Excepție de neconstituționalitate. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
decizia penală nr.109/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 10 februarie 2010 în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul G personal, în prezent deținut în Penitenciarul Codlea, asistat de apărătorul ales - avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se depune la dosar de către apărătorul inculpatului G, avocat, o copie a deciziei penale nr.941/2008 a Curții Constituționale, referitor la art.140 alin.2 Cod procedură penală; o copie a deciziei nr.304/2008 a Curții de Apel Brașov de pe portalul Jurisprudenței.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul inculpatului G, avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii de ședință din data de 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov pe care o consideră nelegală și netemeinică, casarea încheierii și rejudecând admiterea cererii așa cum a fost formulată, având în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză condițiile de admisibilitate.
Apărătorul ales, susține că argumentul instanței de fond potrivit căruia excepția nu are legătură cu soluționarea cauzei nu poate fi primit, întrucât cerința impusă de art.21 din Lg.47/1992, se referă și trebuie interpretat în sensul că excepția trebuie să aibă legătură cu orice cerere care se formulează în cursul unui proces, nu neapărat cu fondul. De altfel potrivit deciziei Curții Constituționale depusă la dosar în legătură cu excepție similară, invocată chiar în fața Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, Curtea Constituțională a constatat că este admisibilă excepția, fiind îndeplinite toate condițiile, și aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată prin urmare principala cauză pentru care Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova considerat excepția inadmisibilă, nu poate fi primit. Pe de altă parte potrivit art.31 din Legea Curții Constituționale, deciziile acesteia sunt definitive și obligatorii, o excepție ar putea fi invocată în legătură cu același text, în speță, este vorba de art. 140 alin.2, dar aceasta numai în condițiile în care criticile de neconstituționalitate nu au elemente de noutate, ori în cauză, pentru a putea fi respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale era necesar ca instanța să indice o decizie a Curții Constituționale prin care s-a dispus respingerea, și ar fi trebuit ca toate criticile să fie identice. Menționează faptul că sesizarea Curții Constituționale nu este facultativă ci obligatorie, în condițiile în care sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 21 alin.1 - 23 din Constituție, condiții care în opinia sa sunt îndeplinite.
Referitor la decizia penală nr.304/2008 a Curții de Apel Brașov, depusă la dosar, apărătorul ales, avocat, învederează instanței, că aceasta face referire chiar la invocarea excepțiilor de neconstituționalitate, acestea, potrivit acelei hotărâri, nu sunt un abuz, ci cereri formulate în apărare, cereri legale, întemeiate pe dispoziții care sunt în vigoare.
Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului formulat, având în vedere că așa cum s-a reținut în decizia nr.941/23 septembrie 2008 Curții Constituționale, această excepție a mai fost ridicată și în alte situații, excepție ce a fost respinsă și așa cum rezultă din decizia Curții Constituționale. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, în sensul de a respinge această excepție, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea în prezenta cauză.
În decizia Curții Constituționale, curtea face trimitere și la alte decizii similare pronunțate de-a lungul anilor privind excepția de neconstituționale a art.140 alin.2 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, și având în vedere că nu au intervenit modificări în textul prevăzut de Codul d e procedură penală, solicită respingerea recursului.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2010, Tribunalul Brașova respins ca inadmisibilă excep ț ia de neconstitu ționalitate invocată de inculpatul G prin apărătorul ales. S-a reținut că inculpatul G, prin avocat, a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 2 din Codul d e procedură penală. S-a susținut faptul că prin aceste dispoziții au fost nesocotite dispozițiile articolelor 11, 16, 20, 21 alin. 3, 23 alin. 11, 26 și 53 din Constituția României și pe cele ale art. 6 pr. 1 și art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 1 din Protocolul nr. 12 al CEDO.
Dispoziția legală criticată, art. 140 alin. 2 din Codul d e procedură penală, are următorul cuprins: "Măsura arestării preventive încetează de drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii, fără a se putea depăși, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege", maximele fiind 30 de zile în cazul prelungirii și 180 de zile durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale.
Opinia instanței de fond este că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicată. Astfel, ea nu privește dispoziții ale Codului d e procedură penală în vigoare care să aibă legătură cu soluționarea cauzei. S-a observat că inculpatul Gaf ost arestat preventiv la data de 03 octombrie 2008, prin încheierea nr. 12 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Biroul Teritorial Brașov din data de 31.10.2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. 2 lit. a Cod penal din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. 1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, fiind deci arestat preventiv mai puțin de 30 de zile în cursul urmăririi penale. În cursul judecății, instanța a pus în discuția părților și a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G și au fost formulate cereri de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive de către inculpat de mai multe ori pe parcursul judecății. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată la acest termen de judecată, la momentul procesual în care cercetarea judecătorească este finalizată și este posibilă acordarea cuvântului la dezbateri și ulterior pronunțarea unei hotărâri, și nu la numeroasele termene de judecată anterioare când judecata s-a amânat din diverse motive, pentru administrarea de probe sau față de lipsa obiectivă a unui inculpat arestat preventiv. Soluționarea cauzei nu ține de soluționarea acestei excepții, neavând legătură deci cu ea, dreptul de a ridica excepția de neconstituționalitate fiind exercitat abuziv de către avocatul inculpatului
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului si trimiterea cauzei la Curtea Constitu ț ională pentru a se pronun ț a asupra excep ției invocate deoarece aceasta are legătura cu cauza.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța de recurs constată ca recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 12 din data de 3 octombrie 2008, Tribunalul pentru Minori si Familie Brașova dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. 2 lit. a si art. 13 alin. 1 si 3 teza I din Legea nr. 678/ 2001, iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa ț ie si Justi ț ie - DIICOT, Biroul Teritorial B din data de 31 octombrie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului recurent. Se constată că măsura arestării preventive a durat în cursul urmăririi penale mai pu ț in de 30 de zile, iar în cursul judecă ț ii, instan ț a de judecată a verificat periodic legalitatea si temeinicia măsurii preventive, fiind solu ț ionate, totodată si cererile repetate formulate de inculpat pe parcursul judecă ț ii privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. Excep ț ia de neconstitu ționalitate a fost invocată la terminarea cercetării judecătoresti si vizează art. 140 Cod procedură penală.
ț a de fond a constatat în mod corect că excep ț ia formulată este inadmisibilă deoarece nu are legătura cu cauza, astfel că a respins- Analiza actelor dosarului privind măsura arestării duce la concluzia că dispozi ț iile invocate nu au legătura cu cauza dedusă judecă ț ii, ele vizând încetarea măsurii preventive în cazul în care, înainte de pronun ț area unei hotărâri judecătoresti, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infrac ț iunea ce face obiectul învinuirii sau în alte cazuri speciale anume prevăzute de lege, ipoteze ce nu se regăsesc însă în spe ț a dedusă judecă ții.
Prin urmare, neavând legătură cu solu ț ionarea cauzei, excep ția a fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă.
Este pertinentă si observa ț ia instan ț ei de fond în sensul că această excep ție a fost invocată la momentul terminării cercetării judecătoresti, desi exista posibilitatea de a fi invocată la termenele anterioare, încercându-se tergiversarea judecării cauzei.
Ținând seama de considerentele expuse, Curtea de Apel va respinge, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligând recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 10 februarie 2010 în dosar penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Pt. - -
plecată din instanță,
semnează grefier șef secție
Red. /08.03.2010
Tehnored./19.03.2010/2 ex.
Jud. fond
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Laura Popa, Nicoleta Țînț
| ← Decădere din drepturi părintești. Decizia 1/2010. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
