Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.76/FM
Ședința publică din 28.09.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurentul-reclamant-intimat - C,-.-.4..30 și recurenta-pârâtă-intimată, - C,-..1..330 și respectiv C,-.-4...30 - împotriva deciziei civile nr.74 din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.09.2009 și respectiv 28.09.2009:
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 74/02.02.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelantul reclamant și de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1920/01.02.2008 a Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a arătat că prin sentința civilă nr. 1920/01.02.2008 pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, fiind admisă în parte cererea reconvențională. Prin încheierea de admitere în principiu din data de 11.05.2007 au fost stabilite masa bunurilor supuse împărțelii și cotele cuvenite părților de 70% pentru reclamant și 30% pentru pârâtă; s-a dispus ieșirea din indiviziune, atribuindu-se reclamantului în deplină proprietate imobilul-apartament situat în C,-, -. C, 30, parter în valoare de 239.329 lei.
A fost obligat reclamantul în favoarea pârâtei reconveniente la plata unei sulte, în valoare de 71.798,7 lei.
S-a constatat că părțile au cumpărat imobilul situat în C,-, -4,. C,. 30, prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 7473/05.12.1997 pentru suma de 100.000.000 lei, sumă ce a fost împrumutată de la CEC
S-a avut în vedere că potrivit practicii și jurisprudenței, atunci când bunul este achiziționat cu sume de bani obținute din credit, dreptul de proprietate asupra bunului se dobândește la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, bunul având calitatea de bun comun; împrejurarea că, ulterior desfacerii căsătoriei, ratele sunt achitate de către un singur soț are relevanță numai la stabilirea cotelor părți.
S-a conchis, atât de către instanța de fond, cât și în apel, că bunul aparține regimului comunității, acesta fiind dobândit în timpul căsătoriei părților.
Sub aspectul determinării cotelor de contribuție, s-a apreciat că veniturile obținute de părți în timpul căsătoriei sunt cele care au relevanță în speță, iar nu împrejurarea că reclamantul a achitat, după desfacerea căsătoriei, prețul integral al imobilului, pârâta consemnând de altfel la dispoziția reclamantului J din suma achitată de acesta.
Instanța de apel a mai arătat că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a obținut venituri net superioare celor obținute de pârâtă, care deși a fost angajată în învățământ și obținea și venituri suplimentare din activități extrașcolare, cuantumul acestora nu era la nivelul celor obținute de reclamant.
Susținerile pârâtei în sensul constatării unei cote egale de contribuție la dobândirea imobilului nu au suport probator, din căsătoria părților nu au rezultat copii, pe parcursul derulării relațiilor de familie soții au locuit la domiciliul părinților reclamantului, pârâta nu a prestat muncă în gospodărie, astfel încât această activitate să fie apreciată ca o contribuție la dobândirea patrimoniului comun.
Critica reclamantului referitoare la valoarea de circulație exagerată a imobilului nu a fost dovedită probator, reclamantul nesolicitând în susținere efectuarea unui nou raport de expertiză. Raportul de expertiză întocmit de expertul nu poate fi validat de către instanță, deoarece este un raport de expertiză extrajudiciar, fiind evident că raportul de expertiză efectuat de expertul încuviințat de instanță în cadrul probei cu expertiză tehnică imobiliară are forță probantă absolută.
S-a constatat așadar că soluția primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul stabilirii în favoarea reclamantului a unei cote de contribuție de 70%, iar pârâta de 30% la dobândirea patrimoniului comunitar, motiv pentru care apelurile au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, apelanta-pârâtă, care a criticat soluția instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, în sensul că în mod greșit s-a stabilit existența unei contribuții majoritare în favoarea intimatului.
S-a arătat că intimatul a prezentat în mod repetat, la dosarul cauzei, aceleași înscrisuri, pentru a crea aparența administrării unui vast probatoriu pe acest aspect.
Recurenta a reiterat susținerile legate de existența veniturilor proprii, de împrejurarea că acestea au fost mai mari decât cheltuielile pe care le-au implicat cursurile instituției de învățământ superior; cele privitoare la netemeinicia susținerilor intimatului cât privește acordarea imobilului în folosință cu titlu gratuit, când în realitate s-a închiriat contra cost de la data achiziționării lui și până la un moment ulterior separării în fapt.
Recurenta a apreciat că este semnificativ, sub aspectul contribuției soților la dobândirea bunului, faptul că l-a notificat pe intimat prin BEJ - în modalitatea ofertei de plată, pentru restituirea cotei sale din ultima sumă plătită pentru apartament.
S-a solicitat, pe cale de consecință, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și admiterii cererii reconvenționale, cu consecința stabilirii cotei de contribuție egale a soților și a obligării intimatului reclamant la plata unei sulte de 36.187,5 euro, în echivalent în lei la data plății.
La rândul său, apelantul reclamant a contestat decizia instanței de apel cu recurs, considerând că soluțiile anterioare sunt nelegale și netemeinice în referire la valoarea totală a imobilului de partajat și la cotele de contribuție reținute.
Recurentul reclamant a susținut că nu este posibil ca valoarea unui apartament cu două camere, construit în anul 1986 și fără îmbunătățiri, să fie evaluat cât o.
Asupra cotelor de contribuție ale părților, recurentul a susținut că în raport de probatoriul administrat rezultă indubitabil că masa de partajat se compune din cota de 38% din valoarea totală a apartamentului, întrucât experții au arătat că până la desfacerea căsătoriei aceasta era procentul de achitare în baza ratelor CEC.
S-a arătat că din acest punct de vedere, aceasta reprezintă masa de împărțit, pentru restul de 68% urmând să se rețină că s-au plătit ratele exclusiv de către recurentul-reclamant, după desfacerea căsătoriei.
Au fost depuse concluzii scrise ale părților, care au precizat principalele elemente de probatoriu care susțin, în opinia acestora, temeiurile de nelegalitate ale soluției recurate.
Analizând criticile de nelegalitate fondate pe disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civilă - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - dar și în corelare cu prevederile art. 312 alin. 3 cod proc. civilă, vor fi reținute următoarele considerente:
Potrivit art. 6735alin. 1 cod proc. civilă, dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce revine fiecăruia și creanțele născute din starea de coproprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
În speță, cu ocazia sesizării instanței, reclamantul a precizat că înțelege să solicite constatarea cotei sale majoritare la dobândirea bunului imobil, cu recunoașterea cotei de 70% în favoarea sa, motivând însă această pretenție prin prisma achitării apartamentului în proporție de 60% după despărțirea în fapt, precum și a plății cheltuielilor curente de întreținere și a impozitului.
Prin,precizările depuse la termenul din 12.12.2006, reclamantul a susținut că masa bunului de împărțit se constituie doar din procentul de 63,6
( asupra căruia instanța urmează să determine cotele de contribuție egale sau diferențiate ale foștilor soți ), precum și că are totodată un drept de creanță constituit din totalitatea ratelor achitate pe perioada aug. 2005 - iun. 2006, impozitului, asigurării și ipotecii, în cuantum total de 71.710.787 lei rol - fila 103. Aceleași susțineri s-au regăsit în concluziile prezentate la termenul din 10.04.2007, invocându-se existența unui drept de creanță de 35,92 % și o masă de împărțit reprezentând 64,08 % din valoarea apartamentului ( filele 185-188 fond ), iar la data stabilirii obiectivelor expertizei tehnice imobiliare, s-a reiterat cererea vizând determinarea valorică actualizată a dreptului de creanță - fila 254.
Cu ocazia soluționării fondului, Judecătoria Constanțaa conchis în sensul că valoarea imobilului supus partajării este de 239.329 lei, din care reclamantului îi revine o cotă majoritară de 70 %, iar pârâtei - de 30 %. S-a atribuit, în raport de criteriile conferite de art. 6739cod proc. civilă, imobilul către reclamant, acesta fiind obligat la plata către pârâta reconvenientă a unei sulte de 71.798,7 lei.
Soluția a fost menținută în apel, reluându-se considerentele legate de cota de contribuție majoritară a apelantului reclamant la dobândirea bunului comun, fără însă a se analiza cel de-al doilea motiv dezvoltat în critica soluției fondului, anume raportarea cotelor de contribuție la întreaga valoare a apartamentului față de achitarea, în timpul căsătoriei, doar a unui procent din valoarea acestuia.
Astfel, deși apelantul reclamant a reiterat susținerea potrivit căreia conform raportului de expertiză, diferența de rate de 68% a fost achitată după rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, această critică nu a primit nici o analiză în ansamblul considerentelor formulate de instanța de apel.
În literatura juridică și în jurisprudența instanței supreme s-a statuat constant că în ce privește dobândirea bunurilor comune, cotele de contribuție ale soților se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil, astfel că ratele achitate din surse proprii după acest moment conferă părții în cauză un drept de creanță, iar nu și un drept de proprietate pe cote, celeilalte părți ( a se vedea în acest sens dec. 2094/16.03.2005 a - secția civilă și de proprietate intelectuală -,Jurisprudența secției civile a pe anul 2005, Ed. ).
Astfel fiind, se constată în raport de disp. art. 304 pct. 9 cod proc.civilă că recursul recurentului este sub acest aspect întemeiat, întrucât atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au avut în vedere corecta determinare a masei de partaj și pretenția formulată în sensul recunoașterii dreptului de creanță.
Nefiind astfel bine stabilită valoarea corectă a masei de partaj, precum și a dreptului de creanță invocat de recurentul reclamant, recursul declarat de recurenta pârâtă reconvenientă urmează a fi la rândul său admis, întrucât - astfel cum s-a arătat - soluția primei instanțe, confirmată de instanța de apel în legătură cu cota de contribuție majoritară, de 70% a reclamantului, s-a raportat la chestiunea plăților făcute de această din urmă parte către CEC, după separația în fapt și ulterior după divorț. Or, reevaluarea cotelor de contribuție ale părților trebuie să se raporteze, cu ocazia rejudecării, doar la masa de partaj, iar nu și la achitarea ratelor după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț. De altfel, apelul formulat de apelanta pârâtă a vizat inclusiv încheierea de admitere în principiu din 11.05.2007 a Judecătoriei Constanța, care urmează a fi la rândul său casată, pentru o judecată unitară în cauză.
Analizând astfel justețea criticilor formulate în recurs prin prisma probatoriilor administrate, se va reține că se impune administrarea și a altor probe de natură să stabilească întinderea corectă a masei de partaj și a eventualelor drepturi de creanță invocate, care nu pot fi însă admise în prezenta cale de atac în raport de prevederile art. 305 cod proc. civilă, motiv pentru care soluția ce se impune este casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
PERNTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile civile declarate de recurentul-reclamant-intimat - C,-.-.4..30 și recurenta-pârâtă-intimată, - C,-..1..330 și respectiv C,-.-4...30 - împotriva deciziei civile nr.74 din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 28.09.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Tehnored.dec.jud./23.10.2009
Tehnored.disp.gref./23.10.2009
4 ex.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Către,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Vă trimitem alăturat dosarul civil nr- privind recursurile civile declarate de recurentul-reclamant-intimat - C,-.-.4..30 și recurenta-pârâtă-intimată, - C,-..1..330 și respectiv C,-.-4...30.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.76/FM/28.09.2009 a admis recursurile civile declarate de recurentul-reclamant-intimat și recurenta-pârâtă-intimată, - împotriva deciziei civile nr.74 din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
A casat ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Constanța.
Președinte de complet
- - Grefier
- -
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
| ← Contestare recunoastere paternitate. Decizia 643/2009. Curtea... | Reintegrare spațiu locativ. Decizia 757/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
