Divort. Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1058
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 126/A/2009 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, Autoritate tutelară fiind Serviciul din cadrul Primăriei Dr.Tr.S, având ca obiect divorț cu minori.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și intimatul pârât, asistat de avocat, lipsind Autoritatea tutelară - Serviciul din cadrul Primăriei Dr.Tr..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile, ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată. A depus chitanța din data de 15.10.2009, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Avocat, pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, solicită respingerea cererii ca nesusținută, având în vedere lipsa reclamantei căreia i s-a respins acțiunea.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, lasă la apreciere cu privire la această împrejurare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1. Prin sentința civilă nr.5818/08.12.2008 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S pronunțată în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la 10 februarie 1996 și înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local Dr. Tr. S sub nr.53, din culpă comună, s-a încuviințat ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de, s-au încredințat reclamantei spre creștere și educare minorii și, pârâtul fiind obligat să plătească în favoarea minorilor pensie de întreținere în cuantum de 200 lei lunar pentru fiecare minor începând cu data de 21.07.2008 și până la majoratul acestora, s-a atribuit reclamantei beneficiul contractului de închiriere a locuinței situată în Dr. Tr. S,-,. 2,.1,.55, și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului 226 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în urmă cu 3 ani reclamanta a plecat în Italia la muncă, iar când s-a întors în țară, relațiile dintre părți s-au deteriorat întrucât după revenire, pârâtul a început să o insulte acuzând-o de infidelitate, acuzație ce s-a dovedit a fi întemeiată după cum rezultă din depozițiile martorilor. Toate aceste neînțelegeri au culminat cu părăsirea domiciliului conjugal de către reclamantă și cu refuzul ulterior al acesteia de reluare a conviețuirii.
Instanța a apreciat în raport de această stare de fapt, că vinovați de deteriorarea relațiilor de căsătorie se fac ambii soți, iar reluarea conviețuirii nu mai este posibilă.
În ceea ce privește modalitatea de încredințare a copiilor, s-a reținut că în interesul lor este de a fi încredințați mamei întrucât au o vârstă mică, sunt atașați față de mamă la care dispun și de condiții prielnice de creștere și educare.
Instanța a făcut aplicarea disp. art. 86 și 94 fam. în vederea stabilirii obligației pârâtului de a contribui la cheltuielile necesare creșterii și educării minorilor și a disp.art.40 al.3 fam. în vederea încuviințării purtării de către reclamantă a numelui după divorț.
S-a apreciat de asemenea că, în interesul minorilor este ca, beneficiul contractului de închiriere a locuinței să fie atribuit reclamantei căreia i se încredințează minorii.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut în esență apelantul că, instanța de fond prin soluția adoptată, a făcut o greșită apreciere a probelor și eronat a aplicat legea.
Astfel, deși din probe a rezultat culpa exclusivă a reclamantei în deteriorarea relațiilor de familie, și în lipsa unei cereri reconvenționale din partea lui, soluția care s-a impus era de respingere a acțiunii de divorț.
În ceea ce privește modalitatea de încredințare a copiilor, în mod nejustificat au fost încredințați reclamantei întrucât aceasta a manifestat dezinteres față de creșterea și educarea lor, mai ales că reclamanta era plecată în delegații și uneori chiar părăsea și domiciliul lăsând copii în grija tatălui.
Beneficiul contractului de închiriere a apartamentului a fost atribuit nelegal reclamantei în condițiile în care contractul de închiriere a fost încheiat între SC SA și apelant care a primit apartamentul ca și locuință de serviciu, fiind accesorie contractului său de muncă.
Apelantul a solicitat prelungirea probei testimoniale, intimata precizând că nu înțelege să mai solicite alte probe în apel în afara celor încuviințate de prima instanță.
S-au audiat sub prestare de jurământ martorii propuși de apelant și.
2. Prin decizia civilă 126/A/23 martie 2009 Tribunalul Mehedinția admis apelul civil declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr.5818/08.12.2009 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr-, intimată reclamantă fiind și intimată Autoritate Tutelară de pe lângă Primăria DTS, având ca obiect divorț.
A schimbat sentința.
A respins acțiunea.
A obligat intimata reclamantă să plătească apelantului pârât suma de 520 lei cheltuieli de judecată fond și apel.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul invocând drept motive, culpa exclusivă a acestuia determinată de comportamentului necorespunzător al pârâtului care provoca ceartă și discuții în familie, insultând-o pe reclamantă, lovind-o și chiar alungând-o din domiciliu, toate acestea pe fondul consumului exagerat de alcool.
Pentru a dovedi comportamentul inadecvat al pârâtului, reclamanta a solicitat audierea martorilor și, martore care în depozițiile lor aflate la filele 34-35 dosar fond, au declarat că au cunoștință de la reclamantă că pârâtul o insulta.
Depoziția martorei cum că și în prezența sa pârâtul o insulta pe reclamantă nu a fost confirmată de nici o altă probă administrată în cauză.
Relevante sunt depozițiile martorilor propuși de pârât atât în timpul judecății cauzei în fața primei instanțe, cât și în apel, martori care au arătat că reclamanta este cea care se face vinovată de deteriorarea relațiilor de căsătorie întrucât, după revenirea din Italia, a intrat în relații de concubinaj cu alt, chiar martora - vecină cu părțile, văzând că după ce pârâtul pleca de acasă, la reclamantă veneau în vizită bărbați.
Aceiași martori au arătat că în perioada în care reclamanta a fost plecată în Italia, pârâtul s-a preocupat permanent de creșterea și educarea copiilor care aveau vârste destul de mici.
Nici unul dintre martorii audiați atât la cererea reclamantei cât și a pârâtului nu au relatat că pârâtul ar fi consumat băuturi alcoolice și pe fondul consumului a manifestat un comportament inadecvat relațiilor de căsătorie.
Discuțiile despre care are cunoștință martora sunt evident de natură a salva relațiile dintre soți, în condițiile în care apăruseră neînțelegeri. Dovadă în acest sens sunt și intervențiile pârâtului la cele două martore ca de altfel și la ceilalți martori pe care el i-a propus de a interveni pe lângă reclamantă în vederea împăcării.
Cum reclamanta nu a făcut dovada vinovăției pârâtului în destrămarea relațiilor de căsătorie în modalitatea expusă în acțiune și cum din probe a reieșit culpa ei exclusivă în deteriorarea căsătoriei, culpă ce constă în relații extraconjugale care au generat discuții contradictorii între soți, culminate cu părăsirea domiciliului conjugal de către reclamantă, instanța de fond în mod greșit a interpretat probele și în consecință, a apreciat nejustificat că acțiunea de divorț este întemeiată.
De reținut este faptul că, pârâtul a depus permanent diligențe pentru reluarea relațiilor de căsătorie după cum reiese din depozițiile martorilor săi dar mai mult și din declarația martorei propusă de reclamantă.
3. Impotriva deciziei a declarat recurs intimata reclamantă, în termen, motivat și timbrat.
Criticile sunt in esenta urmatoarele: în mod greșit s-a admis apelul pârâtului și s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada vinovăției acestuia în destrămarea relațiilor de căsătorie și, pe cale de consecință, reclamanta ar avea o culpă exclusivă. Susține că probele administrate în cauză, demonstrează clar că o parte din vină aparține și soțului pârât, acesta având un comportament necorespunzător, dând dovadă de gelozie excesivă, astfel că în nenumărate rânduri a lovit-o și insultat- Prima instanță este cea care a apreciat judicios probele, iar instanța de apel nu a observat că pârâtul, în partea finală a întâmpinării a fost de acord cu desfacerea căsătoriei și a solicitat să se pronunțe divorțul din culpa exclusivă a reclamantei. În concluzie, pârâtul a formulat cerere reconvențională asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, nefiind aplicate corespunzător disp. art. 607, 612 alin. 4 și 613 Cod procedură civilă, invocate de acesta în cerere.
Solicita admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și respingerea apelului ca nefondat, cu păstrarea sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
In drept, recursul nu a fost motivat.
Dar, din modul de redactare si din dezvoltarea argumentelor prezentate, recursul poate fi incadrat in cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, in sensul ca solutia recurata s-a pronuntat cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozițiilor ce guvernează instituția desfacerii căsătoriei prin divorț.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei tribunalului ca legală și temeinică. Arată că motivele invocate de reclamantă vizează netemeinicia deciziei, respectiv modul de apreciere a probelor, astfel că nu se încadrează în niciunul din cazurile de recurs de casare sau modificare prev. de art. 304 Cod procedură civilă. Susține că nu a formulat cerere reconvențională în primă instanță, astfel că instanța nu avea obligația să se pronunțe asupra ei.
Oral, prin apărător, invocă împrejurarea că cererea nu este susținută și trebuie respinsă ca atare, având în vedere lipsa reclamantei căreia i s-a respins acțiunea, la proces.
Recursul este nesusținut si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Apelul sau, după caz, recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusținut, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul, potrivit art. 619 alin. 2 Cod procedură civilă.
Aceste dispoziții legale au caracterul unor norme de procedură, fiind astfel de strictă interpretare, dar și imperative, iar nu dispozitive.
Este adevărat că în primă instanță, s-a admis acțiunea și s-a pronunțat desfacerea căsătoriei prin divorț, dar în apelul promovat de către pârât, s-a decis schimbarea în totalitate a sentinței și s-a respins acțiunea formulată de reclamantă.
În aceste condiții, având în vedere că în cauză este incidentă ipoteza normei sub aspectul soluției - în sensul respingerii acțiunii, fiind îndeplinită cumulat și cerința legală care se referă la împrejurarea că la judecată reclamanta recurentă nu s-a prezentat, fiind prezent numai pârâtul, soluția care se impune din perspectiva dispozițiilor legale enunțate, este aceea de respingere a cererii de recurs ca nesusținută.
În materia divorțului, având în vedere importanța socială a instituției căsătoriei, există reglementări derogatorii de la regulile de drept comun privind reprezentarea părților la judecată prevăzute în art. 67 și urm. Cod procedură civilă, astfel că în fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție sau are reședința în străinătate; în aceste cazuri, părțile se vor putea înfățișa prin mandatar, potrivit art. 614 Cod procedură civilă.
Mai mult, și în fața instanței de recurs, în cazul în care s-a respins acțiunea, este necesar ca reclamantul să se prezinte personal la judecata recursului, iar în caz contrar și dacă pârâtul se prezintă, recursul reclamantului este nesusținut și se respinge ca atare.
În orice caz, în cauză, nu s-a făcut dovada ca reclamanta se află în vreuna din situațiile prevăzute în art. 614 Cod procedură civilă enunțate în precedent, pentru a se putea înfățișa în fața instanței de recurs, prin mandatar, fie el și avocat.
Având în vedere prioritatea în examinare a împrejurării de drept ridicate de pârât și puse în discuția părților, precum și soluția care s-a impus asupra cererii de recurs din perspectiva acestei excepții, motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, nu se impun a mai fi analizate.
-Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila și art. 619 alin. 2 Cod procedură civilă, neexistand cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursul de fata se va respinge ca nesusținut.
Avand in vedere solutia pronuntata, culpa procesuala a recurentei si disp. art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat recurenta la 700 lei cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu de avocat, față de intimat, in limita a ceea ce s-a cerut si dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nesusținut recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 126/A/2009 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, Autoritate tutelară fiind Serviciul din cadrul Primăriei Dr.Tr.
Obligă reclamanta la 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
aflată în CM, semnează
Red.jud. Grefier șef
2 ex/11.11.09
Tehnored.
Jud. apel
Jud. fond IL.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
