Contestație la executare (art.461 c.p.p.). Decizia 64/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 64
Ședința publică de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în sat, comuna, jud. I, în contradictoriu cu intimații și - contestație la executare - recurs mpotriva deciziei civile nr. 926/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul asistat de avocat, lipsă fiind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru recurentul având cuvântul, depune la dosar chitanța nr. - din 07 mai 2008 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 98 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei.
Se pune în discuția părților excepția privind neîncadrarea motivelor de recurs formulate de recurentul în dispozițiile art. 304 cod procedură civilă.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, arată că așa cum s-a specificat și prin motivele de recurs formulate, acestea se încadrează în dispozițiile art. 304 punctele 7-9 cod procedură civilă, motiv pentru care solicită respingerea acestei excepții și acordarea cuvântului în susținerea recursului formulat.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată în cauză, când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă 5720 din 21 mai 2007 Judecătoria Iașia respins contestația la executare formulată de contestatorii în contradictoriu cu și.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr.9856/01.11.2004 a Judecătoriei Iași, a dispus instanța partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de către si (fostă ), în masa de bunuri fiind inclusă și casa situată in comuna, sat, județul I, compusă din trei camere si dependințe. A reținut instanța în acest sens, că locuința a fost construită pe terenul proprietatea părinților pârâtului.
Sentința a devenit irevocabilă prin decizia nr.592/30.05.2005 a Tribunalului Iași, prin care instanța a constatat nul recursul declarat de si a menținut dispozițiile hotărârii primei instanțe.
La solicitarea intimatei din prezenta cauză, hotărârea a fost pusă în executare ce formează obiectul dosarului de executare nr.922/2005 al.
În temeiul art.399 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Astfel, reiese din dispozițiile legale menționate, că această cale este deschisă nu doar părților direct interesate - creditor/debitor ci si persoanelor străine de raportul juridic, respectiv terții vătămați prin executare.
Prin contestația la executare cu care a investit instanța, contestatorul a solicitat anularea actului de executare ce i-a fost comunicat la data de 02.12.2005 de către executorul judecătoresc, invocând in acest sens dreptul sau de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul partajului intre intimați.
În această situație, contestația la executare aspectul unei adevărate acțiuni în revendicare prin care terțul proprietar al bunului urmărit angajează un litigiu cu privire la proprietatea bunului, în cadrul căruia trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate invocat, fiind aplicabil principiul înscris în art.1169 Cod civil.
A reținut instanța că si (fostă ) au obținut, potrivit autorizației de construire nr.9/11.08.1991, un drept de a construi o locuință proprietate în satul, comuna, județul
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, pe terenul proprietatea contestatorului există doua construcții cu destinația de locuință, una edificată în anul 1970 si cealaltă în perioada 1990-1992, aceasta din urmă fiind construcția ce a format obiectul partajului între intimați si asupra căreia a invocat contestatorul dreptul său de proprietate.
Au arătat martorii că locuința a fost construită pe terenul proprietatea contestatorului de către cei doi intimați, care au fost ajutați în acest demers de către contestator cu forța de muncă si chiar financiar, materialele pentru edificarea construcției fiind cumpărate de către intimați.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a apreciat instanța că nu a fost dovedită existența titlului de proprietate al contestatorului asupra imobilului revendicat, astfel încât instanța a respins contestația formulată.
Împotriva sentinței a formulat apel contestatorul și - prin decizia civilă nr.926 din 17 decembrie 2007 - Tribunalul Iașia respins apelul, păstrând hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că prin sentința civilă nr. 9856 din 01.11.2004, pronunțată de Judecătoria Iași, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 592/30.05.2005 a Tribunalului Iașis -a stabilit că imobilul casă de locuit situat în comuna, sat compus din 3 camere și dependințe are calitate de bun comun, deoarece a fost dobândit în timpul căsătoriei de soții și, aceștia fiind proprietari.
Ori - în aceste condiții - când s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că imobilul respectiv are calitatea de bun comun și aparține soților, repunerea în discuție a proprietății acestuia ar încălca această autoritate nemaifiind asigurată securitatea juridică și garantată stabilitatea raporturilor juridice.
Practic, prejudicierea intereselor contestatorului nu s-a realizat odată cu demararea procedurii executării silite a titlului executoriu sentința civilă nr. 9856/01.11.2004, ci odată cu judecarea fondului acesteia, atunci când de altfel s-a pus în discuție proprietatea asupra bunului și atunci când contestatorul trebuia să formuleze o cerere de intervenție în nume propriu.
Pe de altă parte prima instanță a făcut o corectă apreciere a materialului probator administrat reținând că, contestatorul nu și-a dovedit dreptul său de proprietate asupra imobilului respectiv.
Potrivit art. 492 cod civil "orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră".
Prin urmare prin acest articol se instituie o prezumție relativă de proprietate asupra construcției în favoarea proprietarului terenului, prezumție care însă, poate fi răsturnată cu orice mijloc de probă.
Ori în acest caz s-au administrat probe din care rezultă fără echivoc că cei doi soți sunt proprietarii construcției, a conchis tribunalul.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În drept el invocă punctele 7, 8, 9 și 10 ale art.304 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului arată că nu s-a dovedit cu nici o probă că foștii soți și ar fi dobândit împreună imobilul în litigiu. Recurentul pretinde că este unicul proprietar al casei, terenul fiind proprietatea sa, materialele care au fost utilizate la construcție fiind achiziționate în exclusivitate de el și forța de muncă fiind plătită tot de dânsul. învederează că nu există nici un temei ca tribunalul să rețină că locuința este proprietatea comună a foștilor soți.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Din oficiu s-a pus în discuție nulitatea recursului, excepție în legătură cu care Curtea constată următoarele:
Codul d e procedură civilă român reglementează recursul ca pe o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât în cazurile și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. O obligație esențială a recurentului este - conform art.302 indice 1 punctul 3 Cod procedură civilă - aceea de a motiva recursul prin indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestor motive. Este evident că motivele trebuie să privească hotărârea judecătorească recurată, și nu alte soluții judiciare.
În speță, Judecătoria Iașia fost investită cu o contestație la executare și a soluționat pricina prin raportare la dispozițiile legale care guvernează materia. Judecând apelul, tribunalul s-a referit la aceleași prevederi și a constatat că în ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit din sat, comuna, județul I există autoritate de lucru judecat, ce nu poate fi înlăturată pe calea contestației la executare.
În recursul de față nu prezintă critici referitoare la modul în care s-a soluționat contestația la executare, ci cu privire la judecata din sentința civilă nr.9856 din 1 noiembrie 2004 Judecătoriei Iași rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.592 din 30 mai 2005 Tribunalului Iași. În condițiile în care criticile din prezentul recurs nu vizează decizia civilă nr.926 din 17 decembrie 2007 Tribunalului Iași ele nu pot fi încadrate în niciunul dintre punctele articolului 304 Cod procedură civilă, recursul lui apărând nul.
În aplicarea art.306(1) Cod procedură civilă Curtea va constata nul recursul, menținând decizia Tribunalului Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de contestatorul împotriva deciziei civile nr.926/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
26.VI.2008.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Supraveghere specializată. Decizia 332/2008. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
