințarea minorei, cât timp această măsură servește interesului copiilor.
Referitor la susținerea în sensul că nu a fost analizat un motiv de apel, acela că pârâtul-recurent este împiedicat de a avea legături personale cu minora datorită atitudinii pârâtei, Curtea constată că, pe de o parte, în caz de minus petita, săvârșită printr-o hotărâre definitivă, partea are la dispoziție procedura prevăzută de art.2812Cod procedură civilă pentru completarea hotărârii, neexistând un drept de opțiune între recurs și completarea hotărârii.
Pe de altă parte, atâta timp cât instanța de fond, în aplicarea dispozițiilor art.43 Codul familiei care reglementează posibilitatea păstrării dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul de a avea legături personale cu acesta, a încuviințat cererea pârâtului-reclamant în acest sens, susținerea acestuia menționată anterior nu poate constitui o critică justificată cu privire la sentința apelată.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Făcând aplicarea prevederilor înscrise în art.274 Cod procedură civilă, în raport de faptul că la dosar nu există dovada efectuării unor cheltuieli de judecată de către intimata-reclamantă, va respinge cererea acesteia întemeiată pe dispozițiile legale mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 1271 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI SECTORULUI 5, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
./
2ex./13.07.2009
- 4. -;
Jud. 5. -
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu
| ← Contestare recunoastere paternitate. Decizia 578/2009. Curtea... | Divort. Decizia 1757/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
