Decădere din drepturi părintești. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/2010
Ședința publică de la 04 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta -, prin mandatar, împotriva deciziei numărul 76/A/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect decădere din drepturi părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la o ultimă strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-a întors dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul de la domiciliul acestuia din. Se depune la dosar copie a borderoului de expediție a scrisorii recomandate - procedură de citare conformă cu tratatele internaționale la care România a aderat.
Instanța, raportat la prevederile legale, față de obiectul cauzei și caracterul de celeritate impus de acesta, precum și față de interesul major al minorului, ocrotit de lege, apreciază că procedura de citare este completă, cauza fiind în stare de judecată, sens în care se acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public.
Procuror, având cuvântul, apreciază că, față de cele mai sus expuse, procedura este completă. Asupra cererii de recurs, față de faptul că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei ci pe excepția de necompetență a instanțelor române față de împrejurarea că minorul este născut în, consideră că această reținere este una greșită în raport de faptul că există tratate bilaterale, cum este cel din 1992, prin care este recunoscută libertatea cetățenilor de a se adresa instanțelor competente. În concluzie, față de obiectul cauzei - decădere din drepturile părintești sau încredințare minor, precum și faptul că primează interesul major al minorului, ocrotit de lege, solicită instanței admiterea recursului de față, casarea deciziei și sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la judecătorie.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2328/2008 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta (născută ), împotriva pârâtului, având ca obiect decăderea din drepturile părintești și încredințarea minorului, născut la data de 07.05.1994.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă dedusă judecății reclamanta (născută ), având dublă cetățenie, română și cipriotă, domiciliată în - Cipru și rezidentă în România, a solicitat prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul, cetățean, domiciliat în, ca prin hotărârea ce se va pronunța:
Să se dispună decădereea pârâtului din drepturile părintești pe care le are asupra minorului.
Să se instituie în favoarea reclamantei un drept de tutelă exclusivă asupra minorului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că din relația avută cu pârâtul în afara căsătoriei, a rezultat minorul, născut la data de 07.05.1994 în,.
În data de 29.01.1996, pârâtul a alungat reclamanta de la domiciliul comun din, motiv pentru care cei doi s-au stabilit în România.
De la aceeași dată pârâtul nu s-a mai interesat de minor și nu a contribuit în nici un mod la creșterea și educarea acestuia. Se precizează totodată că în intervalul de timp de la nașterea minorului și până la întoarcerea definitivă în România, pârâtul a refuzat oficializarea legăturii părților, mărginindu-se doar să recunoască paternitatea minorului.
În anul 1999, reclamanta s-a căsătorit cu cetățeanul cipriot, iar minorul se află în îngrijirea lor exclusivă în - Cipru.
Menținerea drepturilor părintești ale pârâtului față de minor în atari condiții se susține că este lipsită de sens și de natură să provoace mari neajunsuri minorului întrucât de fiecare dată când dorește să călătorească în străinătate cu fiul său, reclamanta are nevoie de acordul pârâtului, minorul nu poate beneficia de drepturile acordate de statul cipriot și nici nu poate fi adoptat de către actualul soț al reclamantei, care dorește acest lucru.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 109 din Codul Familiei Român.
La termenul de judecată din data de 30.09.2008, instanța a ridicat din oficiu și a admis ca întemeiată excepția necompetenței jurisdicționale, respingând cererea ca nefiind de competența jurisdicției române.
În motivarea soluției s-a arătat că potrivit art. 11 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, "starea, capacitatea și relațiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa națională".
Legea națională fiind, potrivit art. 28 din lege, legea de la data nașterii copilului minor, s-a apreciat că instanța română nu este competentă a judeca acțiunea, întrucât minorul s-a născut în.
În drept a fost reținută incidența art. 157, 11 și 12 din Legea nr. 105/1992, art. 137, 158-159 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 2328/2008 a Judecătoriei Hunedoaraa declarat apel în termen reclamanta aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat în esență că în mod greșit judecătorul fondului a apreciat că acțiunea nu este de competența instanțelor române, odată ce atât reclamanta cât și minorul sunt cetățeni români.
Pe fondul cauzei reclamanta a susținut că există un dezinteres manifest al pârâtului față de minor, care ar fi impus o soluție de admitere a acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 76/A/2009 Tribunalul Hunedoara - secția civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În considerentele deciziei, tribunalul a reținut următoarele:
Minorul, născut la 07.05.1994 la, are ca părinți pe reclamanta apelantă, cetățean român (copia certificatului de naștere, fila 13 in dosarul fondului) și pe pârâtul (copia certificatului de naștere, fila 12 și copia certificatului de naștere transcris la Ambasada României din, nașterea fiind înregistrată în registrul de stare civilă la poziția nr. 04/1994 - fila 33 în dosarul fondului).
Părinții minorului nu au fost căsătoriți, iar tatăl, pârâtul intimat, are cetățenie sârbă.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, starea, capacitatea și relațiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa națională, cu excepția cazurilor în care, prin dispoziții speciale, nu se prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 28 din același act normativ, legea națională a minorului este cea de la data nașterii, anume legea națională sârbă.
În consecință, legea aplicabilă în cauză este legea străină, astfel că în mod justificat, procedând la verificarea din oficiu a competenței sale de a soluționa raportul de drept internațional privat dedus judecății în cauza de față - obligație instituită prin dispozițiile art. 157 din Legea nr. 105/1992 ăn sarcina instanței - aceasta a constatat că nu este competentă în soluționarea litigiului și a respins cererea ca nefiind de competența instanțelor române.
Împotriva deciziei civile nr. 76/A/2008 a Tribunalului Hunedoara - secția civilă a declarat recurs în termen reclamanta, prin mandatar, solicitând casarea acesteia.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanțele de fond și apel au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în materie, soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului, fapt care atrage casarea hotărârilor în condițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Din actele dosarului rezultă că, în speță, ne găsim în prezența unui raport juridic de dreptul familiei, care face obiectul dreptului internațional privat, elementele de extraneitate fiind date de cetățenia și domiciliul pârâtului.
Pentru determinarea competenței se aplică principiul conform căruia tratatul internațional primează față de legea internă.
În acest sens, art. 10 din Legea nr. 105/1992 prevede că dispozițiile acestei legi sunt aplicabile în măsura în care convențiile internaționale la care România este parte nu stabilesc o altă reglementare.
Urmează că, în aplicarea art. 10, 157 din Legea nr. 105/1992, instanța ar fi trebuit să verifice în prealabil dacă între România și există un tratat internațional bilateral care să conțină norme aplicabile raportului juridic, ofată ce pârâtul este cetățean, domiciliat în, iar minorul s-a născut pe teritoriul acestei țări.
Din examinarea Tratatului încheiat la 15.10.1960 între Republica Populară Română și Republica Populară Federativă, privind asistența juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961 publicat în Buletinul Oficial nr. 6/1961, în vigoare în relațiile cu și ca urmare a declarației de succesiune, rezultă că raportului juridic dedus judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. 26 și 27 privitoare la raporturile dintre părinți și copii, din capitolul 3 care reglementează statutul personal.
Conform art. 26 din Tratat:
"Raporturile juridice dintre părinți și copii, precum și stabilirea, contestarea și tăgăduirea paternității ori stabilirea sau contestarea maternității se reglementează potrivit legii acelei părți contractante al cărei cetățean este copilul", iar potrivit art. 27 pct. 1 din Tratat: "Pentru rezolvarea cauzelor menționate la articolul 26, sunt competente instanțele părții contractante al cărei cetățean este copilul."
Din actele dosarului rezultă în mod cert că minorul este cetățean român, nașterea sa fiind înregistrată sub nr. 04/01.06.1994 în registrul stării civile al Ambasadei României din ( 33 dosar fond).
Urmează că prin prisma dispozițiilor art. 26, 27 din tratat, instanțele române sunt competente să judece prezentul litigiu iar legea aplicabilă este legea românească, odată ce minorul este cetățean român.
Chiar pe tătâmul legii nr. 105/1992, instanțele române sunt competente să soluționeze prezentul litigiu.
Legea nr. 105/1992 conține o secțiune specială "competența jurisdicțională" (art. 148-157), care determină instanța competentă, restul dispozițiilor invocate, respectiv art. 11, 28, reglementând aspecte de ordin material privitoare la legea aplicabilă.
Cu alte cuvinte, nu trebuie confundată competența jurisdicțională, care determină competența instanței române sau străine, cu competența legislativă, care presupune aplicarea legii române sau străine.
Determinarea legii aplicabile nu atrage în dreptul internațional privat și determinarea competenței jurisdicționale.
În speță, competența jurisdicțională a instanțelor române ar fi fost atrasă, în lipsa tratatului internațional, de prevederile art. 150 pct. 2 din Legea nr. 105/1992, potrivit cărora "instanțele române sunt, de asemenea, competente să judece procese referitoare la ocrotirea minorului sau interzisului cetățean român cu domiciliul în străinătate".
În privința legii aplicabile, art. 28 din Legea nr. 105/1992 arată că ocrotirea părintească a copilului din afara căsătoriei este supusă legii naționale de la data nașterii, sau în cazul cetățenilor români este potrivit art. 12, legea română, chiar și când persoana ar avea și o altă cetățenie.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, constatând că în speță instanțele de fond și apel au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 157 din Legea nr. 105/1992, atunci când au respins cererea ca nefiind de competența instanțelor române, nesoluționând în acest mod fondul cauzei, va admite în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 5 Cod procedură civilă recursul reclamantei, si casând decizia civilă nr. 76/A/2009 a Tribunalului Hunedoara, precum și sentința civilă nr. 2328/2008 a Judecătoriei Hunedoara va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta prin mandatarul împotriva deciziei civile nr. 76/A/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă și în consecință:
Casează decizia civilă atacată precum și sentința civilă nr. 2328/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Hunedoara și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/29.01.2010
apel, fond
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 60/2008. Curtea de... | Excepție de neconstituționalitate. Decizia 109/2010. Curtea... → |
|---|
