Divort. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 20
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 3: Protea
Grefier:
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata, autoritatea tutelară Direcția de Asistență Comunitară I, având ca obiect contestație în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 416/14.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata. contestatorul și reprezentantul autorității tutelare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată, contestația nu este motivată.
Cauza este lăsată la a doua strigare în vederea prezentării contestatorului.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata. contestatorul și reprezentantul autorității tutelare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată, contestația nu este motivată.
Instanța constată că la dosarul cauzei nu s-au depus motivele contestației și acordă cuvântul intimatei cu privire la această excepție.
Intimata solicită respingerea contestației.
Instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr. 416 din 14 octombrie 2009 Curții de APEL IAȘI
s-a decis:
Admite recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 427 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o modifică în tot.
Admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 7447 din 12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o schimbă în parte, în sensul:
Obligă pârâtul să plătească pensia de întreținere pentru minorul (născut la data de 29.04.1991) cu începere de la data introducerii acțiunii 08.11.2007 și până la majoratul copilului.
Trimite cauza pentru rejudecare la udecătoria Iașia capătului de cerere având ca obiect stabilirea pensiei de întreținere pentru - (născută la 17.03.1990).
celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 7447/2008 date de Judecătoria Iași care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Analizând lucrările dosarului Curtea constată că situația de fapt stabilită prin sentință și păstrată în apel are corespondent în probele dosarului.
În calea de atac a apelului, în exercitarea controlului judiciar instanța nu are obligația de a analiza probele administrate la fond și a le reda în cuprinsul deciziei.
Hotărârea tribunalului cuprinde elementele cerute de art. 261 Cod procedură civilă, respectiv considerentele de fapt și drept pentru care s-a păstrat soluția de desfacere din culpă comună a căsătoriei.
Criticile formulate sub acest aspect nu sunt întemeiate.
Recursul este întemeiat sub aspectul datei de la care este datorată întreținerea pentru minorul, pentru tatăl-intimat și a omisiunii instanței de a se pronunța în capătul de cerere privind stabilirea pensiei pentru fiica - (născută la 17.03.1990) pe durata procesului de divorț, până la majoratul acesteia.
Curtea constată că reclamanta prin acțiune a solicitat stabilirea obligației de întreținere pentru cei doi minori rezultați din căsătorie. Pe durata procesului, pensia de întreținere nu a fost stabilită pe cale de ordonanță președințială și nici nu s-a dovedit contribuția de bună voie a tatălui, dimpotrivă ca motiv de divorț s-a invocat lipsirea de sprijin material.
În conformitate cu art. 86 alin. 3 Codul familiei, obligația de întreținere există între părinți și copii, iar descendentul cât este minor, are drept la întreținere,oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Pentru minori, starea de nevoie este prezumată.
În cadrulacțiunii de divorț, stabilirea obligației de întreținere pentru minorii rezultați din căsătorie este un capăt de cerere obligatoriu,exercițiul dreptului la acțiuneaparține soțului în întreținerea căruia se află copii, oricare ar fi vârsta acestora până la majorat și capacitatea de exercițiu restrânsă a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani.
Pensia de întreținere se acordă în principiu de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data pronunțării hotărârii sau a rămânerii definitive.
C ce datorează întreținerea este pus în întârziere de la data înregistrării acțiunii prin care reclamantul a solicitat, în speță 08.11.2007.
Numai în cazul în care pe durata procesului de divorț pârâtul face dovada că a contribuit la întreținerea minorilor de bună voie ori pensia este stabilită prin altă hotărâre judecătorească, odată cu desfacerea căsătoriei, instanța stabilește obligația de întreținere de la pronunțare.
O altă situație este aceea în care minorul se află în întreținerea părintelui căruia nu i-a fost încredințat la divorț, în fapt acesta suportând cheltuielile de întreținere. Determinarea momentului de la care începe să curgă obligația de plată a pensiei în bani, se face după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus încredințarea, fie de la data la care a fost trecut în îngrijirea părintelui căruia i-a fost încredințat.
Pârâtul-intimat nu se află în nici una din cele două situații menționate. Prin aplicarea greșită a art. 86 și art. 93 Codul familiei, prima instanță a stabilit obligația de întreținere de la pronunțare, soluție păstrată în apel ceea ce impune modificarea deciziei atacate în tot și stabilirii pensiei pentru de la data introducerii acțiunii.
Curtea constată că instanțele de fond și apel au aplicat greșit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, întrucât nu a hotărât asupra cererii deduse judecății, a stabilirii obligației de întreținere pentru minora -.
Descendenții, în temeiul art. 86 alin. 3 Codul familiei, beneficiază de dreptul la întreținere indiferent de vârstă, cu o singură condiție, de a se afla în stare de nevoie.
Cum titularul acțiunii, în procesul de divorț este soțul-reclamant pentru capătul de cerere principal și celei accesorii pentru minora care a împlinit 18 ani în cursul judecății, instanța are obligația, în aplicarea art. 42 alin. (3) Codul familiei să se pronunțe asupra cererii sale.
Instanța de apel are obligația impusă prin art. 295 alin. (1) Cod procedură civilă de a verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Fiind invocat ca motiv de apel nerezolvarea capătului de cerere obligatoriu, a stabilirii obligației de întreținere pentru unul din descendenți, tribunalul trebuia să constate că prima instanță nu l-a soluționat și să trimită cauza pentru rejudecare, sub acest aspect.
Faptul că instanța a admis numai în parte pretențiile reclamantei, în stabilirea obligației de întreținere pentru copiii rezultați din căsătorie, impune calea procedurală a căilor de atac recunoscute de lege, de a pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii și nu aceea prevăzută de art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă.
Curtea reține că obligația de întreținere, capăt de acțiune în divorț, pentru pârât este unică, oricare ar fi numărul copiilor, determinarea cuantumului, data de la care este datorată și până când, urmând a fi dispusă în condițiile legii.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că instanțele nu au soluționat în fond cererea ce are ca obiect stabilirea pensiei de întreținere pentru minora -,în sensul art. 329 alin. 6 și art. 312 alin. 3 și 5 cod procedură civilă, ce impune trimiterea pentru rejudecare sub acest aspect.
Din sentință se păstrează dispozițiile care nu sunt contrare dispozitivului prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, fără a indica motivele contestației.
În fața Curții, contestatorului i s-au acordat două termene, fără ca acesta să depună motivele contestației în anulare, astfel că în cauză nu s-a putut verifica incidența sau nu a dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, în condițiile în care aceasta este o cale de atac extraordinară.
Drept urmare, se va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 416 din 14.10.2009 a Curții de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 15.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI:,
-,
02.02.2010
2 ex.
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Andronic Adriana Elena, Protea
| ← Divort. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Iasi | Plasament. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
