Stabilire program vizitare minor. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - program vizitare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 43
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în comuna, sat G nr. 24, județul S, împotriva deciziei civile nr. 334 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns pârâta recurentă asistată de avocat - și reclamantul intimat asistat de avocat -.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - depune la dosar adeverință medicală, certificat de evaluare în grad de handicap și evaluare psihologică, din care rezultă că singura deficiență a reclamantului intimat este una funcțională, motorie și nu psihică.
Avocat -, pentru pârâta recurentă, primind un exemplar al înscrisurilor medicale, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Apărătorul reclamantului intimat nu se opune termenului solicitat de avocat -, în vederea studierii înscrisurilor medicale.
Instanța respinge cererea de amânare, formulată de avocat -, pentru pârâta recurentă însă, pentru a da posibilitatea acestuia de a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost înmânate la termenul de judecată de astăzi, lasă cauza pentru o nouă strigare la sfârșitul ședinței de judecată.
La reluarea cauzei se prezintă părțile, asistate de avocați.
Avocat -, pentru pârâta recurentă, arată că înscrisurile medicale depuse la termenul de judecată de astăzi nu sunt edificatoare - atâta vreme cât emană de la un cabinet de liberă practică - și nu pot crea convingerea că reclamantul intimat nu mai suferă de afecțiunea psihică descrisă în certificatul de încadrare în grad de handicap întocmit în anul 2005, depus la dosar, el nefiind singurul din familie cu astfel de afecțiuni. Cum în speță primează satisfacerea interesului minorului și pentru a fi lămurite aspectele privind climatul în care acesta urmează să petreacă o parte din timp, solicită instanței a se adresa Comisiei abilitate cu evidența persoanelor de handicap din cadrul primăriei localității de domiciliu a reclamantului intimat, solicitându-i să confirme dacă în familia acestuia mai sunt persoane cu afecțiuni psihice.
Avocat -, pentru reclamantul intimat se opune probei solicitate de apărătorul recurentei, motivând că la dosarul cauzei s-a efectuat anchetă socială la domiciliul reclamantului intimat, cu referințe favorabile acestuia. În ceea ce privește reținerile apărătorului recurentei, privind afecțiunile de care suferă reclamantul intimat, reiterează susținerile anterioare, în sensul că singura afecțiune a reclamantului intimat este una motorie și nu psihică, diagnosticul menționat în certificatul întocmit în anul 2005 fiind folosit pentru obținerea gradului pentru pensia de handicap, la acea dată aflându-se în incapacitate de muncă. Mai arată că certificatul de încadrare în grad de handicap are o valabilitate de 12 luni, persoana diagnosticată fiind obligată să se prezinte pentru reevaluare, ceea ce reclamantul intimat a și făcut, în urma reexaminării rezultând că acesta este o persoană normală, cu un QI de 66, aptă a dezvolta legături personale cu minorul.
Instanța respinge cererea de probă formulată de avocat - și, văzând că nu mai sunt alte chestiuni de invocat, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea acestuia.
Avocat - solicită în principal admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul încuviințării reclamantului de a avea legături personale cu minorul, născut la data de 06.02.2006, în prima și ultima duminică a fiecărei luni, între orele 16,00 - 20,00. În subsidiar solicită desființarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spore rejudecarea fondului și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat -, pentru reclamantul intimat, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Suceava, ca fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de apel a stabilit programul de vizitare și locul de vizitare, ținând cont de interesul minorului și pentru a se păstra și dezvolta legătura de afectivitate tată - fiu. Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, domiciliul pârâtei intimate nu reprezintă un climat propice pentru desfășurarea programului de vizită, având în vedere animozitățile și refuzul familiei pârâtei recurente de a permite pârâtului să-și viziteze fiul, acesta fiind și motivul pentru care reclamantul nu și-a mai văzut copilul din luna noiembrie 2009. Cu privire la susținerile recurentei, privind afecțiunile psihice de care suferă reclamantul intimat, acestea sunt nefondate, neconforme cu realitatea și făcute cu rea credință, din înscrisurile medicale depuse la dosar rezultând că intimatul nu suferă de nici un handicap psihic, disfuncția motorie pe care o are neafectându-i capacitatea de gândire. Solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 1 aprilie 2009 reclamantul a solicitat Judecătoriei Rădăuți, în contradictoriu cu pârâta, pronunțarea unei hotărâri prin care să i se stabilească un program de vizitare a minorului în prima și a treia sâmbătă din lună, de la ora 10,00 până duminică la ora 16,00, la domiciliul său.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este tatăl minorului -, care este încredințat spre creștere și educare pârâtei, însă aceasta nu-i permite să-și viziteze copilul, fiind alungat de către părinții pârâtei atunci când intenționează să-l viziteze, motiv pentru care a fost nevoit să promoveze acțiunea. A mai arătat reclamantul că locuiește cu părinții lui, are posibilități materiale, plătește pensia de întreținere la care a fost obligat și consideră că este îndreptățit, în calitate de tată, să-și viziteze copilul.
Pârâta, prin apărătorul său, a arătat că este de acord ca reclamantul să viziteze minorul, însă, nu în modalitatea solicitată de acesta, respectiv nu la domiciliul reclamantului, întrucât acesta are o vârstă fragedă, iar reclamantul nu are condiții corespunzătoare pentru a-l lua la el, chiar și pentru perioade scurte de timp.
Prin sentința civilă nr. 1725 din 7 mai 2009, Judecătoria Rădăuția admis în parte acțiunea civilă pentru stabilire program vizitare minor și a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul -, născut la 6 februarie 2006, în fiecare duminică a lunii, între orele 10,00-16,00.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul și pârâta sunt părinții minorului -, minor ce a rezultat în urma relației de concubinaj a acestora. După despărțirea lor, minorul a rămas în grija mamei, pârâtul fiind obligat, în baza sentinței civile 1781/2006 a Judecătoriei Rădăuți, la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Deși reclamanta și pârâtul nu au fost căsătoriți, copilul născut din afara căsătoriei are aceeași situație legală ca și copilul din căsătorie, conform dispozițiilor art. 63 Codul familiei, astfel încât dispozițiile art. 43 alin. 3 Codul familiei se aplică prin asimilare.
Minorul locuiește cu mama sa, pârâtul contribuind la întreținerea acestuia, conform sentinței civile sus-menționate, iar reclamantul, în calitate de părinte, are dreptul de a avea legături personale cu copilul său, acesta fiind un drept părintesc ocrotit prin dispozițiile legale.
A mai apreciat instanța că vârsta fragedă a minorului impune prezența permanentă a mamei, urmând ca, pe măsura creșterii în vârstă a copilului, acest program să fie modificat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
În motivarea apelului său, reclamantul a criticat faptul că prima instanță nu a arătat locul unde se vor desfășura întâlnirile sale cu minorul, solicitând ca acestea să se desfășoare la domiciliul său.
Pârâta apelantă, în motivele de apel, a arătat că față de vârsta minorului de doar 3 ani și față de programul pe care acesta îl are la domiciliul mamei (alimentație, ore de somn) vizita pe care copilul ar urma să o facă la tatăl său ar fi mult prea extinsă. A mai arătat că este de-acord ca minorul să aibă legături personale cu tatăl său, dar cu un program diminuat, respectiv în prima și ultima duminică a fiecărei luni, între orele 16,00-20,00. Precizează că prima instanță nu a specificat locul unde reclamantul se poate întâlni cu fiul său și față de faptul că ea are condiții mai bune de locuit, solicită ca vizita să aibă loc la domiciliul său.
Prin decizia civilă nr. 334 din 26 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava au fost admise apelurile declarate de părți și a fost schimbată în parte sentința în sensul modificării orelor de vizită, respectiv 16,00-20,00 și a stabilirii locului de întâlnire ca fiind la domiciliul tatălui.
La pronunțarea deciziei s-a avut în vedere faptul că relațiile tensionate dintre părinți ar putea stânjeni relația tată-minor, iar starea de sănătate a membrilor familiei reclamantului este bună și nu prezintă pericol pentru copil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat, în dezvoltarea motivelor, că este de-acord ca reclamantul să aibă legături cu minorul, însă dorește ca întâlnirile să aibă loc la domiciliul său și în prezența sa, în prima și ultima duminică a fiecărei luni.
Și-a motivat punctul de vedere prin aceea că reclamantul, fiind o persoană cu handicap - așa cum rezultă din actele medicale - nu poate asigura minorului suportul fizic și psihic de care acesta are nevoie, astfel că este absolut necesară prezența mamei pe parcursul derulării vizitei. A mai arătat că, din cauza bolii de care suferă, reclamantul nu are reprezentarea corectă a faptelor sale, interesul superior al copilului fiind cel care trebuie să primeze.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare (fila 10 dosar recurs), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei tribunalului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Minorul este fiul reclamantului și al pârâtei, rezultat din conviețuirea părților. După despărțirea părinților, minorul a rămas în grija mamei, reclamantul fiind obligat la plata lunară a pensiei de întreținere.
Potrivit art. 43 al. 3 Codul Familiei, părintele căruia nu i s-a încredințat minorul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
În ce-l privește pe minor, interesul său este să beneficieze de prezența ambilor părinți, în scopul unei dezvoltări emoționale corespunzătoare, iar acest lucru se poate realiza doar încurajând și înlesnind legăturile personale dintre copil și tatăl său. În acest scop, întâlnirile săptămânale stabilite de instanța de apel oferă cadrul necesar dezvoltării atașamentului tată-copil, vârsta minorului permițând deplasarea acestuia la domiciliul tatălui.
Criticile pârâtei în legătură cu locul stabilit de instanță pentru desfășurarea întâlnirilor cu minorul se dovedesc a fi nefondate, din mai multe motive. În primul rând, neînțelegerile dintre reclamant și familia pârâtei ar avea consecințe nedorite asupra relației pe care tatăl dorește să o construiască cu copilul său. În al doilea rând, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar (filele 18-20 dosar recurs), reclamantul suferă de retardare mintală ușoară, fără tulburări de comportament sau personalitate, însă această situație nu este de natură să-l lipsească de drepturile conferite de art. 43 al. 3 Codul Familiei.
Nu rezultă nici din actele medicale, nici din alte probe de la dosar că reclamantul ar constitui un pericol pentru fiul său minor, că ar fi violent sau nu ar avea reprezentarea corectă a consecințelor faptelor sale.
Un coeficient de inteligență redus, neînsoțit de alte tulburări de comportament cu risc pentru minor, nu constituie un impediment temeinic pentru a lipsi reclamantul de dreptul său legal, și nici nu este prevalent în raport cu interesul minorului de a avea legături cu tatăl său. Dimpotrivă, condițiile bune de locuit de la domiciliul tatălui, cât și starea bună de sănătate a membrilor familiei acestuia, au constituit factori favorizanți în luarea deciziei de către instanța de apel în ce privește locul desfășurării vizitei.
Critica din recurs vizând frecvența întâlnirilor este, de asemenea, neîntemeiată. Minorul are în prezent vârsta de 4 ani, este sănătos și normal dezvoltat, astfel că un număr de 16 ore pe lună în compania tatălui său nu poate fi decât un aspect benefic pentru dezvoltarea afectiv-emoțională a minorului.
Față de aspectele prezentate anterior, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă, menținând decizia atacată ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta domiciliată în comuna, sat G nr. 24, județul S, împotriva deciziei civile nr. 334 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/22.03.2010
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 352/2009. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
