Divort. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1035
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 93 din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Fiind prezentă în instanță, minora, a arătat că dorește să locuiască împreună cu tatăl său.
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea la data de 04.11.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți, din vina exclusivă a pârâtei, revenirea acesteia la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de, să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, raportat la nivelul venitului minim pe economie.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 17.10.1992, din relația anterioară de concubinaj născându-se, la data de 28.02.1992, minora, a cărei paternitate a recunoscut- Reclamantul a mai arătat că încă de la începutul căsătoriei pârâta a manifestat dezinteres față de viața de familie și de creșterea copilului, părăsind frecvent domiciliul conjugal pentru perioade de 3-4 luni consecutive, în prezent fiind despărțiți în fapt de aproximativ 10 luni.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în original, certificatul de căsătorie, iar în copie, cartea de identitate a minorei.
La solicitarea instanței, autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei și autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei, județul D, au efectuat anchete sociale la domiciliul părților, concluziile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.
În cauză a fost audiată martora, propusă de către reclamant.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nici nu a depus întâmpinare.
Deși instanța a făcut demersuri pentru ca minora să se prezinte în vederea ascultării sale în camera de consiliu, aceasta fiind citată și emițându-se mandat de aducere pe numele său, ea nu a venit în fața instanței, astfel că audierea sa nu a fost posibilă.
Prin sentința civilă nr. 144/05.02.2009, pronunțată de Judecătoria Segarceas -a admis acțiunea civilă având ca obiect divorț cu minori, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
S-a desfăcut căsătoria încheiată între părțile cauzei la data de 17.10.1992 și înregistrată în Registrul stării civile al Primăriei comunei de la nr. 10/17.10.1992, din culpă comună.
A fost obligată pârâta să își reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
S-a încredințat reclamantului, spre creștere și educare, minora.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei sume lunare în cuantum de 120 lei, cu titlu de obligație de întreținere pentru minoră, începând cu data introducerii prezentei acțiuni (04.11.2008), și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, în raport de probatoriul administrat.
Cât privește încredințarea minorei rezultată din căsătoria părților cauzei, având în vedere atât solicitarea reclamantului, cât și declarația martorei, care a arătat că minora a locuit cu tatăl său, până la vârsta de 15 ani, rezultatele anchetelor sociale efectuate de autoritatea tutelară, instanța a apreciat că interesul superior al acesteia este de a fi încredințată reclamantului. Pentru a dispune în acest mod, instanța a avut în vedere și starea de fapt evocată de ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară din cadrul primăriei comunei, din care rezultă că după ce minora a părăsit domiciliul reclamantului și s-a mutat la pârâtă, a intrat în concubinaj cu numitul din comuna, aspect cu influență negativă asupra formării sale sociale.
În aceste condiții, în temeiul art. 42 din Codul familiei, instanța a dispus încredințarea minorei, spre creștere și educare, reclamantului.
Având în vedere dispozițiile art. 86, 94 alin. 1 și 117 din codul familiei, în conformitate cu care obligația de întreținere față de copiii minori revine ambilor părinți, potrivit cu nevoia minorilor și mijloacele celui ce urmează aop lăti, ținând seama de nivelul venitului minim pe economie, stabilit prin HG nr. 1051/2008, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 120 lei, începând cu data introducerii prezentei acțiuni (04.11.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare ori stingere a acestei obligații.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâta.
În motivarea apelului, s-a arătat că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa sa, iar minora nu a fost audiata in Camera de Consiliu.
Ca atare, se impune audierea minorei și încredințarea acesteia către apelantă întrucât minora locuiește la părinții apelantei si frecventează cursurile.
S-a mai arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantului deoarece acesta este alcoolic si manifestă un dezinteres total fata de familie, fiind violent atât cu apelanta, cât si cu minora. Datorita acestor comportamente, apelanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, ducându-se la părinții săi.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 93/7 aprilie 2009 admis apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 144/05.02.2009, pronunțată de Judecătoria Segarcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a încredințat mamei-pârâte, spre creștere și educare pe minora, născută la data de 28.02.1992 și l-a obligat pe reclamant către pârâtă, în favoarea minorei, la plata sumei de 120 lei lunar reprezentând pensie de întreținere, începând cu data de 07.04.2009 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că minora este atașată mai mult de mamă, aceasta exprimându-și opinia de a fi încredințată mamei sale atunci când a fost audiată în camera de consiliu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că în mod nejustificat instanța nu a avut în vedere că minora a locuit constant la domiciliul tatălui unde locuiește și în prezent, opțiunea reală a minorei fiind aceea de a locui cu tatăl său, răspunsul dat de minoră în apel fiind eronat, întrucât aceasta nu a înțeles întrebarea ce i-a fost adresată de instanță.
În ședința publică de la 1 sept. 2009, instanța a procedat la audierea minorei, prezentă în instanță, care a învederat instanței că în permanență a locuit la domiciliul tatălui, său unde locuiește și în prezent, solicitând să fie încredințată acestuia.
Recursul este fondat.
Examinând decizia din apel în raport de singura critică în recurs, privind modul de soluționare a capătului de cerere privind încredințarea minorei, se constată că hotărârea este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ.
Dispozițiile art.2 alin.2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze principiului interesului superior al copilului.
Interesul major al acestuia se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței, pentru a stabili, în raport de ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea 272/2004 respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform anumitor principii printre care și acela al respectării demnității copilului și luării în considerare a opiniei acestuia ținând cont de vârsta și gradul de maturitate.
Probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor audiați, precum și ancheta socială efectuată la domiciliul părților, evidențiază că ambii părinți beneficiază de condiții materiale pentru creșterea și educarea minorei.
Având în vedere că minora în vârstă de 17 ani, a locuit în permanență la domiciliul tatălui său, unde locuiește și în prezent, precum și opțiunea minorei de a fi încredințată tatălui, urmează ca în baza art. 42 alin. 3 Cod fam. raportat la art. 6 din Legea 272/2004, să fie încredințată minora tatălui reclamant, fiind legală sentința instanței de fond prin care minora a fost încredințată reclamantului și a fost obligată pârâta către reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 120 lei, începând cu data introducerii acțiunii (04.11.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a acestei obligații.
Față de considerentele expuse, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va admite recursul declarat de reclamant, se va modifica decizia atacată, se va respinge apelul declarat de pârâtă și se va menține sentința de fond.
În baza art.274Cod pr.civ. fiind în culpă procesuală, va fi obligată intimata la 4 lei cheltuieli de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 93 din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Modifică decizia atacată.
Respinge apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 144/05.02.2009 pronunțată de Judecătoria Segarcea.
Menține sentința de fond susmenționată.
Obligă intimata pârâtă la 4 lei cheltuieli de judecată către recurentul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red, Jud, -
4 ex/ 15.10.2009
Tehnored.
Jud. fond
Jud. apel
Șt.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 43/2010. Curtea de... | Divort. Decizia 1412/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
