Divort. Decizia 1033/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1033/2009-
Ședința publică din 02 iunie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul din, nr.78, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă din, nr.109. jud. S M, și autoritatea tutelară PRIMĂRIA C jud. S M, împotriva deciziei civile nr.295/Ap din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a păstrat sentința civilă nr.2002/2006 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei taxă de timbru prin chitanța nr.- din 14.01.2009 emisă de Trezoreria S M și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că la data de 19.05.2009 prin registratura instanței a parvenit la dosar cerere de renunțare la recurs formulată de recurentul pârât, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2002/20.12.2006 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Careia admis acțiunea civilă intentată de reclamanta împotriva pârâtului și a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 15 noiembrie 2003 trecută la Primăria comunei, jud.S M, căsătorie trecută în registrul stării civile la nr.4 din 28.03.2005, căsătoria fiind încheiată la Pietro -Italia, din vina pârâtului.
S-a dispus ca pârâtul să redobândească numele avut anterior căsătoriei, acela de.
S-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minora a, născută la 28 noiembrie 2003 cu obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei a sumei de 80 lei pensie lunară de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii - 22 noiembrie 2006 - până la majoratul minorei.
Totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 530,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că părțile au încheiat căsătoria la data de 15 noiembrie 2003 în Pietro din Italia, actul de căsătorie fiind transcris la Primăria comunei la data de 28 martie 2005.
Din relațiile de căsătorie ale părților s-a născut minora a la data de 28 noiembrie 2003.
Între părți s-au ivit neînțelegeri, atât cât au locuit în Franța, cât și în România, deoarece pârâtul nu se ocupa de menajul conjugal, a avut relații extraconjugale, părăsind de mai multe ori domiciliul conjugal. Între părți nu mai există afecțiunea necesară continuării căsătoriei, vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie fiind doar pârâtul.
Ancheta socială efectuată în cauză a propus încredințarea spre creștere și educare a minorei la reclamantă.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de fond a admis acțiunea civilă intentată de reclamantă împotriva pârâtului, aceasta fiind întemeiată și drept urmare, în baza art.38 familiei, a dispus desfacerea căsătoriei părților din vina pârâtului, raporturile dintre părți fiind atât de grav vătămate încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În baza art.40 alin.3 familiei, s-a dispus reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către pârât, acela de.
În baza art.42 alin.1 familiei, a încredințat spre creștere și educare pe minoră la reclamantă, iar în baza art.42 alin.3 familiei a obligat pe pârât să plătească în favoarea minorei suma de 80 lei lunar pensie de întreținere, luându-se în considerare venitul minim net pe economie, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei.
În baza art.274 Cod pr. civilă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 530,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare a arătat că se află la muncă în străinătate - la început în Italia, acum în Franța - unde a stat și soția lui împreună cu minora o vreme, astfel că intimata-reclamantă cunoștea adresa apelantului, cu atât mai mult cu cât constant a trimis bani acasă pentru întreținerea familiei și pentru investiții.
A menționat că a fost anunțat de intimata-reclamantă că dorește să divorțeze, cu toate că nu avea nici un motiv, întrucât nu corespunde adevărului că și-ar fi abandonat familia sau că ar întreține relații extraconjugale. Mai mult, prin recipisele și chitanțele pe care le va depune urmează să dovedească că a trimis sume imense acasă (5-7000 Euro), într-o perioadă scurtă de timp.
A considerat că instanța de fond nu trebuia să dezbată cauză fără a se convinge că apelantul-pârât are cunoștință despre desfășurarea procesului, deoarece avea obligația să dispună cuvenite cercetări pentru a ajunge la concluzia că apelantul-pârât este "fără domiciliu". În acest fel, în opinia apelantului-pârât, instanța de fond a dat o soluție lovită de nulitate, impunându-se desființarea ei și rejudecarea cauzei la instanța de fond pentru a nu fi prejudiciate părțile de o cale de atac.
În drept, au fost invocate prevederile art.279 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.295/A din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de apelantul, domiciliat în, nr.78, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.2002/2006 a Judecătoriei Carei, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în, nr.109, ca tardiv introdus, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul-pârât, în cadrul acțiunii de divorț înregistrată sub dosar cu nr. de mai sus la Judecătoria Carei, a fost citat prin publicitate conform disp.art.95 Cod procedură civilă.
În cadrul relațiilor comunicate de către Primăria Municipiului Carei, nr.2683/2006 se arată că tatăl minorei lucrează munci ocazionale în Franța în domeniul construcțiilor, își vizitează fiica și soția, care locuiesc la adresa susmenționată, nr.109 (fila 14).
Din depozițiile martorilor audiați în cauză și G rezultă că apelantul-pârât este plecat în Franța.
Conform disp.art.616 ind.1 Cod procedură civilă, "dacă procedura de chemare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanța va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul își are domiciliul la locul indicat în cerere și dacă constată că nu domiciliază acolo va dispune citarea lui la domiciliul său, precum și dacă este cazul la locul său de muncă".
Textul de lege precitat are în vedere situația în care soțul pârât are un domiciliu cunoscut, aflat în evidențele organelor administrative care să permită cunoașterea acestuia sau un loc de muncă cunoscut și urmăribil.
Din actele dosarului de fond, precum și din susținerile apelantului-pârât în cadrul motivelor de apel, a rezultat că nu are domiciliul în țară, ci se află la muncă în străinătate, când în Italia, când în Franța, nu a făcut dovada unui loc de muncă la care este angajat legal și poate fi cunoscut în urma relațiilor solicitate de către autorități sau a existenței unui domiciliu legal aflat în evidența administrativă a unui stat, astfel încât intimata-reclamantă nu avea posibilitatea să obțină relații cu privire la domiciliul apelantului-pârât din străinătate.
Faptul că apelantul-pârât nu are un domiciliu stabil în străinătate care poate fi cunoscut, nu poate să constituie un impediment la exercitarea dreptului intimatei-reclamante de a intenta acțiunea de divorț. Neavând un domiciliu cunoscut de către aceasta, a solicitat citarea soțului-pârât în fața instanței de fond prin publicitate, conform disp.art.95 Cod procedură civilă.
Față de circumstanțele cauzei mai sus expuse, tribunalul a considerat că procedura de citare a apelantului-pârât în fața instanței de fond a fost legal îndeplinită, motiv pentru care, în baza disp.art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat ca tardiv introdus.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea acesteia și desființarea sentinței civile nr.2002/2006 a Judecătoriei Carei, cu trimitere spre rejudecare la aceleași instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată la 19.05.2009, recurentul a arătat că înțelege să renunțe la recursul declarat în cauză.
Intimații deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță.
Față de precizarea scrisă depusă la fila 16 recurs, Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, urmează a lua act de renunțarea la judecată a recursului declarat de către pârâtul - recurent împotriva deciziei civile nr.295/2008 a Tribunalului Satu Mare, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la recursul civil declarat de recurentul pârât din, nr.78, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă din, nr.109. jud. S M, și autoritatea tutelară PRIMĂRIA C jud. S M, împotriva deciziei civile nr.295 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /10.06.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
./24.06.2009, Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 23/2010. Curtea de... | Interdicție. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
