Divort. Decizia 07/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 07
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Dumitrescu Daniela Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în I, b-dul - ( la familia ) nr. 27, -. 8,. 3, jud. I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 595/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
7- S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.01.2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.10623/1.10.2007 a Judecătoriei Iașis -a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât -, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă - și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă -, în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
S-a declarat desfăcută din culpă comună căsătoria încheiată între părți la data de 12.06.1993 și înregistrată în registrul stării civile al municipiului I sub nr. 969/1993
I s-a încredințat reclamantului spre creștere și educare copilul -, născut la data de 20.07.1994 și obligă pârâta să plătească în favoarea acestuia suma de 100 lei lunar începând cu data pronunțării prezentei și până la majoratul acestuia.
S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în I,-, - 5,. B,. 6,. 23.
Dispune revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 12.06.1994 și au un copil, -, născut la data de 20.07.1994.
Relațiile de familie sunt grav vătămate, situație care reiese din toate depozițiile martorilor audiați în cauză, situație de care se fac vinovați ambii soți.
Pe de o parte din depozițiile martorilor și reiese că reclamantul a fost violent față de soția lui în prezența fiului său, speriindu-l pe acesta și determinând părăsirea domiciliului conjugal de către pârâtă alături de fiul său.
Indiferent de situația care a generat această reacție din partea reclamantului, o astfel de atitudine este impardonabilă și de neacceptat, mai ales că acesta nu a avut o comunicare prea bună cu soția sa de-a lungul căsătoriei, pentru a cunoaște nemulțumirile acesteia legate de implicarea lui în viața de familie.
În ceea ce o privește pe pârâtă se reține în sarcina sa existența unei relații extraconjugale, pe care a făcut-o publică inclusiv față de fiul său, care a văzut-o în compania altui, situație care a determinat sentimente de respingere a mamei lui și refuzul acestuia de aov edea.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 38 alin 1 Codul familiei instanța urmează a desface din culpă comună căsătoria părților.
În temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (1) Cod familie dispune ca pe viitor pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei.
În ceea ce privește fiul părților, -, în vârstă de 13 ani, din analiza probatoriului administrat reiese că ambii părinți au fost preocupați de fiul lor în timpul căsătoriei și chiar că mama a fost mai mult implicată în educația copilului.
Însă, din prisma ultimelor evenimente petrecute în viața de familie, raportat la vârsta copilului și la personalitatea acestuia, în urma discuțiilor purtate cu acesta în camera de consiliu, a reieșit că a fost puternic marcat de atitudinea mamei lui, față de care la acest moment are un sentiment de respingere, de supărare.
Din depoziția bunicii paterne reiese că nepotul său s-a izolat și are o situație școlară mai slabă decât anterior, tocmai datorită problemelor pe care părinții săi le au.
Pornind de la premiza că băiatul și-a exprimat opțiunea de a fi încredințat tatălui său, coroborat cu faptul că acesta este o fire sensibilă, este afectat negativ de divorțul părinților săi și are o reacție de respingere a mamei sale, instanța apreciază că este în interesul lui să fie încredințat tatălui său, urmând ca în timp, mama lui să facă demersuri și să insiste în comunicarea cu fiul său, pentru a crea o altă relație mamă - fiu.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin.3 Cod familie odată cu pronunțarea divorțului, instanța va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Față de cele expuse și în conformitate cu art.86 și 94 Cod familie va obliga pârâta la plata unei pensii de întreținere lunar stabilită ținându-se seama de nevoile copilului raportat la venitul minim pe economie.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect evacuare, se reține că apartamentul care a constituit domiciliul comun al soților este bunul propriu al reclamantului.
Temeiul juridic al faptului că în timpul căsătoriei pârâta locuia în acest imobil rezidă tocmai în statutul de soție a proprietarului și în faptul că familia își avea domiciliul comun în această locuință.
Ca efect al divorțului, foștii soți nu mai locuiesc împreună, nu mai au un domiciliu comun, astfel că pârâta a devenit un simplu tolerat în imobil.
În temeiul art. 480 cod civil reclamantul ca titular al dreptului de proprietate poate să se bucure de toate prerogativele oferite de acest drept, inclusiv de folosința bunului său.
Împrejurarea că s-au efectuat sau nu îmbunătățiri la acest bun nu este de natură a oferi pârâtei a priori un drept de retenție, astfel că acest argument nu poate fi primit, iar faptul că nu mai locuiește în același imobil cu fiul său nu constituie un impediment ca să aibă legături personale cu acesta.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, dat fiind că ambele cereri urmează a fi admise parțial, instanța urmează a compensa cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta-reclamantă, susținând că se impune desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului motivat de faptul că relațiile de familie s-au deteriorat datorită comportamentului violent al intimatului față de persoana sa.
În ceea ce privește încredințarea fiului lor spre creștere și educare către tată apreciază că este în interesul copilului să fie sub grija sa, întrucât doar aceasta îi poate oferi condiții de dezvoltare normale și poate veni în întâmpinarea nevoilor minorului.
Prin decizia civilă nr.595/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins apelul formulat de pârâta reclamantă împotriva sentinței civile nr.10623/1.10.2007 a Tribunalului Iași care a fost păstrată. A fost obligată apelanta să plătească intimatului cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut că potrivit declarațiilor martorilor și, coroborate cu adeverința emisă de I în 2.06.2007 și cu probele aflate la fila 43, intimatul a fost violent față de apelantă, ceea ce a determinat părăsirea domiciliului comun.
Ceea ce i se impută apelantei este încălcarea obligației de fidelitate ce a afectat atât relația de cuplu cât și relația mamă - copil, motiv pentru care copilul a dezvoltat un comportament de respingere față de ea.
Această împrejurare a reieșit din declarațiile martorilor propuși de către intimat, declarații ce nu pot fi înlăturate, întrucât ele justifică întrucâtva chiar și atitudinea copilului care a fost și este puternic afectat de acest lucru, fapt ce îl face să aibă reale sentimente de supărare, negare, respingere.
Situația de familie l-a determinat să se izoleze și să aibă o situație școlară slabă.
Ca atare, se conturează în mod evident culpa comună a ambelor părți în destrămarea relațiilor de familie.
Față de opțiunea băiatului, concluziile anchetei și ale psihologului care a evaluat copilul și a declarațiilor martorilor audiați rezultă că pentru perioada următoare de dezvoltare este în interesul superior al minorului ca acesta să fie încredințat tatălui său.
Urmează ca apelanta să insiste în comunicarea cu fiul său, eventual să fie consiliați pentru a fi creată o nouă relație mamă - fiu.
În ceea ce privește evacuarea apelantei din imobil, chiar dacă în prezent aceasta nu mai locuiește în acest apartament ce a constituit domiciliul comun al părților, măsura a fost luată raportat la situația de fapt existentă la fond, anterior pronunțării hotărârii.
Altfel spus, sentința primei instanțe este analizată prin prisma situației de fapt și a probatoriilor cu care a fost dovedită această situație existentă la momentul judecății de către instanța de fond.
Ca atare, în mod corect s-a dispus evacuarea apelantei din imobil în condițiile în care ca efect al divorțului aceasta a devenit un simplu tolerat în apartamentul bun propriu al intimatului.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins apelul și pe cale de consecință în baza art. 296 Cod procedură civilă a păstrat ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă apelanta a fost obligată să plătească intimatului cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că au fost încălcate normele juridice în materie, respectiv dispozițiile Legii 272/2004 și cele ale Codului familiei.
Astfel a fost respinsă fără motivație cererea sa privind efectuarea unei evaluări psihologice a minorului și a părinților, de către personalul de specialitate din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Conform art.24 al.4 din Legea 272/2004, ". opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și gradul de maturitate a copilului", iar art.31 al.3 din aceeași lege stabilește că "în cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului".
Or în cauză, minorul se află sub influența evidentă a tatălui, din partea căruia beneficiază de o libertate excesivă. Opțiunea pe care o are minorul în acest context este una care nu corespunde cu interesul pe care trebuie să îl aibă un copil de 14 ani, respectiv preocuparea pentru educația și formarea sa.
Capătul de cerere vizând evacuarea a fost greșit admis deoarece recurenta nu mai locuia acolo.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs vizând greșita respingere de către instanța de apel a probei cu efectuarea unei evaluări psihologice a copilului și a celor doi părinți, care ar duce astfel la încălcarea dispozițiilor Legii 272/2004 și ale Codului familiei se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 18 iunie 2007, Judecătoria Iașia admis proba cu efectuarea unei evaluări psihologice atât a minorului cât și a ambelor părți cărora le-a pus în vedere să facă dovada evaluării psihologice pentru următorul termen de judecată.
La termenul acordat - 24 septembrie 2007, ambele părți au fost prezente personal, fiind asistate de apărători. Apărătorul reclamantului a depus la dosar acte, printre care și cele 2 evaluări efectuate de psiholog și psiholog doar pentru reclamant și minor.
Nu au fost formulate obiecțiuni de recurenta-pârâtă, aspect ce reiese din încheierea de amânare a pronunțării. Cum părțile, interpelate, au declarat că nu mai au alte cereri de formulat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și le-a acordat cuvântul pentru a pune concluzii cu privire la fondul cauzei.
În apelul declarat, pârâta solicită tribunalului să aprecieze că cele două adeverințe eliberate de cele două cabinete psihologice individuale nu sunt relevante și concludente în cauză.
Tribunalul Iașia respins proba cu efectuarea evaluării psihologice a minorului și a părților în proces constatând, în urma audierii minorului în camera de consiliu, că acesta are reprezentarea faptelor și a împrejurărilor ce au determinat poziția sa față de ambii părinți.
Din cele expuse anterior rezultă că recurenta a fost cea care a neglijat să se prezinte la evaluarea psihologică admisă de către instanța de fond, aspect pe care ea nu l-a contestat nici la dezbaterile pe fond și nici prin motivele de apel.
În momentul în care tribunalul și-a motivat soluția în capătul de cerere vizând încredințarea minorului au fost analizate toate probatoriile administrate în legătură cu acest aspect, respectiv opțiunea minorului în vârstă de 14 ani - acesta având gradul de maturitate necesar pentru a-și preciza obiectiv opțiunea pentru unul dintre părinți -, concluziile anchetelor sociale, ale celor doi psihologi care au evaluat copilul, dar și depozițiile martorilor audiați în cauză.
Toate aceste probatorii confirmă faptul că atitudinea recurentei a fost de natură a determina ruptura în comunicarea cu propriul copil, care a ajuns să dorească să nu o mai vadă, astfel cum a declarat în fața instanței de apel (38 dosar Tribunalul Iași ).
Față de cele expuse anterior, Curtea reține că motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu este operant în cauză.
Critica vizând greșita admitere a capătului de cerere vizând evacuarea nu este încadrabilă în niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art.304 Cod procedură civilă ea constituind o simplă nemulțumire a părții recurente, neputând, de aceea, forma obiectul cenzurii instanței de recurs.
Urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins recursul promovat de pârâta împotriva deciziei civile nr.595/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, care va fi menținută.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta reclamantă împotriva deciziei civile nr.595/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela Scripcariu Gabriela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
21.2009.-
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Dumitrescu Daniela Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
