Divort. Decizia 1412/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1412
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 211 din data de 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat - și avocat pentru intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei și întâmpinarea depusă, în două exemplare, de către intimata reclamantă, după care:
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării, recurentului pârât.
Recurentul pârât a depus chitanța nr. 519-323-0076 din 19.11.2009 și timbru judiciar pentru a face dovada achitării taxei de timbru.
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării depuse și recurentului pârât,prin avocat - care nu a solicitat acordarea unui termen pentru aoo bserva.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat -, pentru recurentul pârât, a susținut că hotărârile sunt criticate numai sub aspectul legăturii cu minorul. Dezvoltând oral motivele scrise, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale privind stabilirea programului de vizită a minorului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a susținut că ambele instanțe au ținut seama de refuzul minorei de a avea legături cu recurentul, iar susținerea acestuia, că instanța de apel nu a motivat neacordarea dreptului la vizită este neîntemeiată.
De asemenea, a precizat că, nici în prezent minora, nu dorește legătura cu tatăl său, considerând că modalitatea stabilită de instanțe este legală, solicitând respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 741/04.02.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul și Serviciul Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant la data de 10.05.1997 și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei S sub nr. 125/10.05.1997, din culpa pârâtului reclamant.
A fost încredințată reclamantei pârâte spre creștere și educare minora -, născută la data de 29.09.1997.
A fost obligat pârâtul reclamant la plata, către reclamanta pârâtă, în favoarea minorei, a unei pensii de întreținere în sumă de 140 lei lunar, începând cu 01.09.2008 până la majoratul copilului, cu poprire din oficiu.
S-a dispus ca reclamanta pârâtă să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de,
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei pârâte având ca obiect atribuirea beneficiului de folosință a locuinței comune.
A fost obligată reclamanta pârâtă să îi permită pârâtului reclamant să aibă legături personale cu minora sub forma corespondenței și a comunicării pe calea internetului(e-mail/messenger) după următorul program; marțea și joia în intervalul orar 20,00 - 21,00, respectiv sâmbătă în intervalul 10,00-11,00.
Prin aceeași sentință au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 200 lei cu acest titlu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere probatoriile administrate din care rezultă faptul că relațiile dintre părți sunt iremediabil vătămate din vina soțului pârât ca urmare a comportamentului necorespunzător al acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere stabilit în favoarea minorei și a soluționării capătului de cerere privind atribuirea beneficiului de folosință a locuinței comune.
Prin decizia civilă nr.211 din 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta reclamantă și de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr.741 din 04.02.2009, a Judecătoriei Slatina.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Susținerile apelantului sunt nefondate, întrucât din probatoriile administrate a rezultat faptul că minora locuiește de o bună perioadă de timp împreună cu mama sa în domiciliul bunicilor materni, aceasta exprimându-și dorința de a locui în continuare cu reclamanta.
Solicitările minorei trebuie avute în vedere atâta timp cât aceasta are vârsta de 12 ani, vârstă la care poate aprecia la care dintre părinți poate să locuiască, pârâtul apelant fiind de altfel de acord cu încredințarea minorei în funcție de opțiunea acesteia, așa cum a recunoscut în interogatoriul luat de către reclamantă - fila 44 dosar de fond.
Din probele testimoniale și din conținutul anchetei sociale a rezultat faptul că reclamanta poate asigura o creștere și îngrijire corespunzătoare a copilului, fiind astfel respectat principiul interesului superior al acestuia, pârâtul nefăcând probatorii din care să rezulte o altă situație de fapt.
Referitor la modalitatea de stabilire a programului de vizitare a minorei, apelantul a arătat că nu este în interesul copilului de a nu-și vedea tatăl, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 15 din Legea 272/2004, precum și dreptul său de a avea legături personale cu minorul care nu i-a fost încredințat.
Din conținutul sentinței civile apelate, a rezultat faptul că instanța a obligat reclamanta să permită pârâtului să aibă legături cu minora sub forma corespondenței și a comunicării pe calea internetului.
Modalitatea dispusă de instanță, deși nu este folosită frecvent în practica judiciară românească, este corespunzătoare actualei stări de fapt care rezultă din probatoriul administrat la fond dar și nemijlocit în fața instanței de apel.
S-a constatat astfel că minora nu dorește să aibă legături cu tatăl său, fiindu-i frică de acesta, așa încât, în prezent, modalitatea stabilită de instanța de fond nu poate agrava relația dintre tată și fiică.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere următoarele motive:
Hotărârile instanțelor de fond și de apel sunt date cu greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art.15 din Lg.272/2005, în sensul că se restrânge dreptul recurentului de a avea legături cu minora numai printr-o singură modalitate, respectiv, numai la aceea de a păstra legătura prin corespondență.
Instanța de apel nu motivează decizia de acordare a dreptului la vizită în modalitatea pe care instanța de fond o stabilise.
Instanța trebuia să aibă în vedere răspunsul la interogatoriu al intimatei, că este de acord ca minora să aibă legături personale cu tatăl său.
Recursul este fondat.
Potrivit art.43 alin.(3) din Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
O consecință a dreptului pe care îl are părintele căruia nu i s-a încredințat copilul minor spre creștere, educare și supraveghere, este aceea de a avea legături personale cu acesta, în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, cu respectarea condițiilor stabilite de instanță, în privința întreținerii acestor legături.
Acest drept este conferit în interesul copilului, motiv pentru care se impune ca această relație dintre părinte și copil să fie una constructivă, să aibă loc în mod firesc și fără nici o împiedicare din partea celuilalt părinte.
Interesul superior al copilului se determină prin luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art.42 din Codul fam și art.2 și urm. din Lg.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Dintre aceste criterii, Curtea apreciază că starea de sănătate a minorei și vârsta acesteia (12 ani) trebuie avute în vedere, fiind relevante, cu atât mai mult cu cât minora a declarat că nu dorește să fie încredințată tatălui, deoarece îi este frică de acesta.
Însă, nu poate fi ignorat dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora. În acest sens, este și cauza Elsoltz contra Germaniei, unde CEDO a stabilit că pentru un părinte și copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie, garantată de art. 8 din Convenție, chiar dacă relația dintre cei doi părinți este ruptă și tensionată.
A priori, în speță, însăși intimata a fost de acord cu tatăl-pârât să aibă legături personale cu minora în modalitățile prezentate de către acesta în cererea reconvențională, fără să se pună în discuție vreun comportament violent al pârâtului.
Dispozițiile art. 15 din Lg. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prezintă modalitățile prin care se poate realiza legătura personală cu copilul, printre care și modalitatea dispusă de către instanța de apel, aceea sub forma corespondenței și a comunicării, pe calea (e-mail/messenger), după un program stabilit.
Este dreptul fiecărui părinte de a veghea asupra creșterii și educării minorei, pentru ca aceasta să păstreze o legătură afectivă cu părintele căruia nu i-a fost încredințat (cazul - Zenide României).
Aceste concluzii duc implicit la modificarea modului de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești.
În speță, sunt incidente dispoz. prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Instanța de apel, prin alegerea modalității de corespondență în ceea ce privește legătura personală cu minora, a restrâns dreptul recurentului în a realiza efectiv această modalitate, neavând în vedere scopul pentru care aceste modalități au fost create de către legiuitor.
Legăturile personale cu copilul au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare și acesta din urmă.
În realizarea efectivă a acestei legături trebuie să se țină cont și de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul și de interesul manifestat de către părinte (în acest sens, în speță, acesta din urmă fiind pe deplin dovedit).
Or, această legătură afectivă își poate atinge scopul doar prin exercitarea efectivă a acestei legături în domiciliul reclamantei, cu minora, care se va simți în largul său în mediul în care a crescut,în care este educată și îngrijită, aceasta în condițiile în care s-a demonstrat, prin probele administrate, un complex de manifestări nepotrivite ale recurentului, față de reclamantă și minoră.
Însă, severitatea și exigența unui părinte, motivate și impuse de rațiuni benefice, pot genera ostilitatea copilului, în condițiile în care părinții sunt despărțiți sau există relații tensionate între aceștia, iar celălalt părinte este, prin comparație, deosebit de concesiv.
Prin urmare, instabilitatea afectivă și emoțională a minorei, pe fondul unei imaturități psihice și a lipsei de experiență de viață, chiar dacă minora are aproape 12 ani, o privează pe aceasta de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și, adesea, de a discerne între bine și rău.
Instanța de apel nu motivează în concret și suficient decizia de a restrânge cadrul modalităților privind legătura personală cu minora, simplele mențiuni că minorei îi este frică de tatăl ei și nu dorește să fie încredințată acestuia, nefiind suficiente pentru o motivare legală și temeinică a hotărârii atacate.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în conformitate cu dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. coroborate cu art. 312 (1) Cod pr. civ. va admite recursul formulat, va modifica decizia atacată și va admite apelul declarat în cauză, va schimba sentința primei instanțe, în sensul obligării reclamantei - pârâtei să-i permită pârâtului - reclamant să aibă legături personale cu minora și sub forma vizitării minorei la domiciliul acesteia, în prima și a treia zi de sâmbătă între orele 10,00 - 12,00.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 211 din data de 31 august 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 741 din 04.02.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-.
Schimbă sentința menționată, în sensul obligării reclamantei-pârâte de a-i permite pârâtului - reclamant să aibă legături personale cu minora și sub forma vizitării minorei la domiciliul acesteia, în prima și a treia zi de sâmbătă între orele 10,00 - 12,00.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./17.12.2009
Gh.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
| ← Divort. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
