Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 114/FM
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în,-, bloc 2Sud,. C,. 41, județul C și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în, str. - nr. 35, județul C, împotriva deciziei civile nr. 257 din 9 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în Spania, Palma de,- și cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C - la cabinet avocat, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de decembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a-i da posibilitatea apărătorului recurentei reclamante să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 9 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu paratul, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat ca prin sentința civilă nr. 9722 din 23 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Constanța, a fost dispusă desfacerea căsătoriei între părți.
Reclamanta a invocat faptul că la dobândirea bunurilor părțile au avut o contribuție egală și a indicat bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei, respectiv: 1. bunuri imobile: imobil-apartament, compus din 2 camere și dependințe situat în,-,. 2Sud,. C,.41, județul C; 2. bunuri mobile: autoturism marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare
-, suma de 28.000 euro, aflată în conturile - Sucursala și folosită integral de către pârât.
Legal citat, pârâtul nu a formulat și depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța, în baza art. 6735Cod procedură civilă a pronunțat la data de 26 septembrie 2007 încheierea de admitere în principiu, prin care a constatat masa partajabilă, cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor cuprinse în masa partajabilă, acțiunea promovată de către reclamantă fiind admisă în parte în principiu.
Prin sentința civilă nr. 3067 din 20 februarie 2008, Judecătoria Constanțaa admis în parte acțiunea civilă promovată de reclamantă și, pe cale de consecință:
A dispus lotizare masei partajabile, reținută prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 26 septembrie 2007, conform expertizei tehnice efectuate în cauza de expert, astfel:
- Lotul 1, alcătuit din: imobil - apartament, compus din 2 camere și dependințe, situat în,-,. 2Sud,. C,. 41, județul C, în valoare de 53.151,196 lei;
- Lotul 2, compus din suma de 28.000 euro.
În baza art. 728 Cod civil, a dispus sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea loturilor astfel: Lotul 1 reclamantei și Lotul 2 pârâtului.
A dispus egalizarea loturilor, funcție de valoarea acestora, astfel: reclamanta va achita pârâtului suma de 27.575,598 lei, cu titlu de sultă, iar pârâtul va achita reclamantei suma de 14.000 euro sau echivalentul acesteia în lei la data plății, cu titlu de sultă.
A compensat cheltuielile de judecata și a obligat pe pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 1019,30 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată - taxa timbru parțial, timbru judiciar parțial, onorariu expert parțial, onorariu avocat parțial.
Pentru a dispune în sensul celor arătate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 728 Cod civil, art. 6736și art. 6739Cod procedură civilă și art. 742 cod civil și faptul că reclamanta are posesia bunului imobil, în timp ce pârâtul, conform înscrisurilor depuse la filele 40-50, ridicat din contul bancar deținut și a folosit în interes propriu suma de 28.000 euro.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, în conformitate cu dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 105 alin. 2 și art.87 pct. 8 ind. 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor, s-a arătat că procedura de citare a pârâtului în fața primei instanțe nu a fost legal îndeplinită la domiciliul cunoscut din țară, în condițiile în care acesta domiciliază în Spania, Palma de,- de mulți ani, iar înainte a locuit în Spania, Palma de,-,. 2C.
A precizat recurentul că, deși cunoștea această împrejurare, fiind luată de el în spațiu la ambele adrese și locuind sporadic acolo, reclamanta i-a indicat în vederea citarii adresa domiciliului comun din țară, unde a locuit numai ea de la momentul introducerii acțiunii.
În aceste condiții, recurentul a susținut că s-a aflat în imposibilitate de a cunoaște existenta litigiului și de a se apăra, prin necitarea sa la reședința din Spania fiind încălcate dispozițiile art. 87 pct. 8 Cod procedură civilă.
La termenul din data de 2 aprilie 2009 Tribunalul Constanțaa calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind apel, în raport de valoarea litigiului soluționat prin hotărârea instanței de fond.
Prin decizia civilă nr. 257 din 9 aprilie 2009 Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâtului și a desființat hotărârea apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că pârâtul nu a fost legal citat pe parcursul soluționării acțiunii de partaj. Deși reclamanta cunoștea faptul că acesta are reședința în Spania, părțile locuind împreună o perioadă de timp în această țară, reclamanta a indicat în acțiunea de partaj adresa pârâtului ca fiind fostul domiciliu comun al părților din România și unde locuia exclusiv reclamanta.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, care a criticat legalitatea hotărârii conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 87 pct. 8 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținută că ulterior divorțului, fostul soț a înființat o societate comercială în I, cu profil alimentar, ce a funcționat inclusiv pe parcursul soluționării dosarului de partaj, iar pârâtul a avut reședința în România, în Municipiul S, județul De asemenea, la solicitarea instanței de judecată autoritățile române au comunicat că legal fostul soț al reclamantei are același domiciliu ca și reclamanta, respectiv în,-, bloc 2Sud,. C, parter,. 41, județul
Cum pârâtul nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că la momentul soluționării acțiunii de partaj avea domiciliul în Spania, în mod corect prima instanță a apreciat că procedura de citare realizată la adresa fostului domiciliu comun al soților a fost legal îndeplinită.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile reclamantei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Principiul contradictorialității - garanție a unui proces echitabil în sensul art. 6 din - a fost definit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind "sarcina judecătorului de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți" ( -, și Jabardo Spania, hotărârea din 6 decembrie 1988, Seria A nr. 146, pag. 78).
fundamentală a contradictorialității impune cerința ca nicio măsură să nu fie ordonată de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților.
Nicio măsură nu poate fi dispusă de instanță fără a le acorda părților dreptul de a se apăra.
De aici decurge și existența unei legături indisolubile între principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare.
Pentru ca părțile să aibă posibilitatea electivă de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei trebuie să fie încunoștințate în timp util despre existența și obiectul litigiului, despre locul și data soluționării acestuia. Această cerință elementară se realizează prin citarea părților.
În acest sens, art. 85 Cod procedură civilă prevede că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. De asemenea, art. 107 Cod procedură civilă obligă instanța să amâne judecata pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor impuse de lege, sub sancțiunea nulității.
Dispozițiile legale referitoare la citare au caracter imperativ deoarece au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, astfel că nesocotirea lor atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit căruia "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale - se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulității prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
În cauză, se constată că în mod judicios instanța de apel a reținut că pârâtul nu a fost legal citat pe parcursul soluționării acțiunii de partaj în fața instanței de fond, întreaga procedură desfășurată cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al pârâtului fiind lovită de nulitate.
Astfel, se reține că, deși pârâtul locuia în Spania în perioada soluționării partajului, iar reclamanta cunoștea de acest aspect, reclamanta, cu rea voință, a indicat ca domiciliu al pârâtului imobilul din,-, bloc 2Sud,. C,. 41, județul C, folosit după divorț exclusiv de recurenta reclamantă.
De altfel, chiar în motivele de recurs recurenta confirmă împrejurarea că la data soluționării cererii de partaj, fostul soț nu mai locuia în imobilul din, ci ar fi avut reședința în județul I, în localitatea S, aspect de asemenea neadus la cunoștință instanței de fond investite cu soluționarea acțiunii de partaj.
În raport de înscrisurile administrate în apel, cât și față de recunoașterea explicită în recurs a reclamantei, în sensul că pârâtul nu a locuit după divorț în imobilul din, se constată că în mod judicios Tribunalul Constanțaa reținut că soluționarea acțiunii în fața primei instanțe s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale, relativ la citarea pârâtului - art. 87 pct. 8 Cod procedură civilă - motiv pentru care recursul reclamantei se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în,-, bloc 2Sud,. C,. 41, județul C și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în, str. - nr. 35, județul C, împotriva deciziei civile nr. 257 din 9 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în Spania, Palma de,- și cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C - la cabinet avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/10.12.2009
gref. -
2 ex./11.12.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 2/2010. Curtea... | Divort. Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
