Divort. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 10
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în sat, comuna,. 90,. A,. 3,. 11, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 543/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, recurentul având cuvântul, depune la dosar chitanța seria - nr. - din data de 12.01.2009 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Din oficiu se pune în discuția părților excepția privind nulitatea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 543 din data de 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
Recurentul având cuvântul, cu privire la excepția invocată în cauză arată că recursul formulate este motivat potrivit dispozițiilor procedurale.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă 1765 din 12 februarie 2008, Judecătoria Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în sat,. 90,. A,.3,. 11, comuna, jud. I, în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul în sat,.90,. A,. 3,. 11, comuna, jud. I și a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 27 octombrie 1977 și înregistrată în registrul stării civile al municipiului I, sub nr. 2453 din 27 octombrie 1977, din culpă comună.
Instanța a încuviințat ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 27 octombrie 1977, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al municipiului I sub nr. 2453 din 27 octombrie 1977 și au copii care în prezent sunt majori.
A reținut instanța, față de depozițiile martorilor audiați în cauză, că relațiile dintre cei doi soți sunt destrămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, culpa revenind în egală măsură celor doi soți.
În acest sens, reiese din declarațiile martorilor, că din luna septembrie 2007 părțile sunt separate în fapt, pârâta fiind plecată în străinătate să lucreze. A arătat martorul - că și anterior acestui moment soții nu conviețuiau, deși locuiau în același apartament erau practic separați în fapt, fiecare se gospodărea singur.
Coroborând depozițiile celor doi martori, a constatat instanța că, deși nici
unul dintre aceștia nu au relatat un comportament agresiv din partea unuia dintre
soți, sunt evidente existența unei situații conflictuale între părți și lipsa de comunicare între soți, în luna septembrie 2007 pârâta plecând din nou în străinătate fără să-i mai spună reclamantului.
Față de aspectele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 37 alin. 2 și art. 38 alin. 1 Codul familiei, coroborate cu dispozițiile art. 617 alin. 1 Cod procedură civilă s-a admis în parte acțiunea reclamantului și s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa ambelor părți.
În baza art. 40 Codul familiei s-a dispus revenirea pârâtei la numele avut anterior încheierii căsătoriei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul și - prin decizia civilă nr. 543 din 15 septembrie 2008 - Tribunalul Iașia respins apelul și păstrat hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că pe parcursul căsătoriei între părți au mai existat întreruperi ale conviețuirii, dar că relațiile au fost reluate până în septembrie 2007, când pârâta a plecat în Italia să lucreze de data aceasta fără să-i spună reclamantului.
Martorii nu fac referire la comportamente agresive din partea unuia dintre soți, dar cunosc că între aceștia exista o situație conflictuală, întrucât deși locuiau în același apartament, erau separații în fapt, se gospodăreau separat. Martorul menționează că știe de la reclamant că această situație a existat între soți din anul 2003, deci anterior primei plecări în Italia.
În aceste condiții, deteriorarea relațiilor dintre soți le este imputabilă deopotrivă, întrucât părțile nu au reușit să detensioneze conflictul dintre ei, să reia comunicarea, astfel încât să nu se instaleze separația în fapt pe o perioadă atât de îndelungată.
Deși apelantul susține că această situație de fapt i se datorează în exclusivitate intimatei, martorii nu au făcut referire la demersurile întreprinse de acesta pentru reluarea conviețuirii ci dimpotrivă au menționat că și relațiile sale cu copiii sunt reci, fiul cel mic plecând de acasă din cauza neînțelegerilor cu reclamantul.
Pe de altă parte, deși apelantul susține că intimata are o relație extraconjugală, ambii martori, atât cel propus de apelant, cât și cel al intimatei au precizat că nu cunosc acest lucru.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului el arată că martorii audiați au plasat separația în fapt anterior momentului reținut de tribunal, mai precis în septembrie 2006. Recurentul pretinde că a arătat în depoziția sa că intimata a plecat în Italia fără acordul soțului.
învederează că a mai dat soției o șansă, dar aceasta nu a dorit să depună eforturi pentru consolidarea familiei. Recurentul susține că aceeași martoră a relatat că fost agresată de fiii părților la instigarea lui și că fiul cel mic comis mai multe infracțiuni. arată că toate dovezile administrate atestă culpa exclusivă soției la destrămarea raporturilor de familie.
Recurentul a depus la dosarul din recurs un memoriu, în completarea motivării recursului. Memoriul prezentat la 12 decembrie 2008 și aflat la fila 8 dosar nu poate fi luat în examinare, fiind formulat după termenul de motivare a recursului, reglementat de articolul 619 raportat la art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, conform celor două texte citate, recursul trebuia motivat în 30 de zile de la comunicarea hotărârii instanței de apel. Decizia Tribunalului Iașia fost comunicată lui la 16 octombrie 2008, potrivit dovezii de la fila 38 a dosarului tribunalului. Termenul de motivare a recursului, calculat conform art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a sfârșit la 17 noiembrie 2008, în baza alineatului (5) al art. 101 Cod procedură civilă. Ca atare, memoriul din 12 decembrie 2008, depus peste termenul de motivare a recursului, nu poate fi luat în considerare, examinarea recursului făcându-se exclusiv prin raportare la criticile formulate în termen, din cuprinsul declarației de recurs înregistrate la ribunalul Iași la data de 7 noiembrie 2008.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din oficiu, conform art. 137 (1) Cod procedură civilă, Curtea a pus în discuție excepția nulității recursului, în legătură cu care reține următoarele:
Codul d e procedură civilă reglementează recursul ca pe o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât în cazurile și cu respectarea cerințelor din articolele 299 - 306. O obligație esențială în sarcina recurentului este aceea a motivării recursului, prin indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestor motive (a se vedea art. 302 ind. 1 alineat 1 lit. c Cod procedură civilă).
Motivele de nelegalitate sunt strict și limitativ reglementate în articolul 304 Cod procedură civilă, punctele 1 - 9. Nu orice nemulțumire a părții față de soluția judiciară atacată poate constitui motiv de recurs, ci numai acelea care se încadrează în punctele articolului 304 Cod procedură civilă. În speță, Curtea de apel constată că nu invocă nici un motiv de nelegalitate a deciziei tribunalului, care să poată fi încadrat în articolul 304 Cod procedură civilă, criticile sale limitându-se la interpretarea, de tribunal și judecătorie, a dovezilor administrate. Or, asemenea argumente nu mai pot constitui motive de recurs, punctul 11 al articolului 304 Cod procedură civilă (în care s-ar fi putut încadra) fiind abrogat prin G nr. 138/2000.
Conform articolului 306 (1) Cod procedură civilă, recursul care nu este motivat potrivit cerințelor legale va fi declarat nul. În cauză nu există motive de ordine publică, în sensul alineatului (2) al art. 306 Cod procedură civilă, Curtea urmând a constata nul recursul și menține decizia Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 543/15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
20.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Scripcariu Gabriela
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 536/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
