Plasament. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 16
Ședința publică de la 05 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în comuna, jud. I în contradictor cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, având ca obiect - plasament - recurs împotriva sentinței civile nr. 1701/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat, consilier juridic pentru intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și procuror pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, d-na procuror pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI având cuvântul, depune la dosar copia rechizitoriului nr. 9208/P/2007 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași prin care s-a dispus trimiterea în judecată a recurentei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 189 alin. 1,2 teza 6 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 306
Avocat pentru recurenta având cuvântul, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de rechizitoriul depus la dosar.
Față de obiectul pricinii se respinge cererea privind acordarea unui nou termen în cauză și se lasă cauza la a doua strigare pentru a se lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta asistată de avocat, consilier juridic pentru intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și procuror pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenta având cuvântul, consideră sentința civilă nr. 1701/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind nelegală și netemeinică, fiind dată prin interpretarea greșită a legii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 punctul 9 cod procedură civilă.
Astfel, instanța de fond nu a apreciat corect probele administrate în cauză și a reținut ca fiind dovedite doar afirmațiile făcute de părțile din proces.
Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I recunoaște că recurenta manifestă interes constant pentru situația copiilor săi, iar aceștia doresc să plece cu mama lor, dar se opune la revocarea măsurii plasamentului, până la definitivarea cercetărilor penale.
Tatăl minorilor, pentru faptele săvârșite în acea perioadă a fost judecat și condamnat definitiv, iar în cauza civilă a recunoscut că numai el este vinovat cerând ca cei patru minori să fie încredințați recurentei.
Recurenta beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție având în vedere că în cauză nu există nici o hotărâre definitivă de condamnare.
Solicită admiterea recursului formulat, desființarea în totul a sentinței civile nr. 1701/2008 pronunțată de Tribunalul Iași și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și dovedită.
Consilier juridic pentru intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I având cuvântul, arată că recurenta a solicitat reîncredințarea minorilor întrucât situația materială a acesteia s-a îmbunătățit având un loc de muncă stabil și având promisiunea mamei sale, care locuiește în aceeași localitate, și va supraveghea copii în timp ce recurenta se va afla la serviciu.
De asemenea recurenta arată că minorii nu sunt bine îngrijiți la asistentul maternal, însă din probele administrate, respectiv din rapoartele de evaluare lunară rezultă că minorii sunt bine îngrijiți, beneficiind de alocație de hrană și îmbrăcăminte.
Este adevărat că recurenta se îngrijește de copii, însă aceasta este îndatorirea oricărui părinte și având în vedere și existența dosarului penal din care se poate rezulta o posibilă condamnare a recurentei solicită a se menține măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist.
Solicită respingerea recursului formulat de recurenta și menținerea sentinței civile nr. 1701/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind legală și temeinică.
D-na procuror pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI având cuvântul, arată că recurenta a pretins că nu există punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, însă cu rechizitoriul depus la termen s-a făcut dovada că acel dosar există.
Pune concluzii de respingerea recursului formulat de recurenta și menținerea sentinței civile nr. 1701/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind legală și temeinică având în vedere și interesul superior al copiilor.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă 1701 din 31.10.2008 Tribunalul Iașia respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că din relația de căsătorie a soților și au rezultat 4 copii:, și. Prin sentințele civile nr. 1789, 1790, 1791 și 1792 din 28.09.2007 Tribunalul Iașia dispus pentru cei 4 copiii înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului la asistenți maternali profesioniști și, reținându-se că cei patru copii ai familiei au fost neglijați și au suportat abuzuri din partea părinților, erau frecvent încuiați în casă și ambii părinți plecau de acasă iar la data de 02.07.2007 o echipă din cadrul Serviciului pentru situații de urgență din cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului I s-a deplasat în comuna pentru a evalua situația copiilor familiei și a constatat că trei dintre copiii erau încuiați în casă iar minorul și minora erau legați de paturi cu lanțuri. Pârâții locuiau într-un imobil nou construit, nefinalizat, fără racordare la energie electrică.
Instanța a reținut lipsa de preocupare a părinților față de educația copiilor lor și că nu au reușit să găsească nici o soluție de supraveghere a copiilor în timp ce plecau de acasă, considerând firesc să-i lase încuiați și chiar legați cu lanțuri de pat, ceea ce demonstrează că nici unul dintre părinți nu îndeplinește condițiile minime pentru a asigura creșterea, îngrijirea și educarea copiilor. Situația materială precară a părinților și faptul că locuiesc în mediul rural nu pot justifica un asemenea comportament față de copii.
Tatăl copiilor a fost condamnat definitiv pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și rele tratamente aplicate minorilor și, fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal pentru o perioadă de 5 ani, prin sentința penală nr. 51 din 14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iași (filele 17-20 dosar).
În perioada plasamentului reclamanta a vizitat periodic copiii, așa cum rezultă din referatul întocmit de pârâtă, manifestându-și constant dorința reintegrării în familie a acestora.
Din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria comunei rezultă că nu s-au produs modificări substanțiale în ceea ce privește condițiile de locuit pe care le oferă locuința reclamantei, imobilul fiind în continuare nefinisat și neracordat la curent electric. În prezent reclamanta este încadrată în muncă, așa cum rezultă din adeverința eliberată de " " I (fila 10 dosar), realizând un venit lunar de 510 lei.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, prin referatul de situație și raportul psiho-social întocmite arată că împrejurările care au determinat luarea măsurilor de protecție nu s-au modificat, că minorii sunt bine îngrijiți în familia asistentului maternal și că deși mama manifestă interes constant pentru situația copiilor nu se impune încetarea măsurii plasamentului până la definitivarea cercetărilor penale ce fac obiectul dosarului nr. 9208/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Față de toate cele reținute tribunalul a constatat că acțiunea formulată de reclamanta este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 în cazul în care împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială dispuse de comisia pentru protecția copilului sau instanța judecătorească s-au modificat, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze comisia sau instanța în vederea modificării sau încetării măsurii. Potrivit dispozițiilor al. 3 al aceluiași articol, dreptul de sesizare prevăzut de aliniatul 2 aparține și părinților. Având în vedere că măsurile de plasament pentru cei doi copii au fost luate de Tribunalul Iași, competența de soluționare a cererii de încetare a măsurilor de protecție specială aparține tot acestei instanțe în baza dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 272 /2004.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că deși mama copiilor dorește să-și asume responsabilitățile părintești cu privire la cei patru copii și susține că dispune de condiții materiale și morale pentru a asigura o bună creștere, îngrijire și educare a acestora, instanța a constatat că împrejurările care au determinat luarea măsurilor de protecție specială pentru copii nu s-au modificat astfel încât să nu mai subziste rațiunile pentru care au fost luate aceste măsuri.
Astfel, singura modificare în situația materială a familiei o constituie faptul că în prezent reclamanta este încadrată în muncă realizând un venit lunar constant, însă condițiile de locuit nu au suferit nici o modificare.
Ceea ce determină însă convingerea instanței că interesul superior al copiilor impune menținerea măsurilor de protecție specială îl constituie faptul că așa cum rezultă din adresa nr. 9208/P/ 2007 din 30.08.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, reclamanta are calitatea de învinuită în dosarul penal cu numărul de mai sus și este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 și 306 Cod penal, dosar aflat în lucru la procuror din data de 07.07.2008 cu propunere de trimitere în judecată, după data de înregistrare a dosarului rezultând că obiectul cercetărilor îl constituie aceleași fapte pentru care a fost condamnat penal tatăl copiilor.
Fără a neglija principiul constituțional al prezumției de nevinovăție, instanța a considerat că atâta timp cât există cele mai mici indicii că sănătatea, integritatea fizică sau psihică a minorilor ar putea fi puse în pericol prin acte sau fapte ale mamei, principiul interesului superior al copilului consacrat prin Legea nr. 272/2004 prevalează și se impune menținerea măsurilor de protecție specială instituite pentru cei patru copiii, cel puțin până la finalizarea cercetărilor penale care o privesc pe reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului ea arată că tribunalul a interpretat greșit legea, ceea ce atrage incidența punctului 9 al art.304 Cod procedură civilă. Recurenta susține că prima instanță a analizat doar condițiile de locuit pe care le oferă, ignorând legăturile afective cu minorii, ce nu pot fi realizate cu familia asistentului maternal.
Recurenta învederează că nu a avut o comportare abuzivă față de copii, spre deosebire de tatăl acestora, care a fost condamnat definitiv. Ea susține că nu se putea trece peste raportul psiho-social întocmit de pârâtă, din care rezultă că dânsa este preocupată de starea copiilor. Din același act reiese - pretinde recurenta - că minorii manifestă siguranță și atașament pentru ea și doresc reîntregirea familiei, considerând plasamentul ca o măsură temporară și manifestând că vor reveni în domiciliul mamei.
arată că tribunalul a interpretat selectiv principiul constituțional al prezumției de nevinovăție, menținând o stare anormală cu privire la copii. Recurenta contestă și reținerea de prima instanță a lipsei garanțiilor morale din partea mamei sale, susținând că aceasta din urmă și-a crescut copiii fără ajutor din partea statului.
În recurs s-au depus acte, conform art.305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește - în deplin acord cu instrumentele internaționale la care România este parte - că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit articolului 2 alineat (2) din lege principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului.
În speță, măsura de protecție specială a plasamentului la asistent maternal profesionist pentru cei patru copii ai recurentei s-a luat motivat de neglijarea acestora și de supunerea la abuz din partea ambilor părinți, minorii aflându-se în situația reglementată de articolul 56 litera c) din Legea nr.274/2004. Curtea de apel reține că judicios a stabilit tribunalul că nu poate fi primită cererea reclamantei de încetare a măsurii de protecție specială, prima instanță interpretând și aplicând judicios dispozițiile legale relevante. Tribunalul a observat interesul manifestat de mamă pentru copii, dar corect a dat prioritate interesului superior al copiilor, de a nu fi supuși riscului de neglijare și abuz, în sensul articolului 89 din Legea nr.272/2004, pe care l-ar presupune revenirea lor în acest moment în domiciliul mamei. Fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, de care beneficiază, la evaluarea riscului nu se poate ignora că recurenta a fost trimisă în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, pentru 2 infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată, în concurs ideal de două infracțiuni de rele tratamente, părți vătămate fiind și.
Curtea de apel mai reține că plasamentul este conceput ca o măsură de protecție cu caracter temporar (astfel rezultând chiar din definiția măsurii, de la articolul 58 din Legea nr.272/2004), dar că încetarea plasamentului nu se poate dispune decât în momentul încetării riscului de abuz și neglijare, această condiție nefiind îndeplinită în prezent în ce-i privește pe cei patru copii ai recurentei.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art.312 alineat 1 teza a II-a Cod procedură civilă va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.1701/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
13.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 74/2010. Curtea... | Contestare recunoastere paternitate. Decizia 643/2009. Curtea... → |
|---|
