Divort. Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1102/R/Mf Dosar nr-
Ședința publică din 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Judecător - -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G, împotriva deciziei civile nr. 98 din data de 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 12.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 98/9.06.2009 a B, a fost respins apelul declarat de apelantul G, împotriva sentinței civile nr. 1125/6.02.2009 a Judecătoriei Brașov, și a obligat apelantul pârât să plătească intimatei reclamante suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele:
La primul termen de judecată acordat în cauză de către Judecătoria Brașov, la data de 14.11.2008 pârâtul a fost prezent personal în instanță și a depus întâmpinare și cerere reconvențională, astfel încât a primit termen în cunoștință, potrivit art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care nu a mai fost citat pentru celelalte termene de judecată acordate de către instanță.
În mod corect prima instanță a dispus în baza art. 38 alin. 1 Codul familiei desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din vina pârâtului, ținând seama de depoziția martorei audiate în cauză și reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, în baza art. 40 alin. 3 Codul familiei.
De asemenea, încredințarea minorelor spre creștere și educare mamei s-a făcut ținând seama de principiul interesului superior al copilului, în baza probelor administrate în cauză, potrivit art. 42 Codul familiei, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora în raport de dispozițiile art. 86 alin. 1 și 3 și art. 94 Codul familiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul G, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, recurentul, nu a avut cunoștință de faptul că pe parcursul procesului la instanța de fond, după primul termen de judecată la care a fost prezent nu va mai fi citat, și deși prin întâmpinare și cerere reconvențională s-a menționat faptul că motivele de divorț invocate de partea adversă, nu sunt reale, instanța de fond s-a pronunțat fără a mai analiza cele învederate prin întâmpinare.
Se mai arată că în cadrul apelului pe care l-a declarat, a solicitat amânarea cauzei pentru pregătirea apărării și pentru a i se acorda asistență din oficiu, însă instanța de fond a respins această solicitare, în mod nejustificat la insistențele reprezentantei reclamantei.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 14.11.2008, pârâtul, Gaf ost prezent în instanță și a depus întâmpinare și cerere reconvențională la acțiunea de divorț introdusă de reclamanta.
Deși avea termen în cunoștință, pentru care instanța de judecată nu mai avea obligația să-l citeze, pârâtul nu s-a mai prezentat în instanță la nici un termen de judecat. Partea trebuia să depună diligențele necesare, pentru a se interesa de procesul de divorț aflat pe rolul instanței de judecată, și avea posibilitatea să solicite amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător, lucru pe care nu l-a făcut pe parcursul soluționării în fond a cauzei. Aceleași critici invocat pârâtul și în cadrul apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 1125/6.02.2009 a Judecătoriei Brașov. Pe parcursul soluționării apelului se constată că apelantul pârât, a fost prezent la termenul de judecată din 5.05.2009 și a solicitat termen pentru pregătirea apărării, iar cauza a fost amânată pentru acest motiv, la data de 2.06.2009. La acest termen, s-a formulat de către pârât, cerere de acordare a ajutorului public judiciar, însă cererea a fost respinsă, motivat de faptul că, a obținut venituri mai mari decât venitul minim pe economia națională. Această încheiere nu a fost atacată.
Prin urmare, nici una din instanțe nu au încălcat dreptul la apărare al recurentului din prezenta cauză, iar faptul că nu a știut că prin prezența sa, în instanță, dobândește termen în cunoștință și nu va mai fi citat, echivalează cu propria culpă în necunoașterea legii, aspect care nu poate fi invocat.
Față de cele ce preced, instanța apreciază că recursul nu este fondat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, iar decizia B, va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul G, împotriva deciziei civile nr.98/2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
pt.Grefier, -, aflată în concediu medical, semnează grefier șef secție |
Red./22.10.2009
Tehnoredact./23.10.2009/ 4 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Daniel Marius Cosma
| ← Divort. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Divort. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
