Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 150
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în I,--15, jud. I, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 353/19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și avocat pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru recurentul având cuvântul, depune la dosar chitanța seria - nr. - din data de 07.10.2008 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 410 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Se înmânează intimatei prin apărător duplicat de pe înscrisurile depuse la dosar de recurent prin serviciul registratură al instanței la data de 28.10.2008.
Avocat pentru intimata având cuvântul nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de actele și înscrisurile depuse la dosar.
Depune la dosar în copii xerox factura nr. 14 din data de 27.10.2008 și chitanțele nr. 37 din data de 28.10.2008 și 5122 din data de 16 octombrie 2008, duplicat de pe aceste înscrisuri comunicându-i-se și recurentului prin apărător.
În continuare, înțelege să invoce excepția nulității recursului formulat de recurentul, întrucât recursul formulat nu este motivat conform dispozițiilor art. 304 cod procedură civilă ci doar se face o reanalizare a situației de fapt dintre părți.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, solicită respingerea excepției invocate privind nulitatea recursului formulat, întrucât din conținutul motivelor de recurs rezultă că acestea se încadrează în dispozițiile art. 304 punctul 9 cod procedură civilă, recursul declarat fiind motivat legal în drept și în fapt.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată în cauză, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 4169 din 19 aprilie 2007, Judecătoria Iașia admis în parte cererea formulată de reclamantul - pârât, cu domiciliul ales în I, la Societatea Civilă de Avocați și, cu sediul în I,--15, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă, domiciliată în I, B-dul - C nr.23, -.1,. B,.6,.21 și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală de 50% fiecare, următoarele bunuri:
- imobile - apartament cu trei camere, situat în I, bd.- C nr.23, -.1,. B,.6,.21, în valoare de 161.343,66 lei;
- garaj situat în I, Baza Sportivă, construit în anul 1992, pe terenul în suprafață de 17 mp, închiriat de la, în valoare de 1.352,12 lei;
- mobile:
- autoturism 1310 cu nr. de înmatriculare IȘ-47-, în valoare de 753 lei;
- mobilier de dormitor (recamier, șifonier cu 2 uși, noptieră cu oglindă, scaun cu brațe), în valoare de 1.000 lei;
- mobilier de dormitor (recamier, șifonier cu 3 uși, birou, 4 scaune), în valoare de 1.100 lei;
- mobilier bucătărie (masă, 5 scaune, dulap suspendat, dulap modulat, pat), în valoare de 799 lei;
- mobilier sufragerie (comodă, vitrină, canapea, masă 12 persoane, 6 scaune, banchetă), în valoare de 1.200 lei;
- lustre cu 3 brațe, în valoare de 50 lei;
- perdele, în valoare de 50 lei;
- mochete + traverse, în valoare de 50 lei;
- mașină de cusut - portabilă, în valoare de 50 lei;
- aragaz cu 3 ochiuri, în valoare de 80 lei;
-, în valoare de 50 lei:
- pick-up, în valoare de 20 lei;
- aparat foto, în valoare de 50 lei;
- lenjerie pat, în valoare de 100 lei;
- cergi (pentru canapea + fotolii), în valoare de 50 lei;
- covor persan, în valoare de 40 lei;
- bibliotecă hol, în valoare de 100 lei;
- combină frigorifică, în valoare de 2000 lei.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în modalitatea partajului în natură, după cum urmează:
Atribuie reclamantului-pârât, un lot în valoare de 7.605,12 lei, compus din:
- autoturism 1310 cu nr. de înmatriculare IȘ-47-;
- garaj situat în I, Baza Sportivă CFR;
- mobilier de dormitor (pct.1), în valoare de 1.000 lei;
- mobilier sufragerie, în valoare de 1.200 lei;
- mochete + traverse;
- cergi;
- covor persan;
- bibliotecă hol
- combină frigorifică.
Pârâtei-reclamante i-a fost atribuit un lot în valoare de 161.533,66 lei, compus din:
- apartament cu trei camere, situat în I, B-dul - C nr. 23, -.1,. B,. 6,. 21 și restul bunurilor mobile.
Pârâta-reclamantă a fost obligată la plata către reclamantul-pârât, a sumei de 76.964,28 lei cu titlu de sultă.
S-au compensat cheltuielile de judecată și reclamantul-pârât a fost obligat la plata către pârâta-reclamantă, a sumei de 265 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că soții și s-au căsătorit la data de 06.05.1967, iar prin sentința civilă nr.8654/2005 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă s-a pronunțat divorțul părților.
Existența în patrimoniul de bunuri comune a soților a apartamentului cu 3 camere, a autoturismului marca 1310, bunurilor mobile indicate în cererea principală, este dovedită în cauză cu răspunsurile părților la interogatoriile luate, înscrisurile depuse la dosar, declarațiile martorilor audiați, expertizele efectuate în cauză.
Deși inițial reclamantul-pârât a contestat că în masa de bunuri comune ar face parte combina frigorifică marca, la interogatoriu a recunoscut că a cumpărat împreună cu pârâta-reclamantă în anul 2004 această combină, că a luat-o din domiciliul comun, solicitând să-i fie atribuită prin concluziile scrise formulate.
În ce privește garajul, contestat de asemenea de reclamantul-pârât, instanța constată că prin contractul de închiriere nr. 782/2005, părțile au închiriat de la "" B, suprafața de 17 teren în vederea amplasării unui garaj demontabil. Așadar, obiectul închirierii l-a constituit doar terenul, părțile edificând construcția provizorie existentă pe acest teren. Urmează așadar a se reține că garajul face parte din masa de bunuri comune.
Cota prezumat egală privind contribuția soților la dobândirea bunurilor comune a fost contestată de părți, fiecare pretinzând o cotă de contribuție majorată.
La stabilirea cotei părți din dreptul de proprietate a fiecărui soț asupra bunurilor comune se are în vedere contribuția reală, efectivă la dobândirea acestora.
Din înscrisurile depuse la dosar și din declarația martorei, rezultă că majoritatea bunurilor comune (apartament, autoturism, bunuri mobile) au fost dobândite anterior anului 1981, mai recent părțile cumpărând doar combina frigorifică, o centrală termică de apartament. Raportat materialului probator administrat rezultă că veniturile obținute de reclamantul-pârât în perioada în care au fost dobândite majoritatea bunurilor au fost superioare celor obținute de pârâta-reclamantă. Trebuie însă avut în vedere și faptul că de întreținerea familiei s-a ocupat doar pârâta-reclamantă, ceea ce cumulat cu veniturile obținute din muncă, fac să egalizeze contribuția soților la dobândirea bunurilor și susținerea sarcinilor căsătoriei. S-a avut în vedere și împrejurarea de fapt dovedită în cauză că reclamantul-pârât consuma parte din veniturile obținute pentru satisfacerea viciilor sale, respectiv țigări, alcool.
Prin urmare, în temeiul art.728 cod civil, raportat la art. 36 alin. 1 Codul familiei, instanța a apreciat întemeiată în parte cererea principală și cererea reconvențională, întrucât urmează a constata o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune.
La efectuarea partajului urmează a fi avute în vedere valorile reale de circulație stabilite prin expertizele efectuate în cauză, respectiv pentru apartament 861.343,66 lei, pentru autoturism 753 lei, pentru garaj 1352,12 lei, iar pentru bunurile mobile 4.690 lei.
În temeiul art. 736, 741 cod civil și art. 673 indice 5 Cod procedură civilă ieșirea din indiviziune s-a făcut în modalitatea partajului în natură, atribuind reclamantului-pârât un lot alcătuit din garaj, autoturism, o parte din bunurile mobile, iar pârâtei-reclamante un lot alcătuit din apartament și restul bunurilor mobile, cu egalizarea loturilor, prin sultă.
La formarea loturilor s-a avut în vedere opiniile părților exprimate în concluziile scrise și folosința exclusivă de către reclamant-pârât asupra autoturismului.
Împotriva sentinței a declarat apel și - prin decizia civilă nr. 353 din 12 mai 2008 - Tribunalului Iașia respins apelul, păstrând hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că includerea garajului în masa de împărțit, este legală, întrucât prin contractul de închiriere nr. 782/2005, părțile au închiriat de la. " " B, doar terenul în suprafață de 17. construcția provizorie edificată, respectiv garajul demontabil fiind bunul lor comun.
Raportat la cota de contribuție, din înscrisurile depuse (mențiunile din cartea de muncă) declarații ale martorilor a rezultat că veniturile apelantului au fost mai mari decât veniturile obținute de intimată.
Martorii și au declarat că apelantul obținea venituri suplimentare montând centrale termice, apometre.
Cu toate acestea, nu poate fi neglijată nici munca în gospodărie a intimatei, precum și unele activități suplimentare (prepararea de produse de cofetărie pentru diferite evenimente, servicii de babysitter) care aduceau venituri în plus.
Aceste aspecte au fost dovedite cu declarațiile martorelor și Tansa.
Despre faptul că intimata îngrijea copii a relatat și martorul apelantului,.
Din probatoriu se reține și că apelantul nu contribuia cu veniturile sale la cheltuielile necesare pentru creșterea copiilor, motiv pentru care prin sentința civilă nr. 4830/17.06.1988 a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata pensiei de întreținere pentru minora .
În concluzie, Tribunalul a constatat că în mod corect a fost stabilită cota de contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
În ceea ce privește atribuirea apartamentului către intimată, tribunalul a constatat că la compunerea loturilor s-a avut în vedere natura bunurilor, nevoia justificat mai mare a uneia din părți decât a celeilalte față de unul din bunuri și asigurarea unui echilibru prin împărțirea acestora, astfel încât sulta să nu fie împovărătoare pentru partea obligată la plata ei.
În consecință s-a avut în vedere că intimata s-a ocupat de întreținerea apartamentului, achitând utilitățile acestuia (potrivit chitanțelor și facturilor aflate la dosar) spre deosebire de apelant care a deconectat apartamentul de la furnizarea energiei electrice și de la rețeaua publică de alimentare cu gaz, pe care tot intimata a trebuit să achite reconectarea la aceste utilități ( filele 41 și următoarele din dosarul de apel).
Totodată s-a reținut că intimata are posibilitatea să achite sulta, fiind sprijinită financiar de fiica părților.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul invocând punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă.
El arată, în motivarea recursului, că Judecătoria a făcut greșeli în stabilirea valorii loturilor la partaj, prejudiciindu-l cu suma de 3.169 lei noi. Când a declarat apel - susține - el a omis să critice valoarea loturilor.
Referitor la contribuția la dobândirea bunurilor comune, reclamantul - recurent pretinde că a dovedit contribuția lui superioară, de 70 %, cu acte emanând de la instituțiile statului și martori de bună credință. pretinde că pârâta a prezentat acte lipsite de relevanță juridică și că declarațiile martorilor propuși de ea sunt mincinoase, martorii fiind persoane care nu-l cunoșteau și nu fuseseră în gospodăria părților. Recurentul susține că sunt nereale și calomnioase cele pretinse de soție, că dânsul ar fi avut viciul consumului de alcool, atât timp cât a lucrat la Ferate (unde se face alcooltestul la începutul fiecărei zile de muncă). Reclamantul învederează că a dovedit că a adus în gospodărie toate veniturile realizate, compuse din salarii, premii și sporuri de noapte, de vechime și de conducere.
mai susține că garajul și terenul nu fac parte din masa bunurilor de împărțit, fiind închiriate de la, în considerarea calității lui de lucrător la această societate, familia având doar drept de folosință, nu de proprietate. Reclamantul critică și atribuirea apartamentului pârâtei - reclamante, arătând că instanța nu a avut în vedere nevoia de satisfacere a intereselor ambelor părți. Recurentul susține că a locuit în apartament de la data dobândirii și locuiește și în prezent, spre deosebire de intimată, care a părăsit imobilul.
întâmpinare, intimata, fostă, solicită respingerea recursului. Ea arată că motivul vizând valoarea loturilor stabilită de Judecătorie nu poate fi primit, deoarece recurentul nu a prezentat o asemenea critică în apel.
Intimata invocă nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 302 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă și art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă. Ea arată că recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate și nu a realizat o dezvoltare a acestor motive.
învederează că recursul nu se poate limita la o simplă indicar
e textelor de lege, condiția dezvoltării motivelor prevăzută de art. 302 ind. 1 lit. Cod procedură civilă impunând o minimă argumentare a criticilor, în fapt și în drept.
Intimata susține că recursul este și nefondat. Ea arată că, deși invocă punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, recurentul reiterează motivele de apel prezentate în fața tribunalului.
La dosarul de recurs s-au depus înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând mai întâi excepția nulității recursului, în aplicarea art. 137 (1) Cod procedură civilă, curtea constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Codul d e procedură civilă reglementează recursul ca pe o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât în cazurile și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. O obligație procedurală esențială stabilită în sarcina recurentului este aceea a motivării recursului, potrivit art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, prin indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestor motive. Motivarea recursului trebuie să vizeze aspectele de nelegalitate strict arătate în punctele 1- 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă. Caracterul de cale extraordinară de atac al recursului limitează cadrul procedural și face ca nu toate nemulțumirile și criticile față de soluția judiciară atacată să poată fi examinate în recurs, ci numai acelea care se încadrează în situațiile arătate la articolul 304. În speță, recurentul invocă punctul 9 al art. 304, dar nici unul dintre argumentele prezentate în motivare nu se încadrează în acest punct de modificare a hotărârii, care vizează hotărârile lipsite de temei legal sau cele date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În fapt, toate criticile prezentate în declarația de recurs a reclamantului privesc pretins greșită stabilire a situației de fapt, consecință a unei interpretări eronate a probelor administrate. Asemenea critică nu se încadrează în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, ci se încadrează în punctul 11 al aceluiași articol, care fost abrogat prin nr.OUG 138/2000. Atât timp cât motivarea recursului nu se circumscrie articolului 304 Cod procedură civilă, în forma în vigoare la momentul prezent, devine aplicabilă sancțiunea procedurală instituită de alineatul 1 al articolului 306 Cod procedură civilă, recursul urmând a se costata nul, în cauză neexistând motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea urmează a constata nul recursul, menținând decizia Tribunalului Iași fără putea examina criticile de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 353/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
28.11.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 79/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 1020/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
