Contestare recunoastere paternitate. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

(478/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.643

Ședința publică de la 13 aprilie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă

JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea

JUDECĂTOR 3: Doinița

GREFIER -

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1643 A din 15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și Autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTOR 2

are ca obiect - contestare recunoaștere paternitate.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentei pârâte, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 03.02.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar și intimata reclamantă personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 10.04.2009, eliberată de Baroul București, lipsind autoritatea tutelară Primăria sector 2 B.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că recurenta pârâtă a depus la dosar, prin serviciul registratură, un set de înscrisuri iar intimata reclamantă a depus întâmpinare în 2 exemplare.

Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar chitanța CEC reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, timbru judiciar în valoare de 0,50 lei și solicită comunicarea întâmpinării depusă la dosar.

Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar recurentei pârâte și un exemplar de pe înscrisuri intimatei reclamante.

Părțile declară că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul recurentei pârâte susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și, pe fond, schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii capătului de cerere privind cheltuielile de judecată și obligarea intimatei la plata sumei de 22.140 lei reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.

Consideră că hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale și netemeinice în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată, întrucât în motivele de apel invocate de către pârâtă a arătat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde în considerentele sale o motivare cu privire la înlăturarea sumei de 22.140 lei, sumă ce reprezintă onorariu de avocat, cheltuieli efectuate de pârâtă în primul ciclu procesual.

Arată că, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii obligarea reclamantei către pârâtă la plata sumei de 17.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, fără a motiva în vreun fel înlăturarea sumei de 22.140 lei, iar instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii, în speță a dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă.

Apreciază că ambele instanțe s-au aflat într-o eroare cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către pârâtă, cheltuieli care se compun din onorarii avocațiale, onorariu expert parte și cheltuieli prilejuite de efectuarea expertizei medico - legale extrajudiciare.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că este inadmisibil sub aspectul criticilor de netemeinicie a hotărârii instanței de apel, fără cheltuieli de judecată.

Menționează că instanța de apel în mod corect a motivat hotărârea pe capătul de cerere cu privire la cheltuielile de judecată prezentând și argumentele care au determinat-o la respingerea apelului, astfel încât, hotărârea nu poate fi criticată sub aspectul că nu a fost motivată.

Susține că, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă, deși sub o altă motivare decât cea pe care a avut-o în vedere instanța de apel și a acordat cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat plătit, în întregime, fără a face o reducere a lor, însă le-a analizat în măsura în care solicitarea pârâtei era dovedită, prin raportare la documente justificative.

Mai mult, arată că Societatea Civilă Profesională de Avocați " și Asociații" a acordat asistență și consultanță pârâtei în toate fazele procesuale, că la dosar s-au depus chitanțe pe numele altei persoane și care vizau alte dosare, fapt dovedit în prima fază procesuală, motiv pentru care reclamanta nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli efectuate în alte pricini.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09.09.200 5, sub nr.11880/2005, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, contestând recunoașterea paternității minorului G, născut la data de 26.10.1994, făcută de către soțul său, n, la data de 16.07.1997, întrucât această recunoaștere nu corespunde adevărului.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr.8516/1997 și excepția inadmisibilității acțiunii, în motivarea căreia a susținut că întrucât paternitatea minorului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, împotriva acesteia nu se poate formula contestație, ci doar căile de atac prevăzute de lege.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată, învederând că din anul 1992, când s-a separat în fapt de soțul său, a conviețuit neîntrerupt cu soțul reclamantei până la decesul acestuia.

Prin sentința civilă nr.8436/28.10.2005, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantei, ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr.825 A/2006, Tribunalul Bucureștia admis apelul, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că dispozițiile art.58 din Codul familiei nu se referă numai la recunoașterea extrajudiciară a paternității, ci și la cea făcută în cadrul unui proces de stabilire a paternității.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr.1651/18.09.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins recursul ca fiind nefondat.

În fond după desființare, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, sub nr-, iar prin sentința civilă nr.1843/27.02.2008, s-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata sumei de 17.000 lei, către pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză și concluziilor raportului de expertiză medico-legală efectuat, prin care s-a stabilit că defunctul n este tatăl biologic al minorului cu o probabilitate de 99,-%, cererea reclamantei prin care se contestă recunoașterea paternității minorului de către acesta este neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2008, petenta a solicitat instanței completarea sentinței instanței de fond, în sensul completării dispozitivului acestei hotărâri cu obligarea reclamantei și la plata sumei de 22.140 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, suportate de petentă, în plus față de suma acordat de instanță, de 17.000 lei.

În motivarea cererii s-a susținut că atât prin concluziile orale, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar petenta a solicitat instanței obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată în cuantum total de 48.340 lei, dintre care 7.140 lei + 15.000 lei cheltuieli efectuate în primul ciclu procesual, 17.000 lei reprezentând onorariu de avocat în cel de-al doilea ciclu procesual, 5.000 lei reprezentând onorariu expert parte și 4.200 lei onorariu expertiză ADN.

Din această sumă instanța a acordat doar 17.000 lei, fără a motiva o eventuală reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de parte.

Intimata - reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii petentei - pârâte ca fiind inadmisibilă, întrucât instanța nu a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art.281²Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr.5797/18.06.2008, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins cererea de completare hotărâre ca fiind inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.281²alin.1 Cod procedură civilă, completarea unei hotărâri poate fi cerută dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Faptul că instanța a obligat-o pe intimata - reclamantă la plata unei sume mai mici decât cea solicitată de petenta - pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a considerat de instanță că nu întrunește condițiile ipotezei prevăzute de acest text de lege.

Împotriva sentinței instanței de fond a formulat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie doar cu privire la modalitatea în care aceasta a soluționat cererea sa privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată doar suma de 17.000 lei, fără a motiva în nici un fel hotărârea sa în ceea ce privește reducerea acestor cheltuieli, având în vedere faptul că totalul cheltuielilor reprezentând onorariu avocat, suportat de apelantă, era de 39.140 lei.

S-a susținut totodată, că instanța de fond a greșit și atunci când nu a acordat recurentei - pârâte cheltuielile de judecată avansate de către aceasta pentru efectuarea expertizei medico-legale și pentru plata expertului parte.

Prin decizia civilă nr.1643 A/15.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca fiind nefondat.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.274 alin.3 din Codul d e procedură civilă, instanța de fond putea micșora cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, fapt pentru care critica formulată de apelantă în acest sens a fost considerată nefondată.

Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de efectuarea expertizei s-a reținut că acestea pot fi acordate părții numai pentru lucrările de specialitate efectuate și ordonate de instanța de judecată, nu și pentru cele extrajudiciare, cum este cazul cheltuielilor prilejuite de expertiza medico-legală extrajudiciară depusă la dosar de recurenta - reclamantă și onorariului achitat expertului parte.

Și împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă, criticând-o pentru interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel, ca și instanța de fond, a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, în sensul că deși, recurenta - pârâtă era îndreptățită conform acestui text de lege să primească de la reclamantă toate cheltuielile de judecată efectuate în cauză, deoarece, prin soluția pronunțată, a căzut în pretenții, instanța, fără nicio motivare, a micșorat cuantumul acestor cheltuieli.

Simpla referire a instanței la un text de lege, respectiv la dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, nu reprezintă o motivare a hotărârii, instanța trebuind să explice părții care a câștigat procesul care au fost considerentele pentru care a dispus cenzurarea sau reducerea cheltuielilor de judecată solicitate de această parte.

În opinia recurentei, s-a ajuns astfel ca instanța să nu se pronunțe asupra cererii de cheltuieli privind plata sumei de 22.140 lei, reprezentând onorarii avocațiale achitate de către aceasta în primul ciclu procesual, acordându-i-se doar suma de 17.000 lei, din totalul de 39.140 lei.

Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, recurenta, prin apărător, a susținut că ceea ce înțelege să critice prin motivele de recurs este neacordarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, suportate de aceasta în primul ciclu procesual.

Analizând recursul formulat de recurentă, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, și ținând seama de precizarea făcută de apărătorul recurentei cu ocazia dezbaterilor, în sensul că înțelege să critice în recurs doar neacordarea de către instanța de fond a cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat, efectuate în primul ciclu procesual, Curtea va reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că instanța poate acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile de judecată, inclusiv cele reprezentând onorariul de avocat, doar dacă acestea au fost cerute de cealaltă parte care a căzut în pretenții.

În cauza de față, deși recurenta a dovedit că a solicitat expres acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în primul ciclu procesual, nu a dovedit și faptul că intimata ar fi căzut în pretenții în primul ciclu procesual, situație în care, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este îndreptățită doar la primirea cheltuielilor de judecată efectuate în cel de-al doilea ciclu procesual, finalizat prin căderea în pretenții a intimatei.

Din hotărârile judecătorești existente la dosar rezultă că primul ciclu procesual în cauză s-a datorat invocării de către recurentă a excepției inadmisibilității acțiunii formulată de intimata - reclamantă, excepție care, în final, a fost respinsă irevocabil, prin decizia civilă nr.825 A/06.04.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1651/18.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, dispunându-se admiterea apelului formulat de apelanta - reclamantă (intimată în prezentul recurs), desființarea sentinței instanței de fond, prin care acțiunea reclamantei fusese respinsă ca inadmisibilă, și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

În condițiile în care în primul ciclu procesual, recurenta a fost cea care a căzut în pretenții, prin respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, nu putea beneficia de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și nu i se puteau acorda pentru aceste faze procesuale cheltuielile reprezentând onorariul de avocat, în cuantum de 17.000 lei, iar recursul declarat de aceasta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1643 A/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTOR 2

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red.

.

2 ex./27.04.2009

TB-4 -;

Jud.2 -

Președinte:Daniela Adriana Bînă
Judecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița

← Plasament. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Iasi		Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță