Divort. Decizia 1020/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (868/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1020.
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenta reclamantă-pârâtă și de către recurentul pârât reclamant, împotriva deciziei civile nr.7 A din 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu Autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 6
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă pârâtă personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București -Cabinet Individual, recurentul pârât reclamant personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.24255/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind reprezentantul Autorității tutelare - Primăria sectorului 6
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei reclamante pârâte invocă excepția lipsei de interes a pârâtului reclamant, în promovarea recursului, în raport de faptul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv a stabilit un program de vizitare al minorei pe perioada tuturor vacanțelor școlare deși pârâtul a solicitat încuviințarea unui program de vizitare doar pentru vacanța de iarnă și de vară.
Reprezentantul recurentului pârât reclamant solicită respingerea excepției apreciind că are interes în promovarea recursului în raport de faptul că prin cererea reconvențională, formulată la instanța de fond, s-a solicitat încredințarea acesteia.
Curtea, după deliberare, unește excepția lipsei de interes, invocată de către recurenta reclamantă pârâtă, cu fondul recursurilor, apreciind că soluționarea acesteia urmează să se facă pe baza apărărilor ce vizează fondul recursurilor iar o pronunțare la acest moment ar echivala cu o antepronunțare.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante pârâte solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că, prin hotărârile judecătorești pronunțate în această cauză, se neglijează un aspect extrem de important, respectiv faptul că deși i-au fost încredințați minorii mamei, în urma stabilirii programului de vizitare aceasta nu va putea petrece niciodată sărbătorile de C alături de fiica sa.
Cu privire la recursul formulat de către pârâtul reclamant, apreciază că acesta nu poate fi încadrat în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.306 Cod de procedură civilă.
Reprezentantul recurentului pârât reclamant solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă și arată că instanța de apel a aplicat greșit legea atunci când a apreciat culpa exclusivă pârâtului în desfacerea căsătoriei.
La solicitarea instanței de a preciza textul de lege încălcat sau aplicat greșit de către instanța de apel, reprezentantul recurentului pârât reclamant arată că nu îl poate indica.
La solicitarea instanței, reprezentantul recurentului pârât reclamant arată că este de acord cu admiterea recursului formulat de către partea adversă.
La solicitarea instanței de a preciza dacă este de acord cu reducerea programului de vizitare, recurentul pârât reclamant personal precizează că nu dorește acest lucru, programul de vizitare al minorilor fiind oricum extrem de redus pentru refacerea legăturilor firești părinte-copil în urma divorțului.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4451/26.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta - pârâtă, împotriva pârâtului - reclamant și în contradictoriu cu Primăria Sectorului 6 B - Autoritatea Tutelară, în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, revenirea reclamantei - pârâte la numele purtat anterior căsătoriei, încredințarea minorilor rezultați din căsătoriei spre creștere și educare reclamantei - pârâte, obligarea pârâtului - reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, cu începere de la 27.06.2008 și până la majorat, s-a stabilit un program de vizitare a minorei de către pârâtul - reclamant, cu posibilitatea luării fetiței din domiciliul mamei, în săptămânile 1 și 3 din lună, de sâmbătă ora 1000până duminică ora1800și prima Jaf iecărei vacanțe și a minorului, prin vizitare la domiciliul mamei în săptămânile 1 și 3, duminica între orele 1800- 2000, iar în săptămânile 2 și 4, vinerea între orele 1600- 1900.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut că relațiile de familie ale părților sunt grav și iremediabil vătămate, ambilor fiindu-le imputabilă modalitatea necorespunzătoare în care au înțeles să gestioneze situația conflictuală.
Cu privire la încredințarea minorilor, instanța a reținut că este în interesul acestora să fie încredințați mamei, având în vedere vârsta acestora și faptul că anterior separării în fapt a soților și după aceea, responsabilitatea creșterii copiilor a fost asumată de către aceasta.
Cu privire la stabilirea programului de vizitare a minorilor de către tată, instanța a reținut că este în interesul superior al copiilor să păstreze legături firești cu tatăl lor, cu atât mai mult cu cât aceștia se află la vârste fragede, la care se formează relațiile de atașament față de părinți.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta - pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește culpa în divorț, respingerea cererii sale privind păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, programul de vizitare a minorei și data de la care pârâtul - reclamant a fost obligat la plata pensiei de întreținere.
Prin decizia civilă nr.7 A/07.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a desfăcut căsătoria părților din culpa exclusivă a pârâtului - reclamant și a stabilit un program de vizitare a minorei, cu posibilitatea luării acesteia din domiciliul mamei în săptămânile 1 și 3 din lună de sâmbăta ora 1000- până duminică ora 1800, 15 zile în prima Jav acanței de vară și câte o săptămână în prima Jac elorlalte vacanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză, pârâtul - reclamant, prin comportamentul său agresiv manifestat cu prilejul mai multor incidente apărute între soți pe parcursul conviețuirii acestora, a contribuit la alterarea relațiilor de familie, astfel că, în final, s-a ajuns la separarea definitivă în fapt a soților.
S-a apreciat că în aceste condiții este evidentă culpa majoră a pârâtului - reclamant în ceea ce privește destrămarea căsniciei, astfel că se impune schimbarea sentinței dată de prima instanță.
Critica apelantei referitoare la numele ce urmează a-l purta după desfacerea căsătoriei a fost considerată de tribunal ca fiind neîntemeiată, dispozițiile art.40 din Codul familiei permițând păstrarea numelui dobândit prin căsătorie doar cu acordul celuilalt soți sau dacă există motive temeinice care să justifice acest lucru, situații pe care apelanta - reclamantă - pârâtă nu le-a probat.
Nefondată a fost considerată și critica referitoare la data de la care pârâtul - reclamant urmează să presteze pensie de întreținere, instanța de apel reținând că prima instanță a soluționat corect această cerere, în raport de data până la care s-a dovedit că pârâtul a contribuit material la creșterea copiilor.
În privința programului de vizitare a minorei, tribunalul a apreciat că programul stabilit de prima instanță este mult prea larg, în vacanțele școlare, impunându-se modificarea acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta - pârâtă, cât și pârâtul - reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta - reclamantă - pârâtă s-a susținut că instanța de apel a acordat intimatului - pârât - reclamant mai mult decât a cerut, în sensul că a încuviințat vizitarea minorei pe perioada tuturor vacanțelor școlare, deși acesta a solicitat să i se încuviințeze un program de vizitare doar pentru vacanța de iarnă și cea de vară.
Prin motivele de recurs formulate de recurentul - pârât - reclamant s-a susținut că instanța de apel a analizat cu superficialitate ansamblul probator existent la dosar și mai ales depozițiile martorilor audiați la instanța de fond, reținând, în final, în mod nelegal, culpa sa exclusivă în destrămarea relațiilor de familie.
S-a mai susținut de recurent că instanța de apel a aplicat greșit legea și atunci când a restricționat programul stabilit de instanța de fond pentru vizitarea minorei în timpul vacanțelor școlare.
Programul stabilit de instanța de fond nu permite recurentului refacerea legăturilor firești copil - părinte, deteriorate în urma desfacerii căsătoriei și face ca tatăl să petreacă împreună cu minora mult mai puține zile decât petrece mama.
Analizând decizia instanței de apel în raport de dispozițiile articolului 304 pct.9 Cod Procedură Civilă și de criticile dezvoltate în scris de recurentul pârât reclamant, Curtea va reține că recursul declarat de către acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Articolul 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, reglementează nelegalitatea deciziei atacată cu recurs în cazul în care a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Invocând acest motiv de recurs, recurentul pârât reclamant a susținut în primul rând faptul că, instanța de apel a analizat superficial probele administrate în cauză atunci când a reținut culpa sa exclusivă în destrămarea relațiilor de familie.
O astfel de critică, care vizează modalitatea în care instanța de apel a analizat și interpretat probatoriile administrate în cauză, pe lângă faptul că nu poate constitui motiv de nelegalitate a deciziei instanței de apel, din punct de vedere al textului legal invocat de către recurent (articolul 304 pct.9 Cod Procedură Civilă), nici nu poate fi încadrat de instanța de recurs în celelalte motive de nelegalitate prevăzute de articolul 304, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 306 Cod Procedură Civilă.
Articolul 304 pct.1-9 Cod Procedură Civilă prevede expres și limitativ motivele de recurs ce pot fi invocate de părți, motive care trebuie să privească însă nelegalitatea hotărârii recurate și nu netemeinicia acesteia, astfel cum se procedează de către recurent, prin criticarea probelor existente la dosar și a modalității în care acestea au fost interpretate de către instanța de apel.
În continuare, recurentul susține nelegalitatea deciziei instanței de apel, în ceea ce privește modificarea programului de vizitare a minorei, susținând că acesta este prea restrâns, nu permite refacerea și păstrarea unor legături firești tată -fiică și nesocotește interesul superior al copilului.
Deși o astfel de critică poate reprezenta motiv de nelegalitate a unei hotărâri judecătorești din punct de vedere al dispozițiilor articolului 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, Curtea va reține că este nefondată, programul de vizitare a minorei de către tată fiind stabilit de către instanța de apel în concordanță cu interesul acesteia.
În stabilirea programului de vizitare a minorei instanța de judecată nu trebuia să țină seama doar de numărul efectiv de zile pe care fiecare părinte îl petrece astfel cu copilul, ci de interesul superior al minorei.
Acest interes presupunea în mod firesc, pe lângă păstrarea legăturilor firești între minoră și părintele căreia nu i-a fost încredințată, stabilirea unui program de vizitare a fetiței de către tată care să nu-i afecteze procesul de dezvoltare și educare.
Luarea minorei din mediul în care trăiește o perioadă mai mare decât cea stabilită de instanța de apel, respectiv J din fiecare vacanță școlară, astfel cum se dorește de către recurent, pe lângă faptul că poate afecta procesul educațional al acesteia, nici nu putea fi dispusă legal, în condițiile în care, la instanța de fond acesta solicitase, cu ocazia dezbaterilor, doar vizitarea în primele jumătăți ale vacanței de vară și de iarnă, astfel cum se va arăta în continuare, în analizarea recursului declarat de recurenta reclamantă pârâtă.
Criticând decizia instanței de apel, recurenta reclamantă pârâtă susține că prin aceasta s-a acordat pârâtului reclamant mai mult decât a cerut, în sensul că deși, la fond, acesta a solicitat vizitarea minorei doar în vacanțele de vară și de iarnă, instanța de apel a încuviințat vizitarea minorei în fiecare vacanță școlară.
Critica este întemeiată și reprezintă motiv de nelegalitate a deciziei instanței de apel, conform dispozițiilor articolului 304 pct.6 Cod Procedură Civilă.
Din actele dosarului rezultă că recurentul pârât reclamant a solicitat pentru prima dată instanței de fond încuviințarea vizitării minorilor cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la termenul de judecată din data de 26.06.2008.
Deși o astfel de cerere era inadmisibilă, în condițiile în care nu fusese formulată în scris prin cererea reconvențională, instanța de fond a încuviințat-o, iar în apel și recurs părțile nu au criticat soluția dispusă în acest sens de către prima instanță, din punct de vedere al admisibilității sale.
Prin concluziile puse la termenul de judecată din data de 26.06.2008, pârâtul reclamant prin apărător a solicitat, în subsidiar, pentru ipoteza în care instanța nu va admite cererea sa reconvențională și nu-i va încredința spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie, stabilirea unui program de vizitare a acesteia în săptămânile 1 și 3 din lună, de sâmbătă, ora 1000până duminică, ora 1800și în primele jumătăți ale vacanțelor de vară și de iarnă.
Admițând această cerere, instanța de fond a încuviințat pârâtului reclamant vizitarea minorei lunar, în timpul anului școlar, conform programului solicitat de acesta și în toate vacanțele școlare, în prima Jav acanței.
Conform dispozițiilor articolului 129 pct.6 Cod Procedură Civilă judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În raport de acest text de lege și de cererile formulate de părți, instanța de fond nu se putea pronunța legal decât cu privire la vizitarea minorei în timpul anului școlar și în cele două vacanțe indicate expres de către pârâtul - reclamant, nu și cu privire la vizitarea în celelalte vacanțe școlare.
Neprocedând astfel și stabilind un program de vizitare a fetiței de către tată în toate vacanțele școlare, instanțele anterioare au încălcat grav principiul disponibilității, care trebuie să guverneze orice proces civil, iar vătămarea produsă astfel reclamantei pârâte, prin primirea unei cereri asupra căreia nu a pus concluzii, nu poate fi înlăturată altfel decât prin admiterea recursului său și modificarea deciziei recurate, în sensul înlăturării din dispozitiv a mențiunilor privind vizitarea minorei în vacanțele neindicate de pârâtul reclamant.
În baza articolului 274 Cod Procedură Civilă, Curtea va obliga recurentul pârât reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.7 A pronunțată la 07.01.2009, în dosarul nr-, de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu recurenta - reclamantă - pârâtă și intimata Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTORULUI 6
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă - pârâtă, împotriva aceleiași decizii.
Modifică decizia recurată, în sensul stabilirii programului de vizitare a minorei în timpul vacanțelor școlare, astfel: 15 zile în vacanța de vară - în prima Jav acanței și o săptămână în timpul vacanței de iarnă - prima săptămână.
Menține restul dispozițiilor deciziei instanței de apel și ale sentinței instanței de fond.
Obligă recurentul - pârât - reclamant la 1.000 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă - pârâtă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
./
2 ex./06.07.2009
TB-3 -;
Jud.6 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1427/2009. Curtea de... → |
|---|
