Divort. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10/2009
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier Creța
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de pârâta împotriva deciziei civile nr. 95/2008 pronunțată la 23.10.2008 de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția pentru Cauze cu Minori și de Familie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19.01.2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 95/23.10.2008 a Curții de APEL ALBA IULIA înregistrată la această instanță sub dosar nr-, contestatoarea, a solicitat:
- anularea deciziei civile atacate și în urma rejudecării să fie respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 243/A/2007 a Tribunalului Alba.
- obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că decizia instanței de recurs a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență iar dezlegarea dată pricinii a fost rezultatul unei greșeli materiale.
În drept, au fost invocate disp. art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 95/2008, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 243/A/2007 a Tribunalului Alba - Secția Civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Alba.
S-a reținut în considerentele deciziei că în mod greșit Tribunalul Albaa apreciat că cererile deduse judecății nu sunt de competența instanțelor române, odată ce raportat la data introducerii la instanța de fond a cererii de divorț (01.11.2005) legea aplicabilă era Legea 105/1992 iar nu prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr. 2201/2003.
Ca atare, prin prisma dispozițiilor art. 150 pct. 1 din Legea nr. 105/1992 și art. 607.pr.civ. Judecătoria S era competentă în soluționarea pricinii.
.-și contestația în anulare pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2. contestatoarea reia de fapt aceeași argumentație examinată de instanța de recurs cu prilejul stabilirii competenței în favoarea instanțelor române.
Astfel, se afirmă pe de o parte că în mod greșit au fost aplicate prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr. 2201/2003, întrucât cuprind norme de procedură de imediată aplicare iar pe de altă parte se susține că dispozițiile art. 150 pct. 1 din Legea 105/1992 nu erau aplicabile în speță.
Referitor la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare prev. de art. 318 alin. 1. se susține că în mod greșit instanța de recurs a reținut că reclamantul locuia în S la data introducerii cererii de divorț, dat fiind faptul că la acea dată conform cărții de identitate el avea domiciliul în Franța. Ca urmare, în raport cu prevederile art. 155 din Legea 105/1992, cererea de divorț ar fi trebuit să fie îndreptată la Judecătoria Sectorului 1
Contestația în anulare dedusă judecății Curții este inadmisibilă sub ambele temeiuri invocate.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 317. se observă că excepția de necompetență a fost analizată atât de instanța de apel cât și de instanța de recurs. Contestația în anulare fiind o cale de atac de retractare, nu este deschisă pentru o nouă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile speței.
Referitor la cel de-al doilea motiv al contestației prev. de art. 318. Curtea reține că prin greșeală materială se înțelege o eroare materială evidentă în legătură în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi greșita respingere a unui recurs ca tardiv formulat, anularea greșită ca netimbrat sau nemotivat ori făcut de un mandatar fără calitate.
Dispozițiile art. 318. nu deschid calea unui veritabil recurs la recurs neputând constitui temei al remedierii unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale de drept substanțial sau procedural.
Or, în speță contestatoarea a invocat o greșită apreciere a probelor făcută de către instanța de recurs, datorită căreia s-a reținut neîntemeiat că reclamantul locuia la data introducerii cererii de divorț în localitatea
O atare pretinsă greșeală în aprecierea probelor nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare, legea nedeschizând părților o nouă cale de atac, care să fie soluționată de aceeași instanță sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
Pentru toate aceste considerente contestația în anulare dedusă judecății curții urmează a fi respinsă ca inadmisibilă cu consecința obligării contestatoarei la plata sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de pârâta împotriva deciziei civile nr. 95/2008 pronunțată la 23.10.2008 de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secța pentru Cauze cu Minori și de Familie ca inadmisibilă.
Obligă pe numita contestatoare la plata sumei de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în contestație către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. /2ex./20.02.2009
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 57/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
