Divort. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 560
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în comuna, sat, județ D, împotriva deciziei civile nr. 67 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-, -.3,.1,.6,.149, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta pârâtă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D (fără delegație la dosar), intimatul reclamant personal și asistat de avocat -. din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2009.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. - din 16.06.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatului reclamant.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită acordarea unui nou termen în vederea împăcării celor doi soți.
Intimatul reclamant prezent personal în instanță arată că nu dorește împăcarea cu recurenta pârâtă și se legitimează cu pașaportul nr. -.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, prin apărător, solicită reanalizarea probatoriului administrat la instanța de fond, în sensul că relațiile de căsătorie s-au deteriorat din vina exclusivă a soțului, neînțelegerile s-au ivit după plecarea în Irlanda, datorită influenței părinților intimatului.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și a sentinței și pe fond desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat -. pentru intimatul reclamant arată că solicitat instanței desfacerea căsătoriei, având în vedere că nu există copii
rezultați în timpul căsniciei, că s-a dovedit cu probatoriul administrat, respectiv martori situația clară în care se aflau părțile, că la scurt timp după oficializarea relației soții au plecat în Irlanda, unde recurenta și-a găsit de lucru la o familie vecină, de la care a aceasta a sustras o serie de bunuri.
Astfel, arată intimatul reclamant, relațiile dintre soți s-au deteriorat, iscându-se certuri, discuții, recurenta pârâtă părăsind domiciliul comun.
Mai arată intimatul reclamantă că din probele administrate a rezultat culpa exclusivă a pârâtei în destrămarea relațiilor de familie, cu atât mai mult cu cât de la despărțirea în fapt a soților au trecut aproape 5 ani, timp în care nu s-a încercat reluarea acesteia.
Solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin sentința civilă nr.149/13 mai 2008, Judecătoria Răcaria admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul, împotriva pârâtei, a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă împotriva reclamantului - pârât- și în baza articolelor 37 alineatul 2 și 38 alineatul 1 din Codul Familiei, a desfăcut căsătoria părților, încheiată la data de 21.04.2002 și înregistrată sub numărul 6 din 21.04.2002 în registrul stării civile al Primăriei comunei, prin divorț, din vina exclusivă a pârâtei.
În baza articolului 40 alineatul ultim din Codul Familiei, pârâta a revenit la numele avut înainte de încheierea căsătoriei, acela de.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
A reținut instanța că părțile s-au căsătorit la data de 21.04.2002 și au avut domiciliul comun în satul, județul D, reclamantul fiind cetățean irlandez, iar pârâta de cetățenie română.
Din relațiile de căsătorie nu au rezultat copii, iar după câteva luni de la data încheierii căsătoriei, anume în august 2002, cei doi soți au plecat în Irlanda, urmând a locui la familia soțului reclamant, pârâta angajându-se odată cu stabilirea în această țară la o familie vecină, ca menajeră.
S-a dovedit în cauză că pârâta a dovedit un comportament nepotrivit, fiind surprinsă că a sustras bunuri de valoare (bijuterii) din casa socrilor săi și a persoanelor la care lucra, folosindu-le fără acceptul lor telefonul și provocându-le cheltuieli foarte mari cu facturile telefonice, aceste fapte fiind evident sancționate de către reclamant care, constatând că persoana cu care s-a căsătorit nu este cinstită și nu respectă valorile morale caracteristice nu doar societății în care el trăiește, ci tuturor oamenilor, indiferent de locul de unde provin, a renunțat la această relație de căsătorie, de altfel pârâta părăsind, în urma discuțiilor avute cu reclamantul, urmare celor întâmplate, domiciliul părinților acestuia.
Despărțirea în fapt datează din ultimele luni ale anului 2003 și conviețuirea nu a mai fost niciodată reluată de atunci.
Așadar, atitudinea necorespunzătoare a soției pârâte, exprimată în actele sale de sustragere a unor bunuri din locuințele în care avea acces și de provocare de
prejudicii materiale persoanelor care i-au acordat încredere, se constituie în motive temeinice care justifică admiterea cererii de divorț, toate cele reținute făcând imposibilă continuarea căsătoriei, raporturile dintre soți fiind grav vătămate.
Cât privește cererea reconvențională a pârâtei - reclamante aceasta nu a fost primită, povestirea făcută de către aceasta în cererea sa nefiind de natură să motiveze o astfel de soluție, din probele administrate de către pârâta - reclamantă nerezultând nici măcar o culpă concurentă a soțului reclamant.
În urma divorțului, fiecare dintre foștii soți a redobândit numele avut înainte de încheierea căsătoriei, conform art.40 alin.ultim Cod fam.
În speță, revenirea la numele avut înainte de încheierea căsătoriei de către pârâtă, nu a avut cum să-i aducă prejudicii morale, nepunându-se în discuție acele situații caracteristice de exemplu unui scriitor, artist, medic, care a devenit cunoscut astfel cu numele din timpul căsătoriei.
Simplul fapt că toate actele care-l privesc vor trebui modificate nu a reprezentat un motiv temeinic, deoarece s-ar aprecia astfel dispozițiile de excepție din art.41 alin.2 Cod fam. și-ar depăși limitele fixate de către legiuitor.
În privința solicitării de obligare a soțului reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea soției pârâte, trebuie cercetate acele condiții speciale pentru o astfel de obligație, în speță pârâta avea dovedită incapacitatea de a munci intervenită în împrejurările art.41 alin.2 Cod fam. ceea ce nu s-a realizat, neaflându-se în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. În plus, soția pârâtă care a pretins această pensie de întreținere s-a dovedit că a părăsit locuința comună și a avut o comportare imorală, neputând avea un astfel de drept, prin urmare, a fost respinsă cererea reconvențională.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în nume legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că i-a fost respinsă fără nici o justificare cererea reconvențională pe care, în opinia sa, a dovedit-o cu prisosință prin administrarea probei testimoniale.
A fost de asemenea nemulțumită de faptul că nu i s-a permis să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, argumentele aduse de instanță în sprijinul soluției sale fiind greșite și înscriindu-se într-o practică specifică regimului comunist. A susținut apelanta pârâtă că revenirea la numele avut anterior căsătoriei îi creează un prejudiciu și asta pentru că locuiește în Irlanda de mai mulți ani, este cunoscută sub acest nume și sub acest nume a încheiat diverse acte și nu în ultimul rând a fost înregistrată în evidențele spitalelor pentru boala dobândită în timpul căsătoriei sub numele dobândit în urma căsătoriei, așa încât solicită schimbarea în tot a hotărârii instanței și pe fond respingerea cererii reclamantului și admiterea cererii sale reconvenționale.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică atunci când a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, astfel că, continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, cu atât mai mult cu cât de la despărțirea în fapt a soților au trecut aproape 5 ani, timp în care nu s-a încercat reluarea acesteia.
La termenul din 15 decembrie 2008 apărătorul intimatului reclamant a invocat excepția nulității cererii de apel sub aspectul faptului că aceasta nu este semnată de către titulară, excepție care a fost respinsă de către instanță, motivat de faptul că cererea a fost semnată de către mandatarul apelantei.
S-a admis și a fost administrată proba testimonială solicitată prin motivele de apel d e către pârâtă, probe din care rezultă că soții sunt despărțiți din anul 2004; că au locuit 4 ani din care 2 ani în România și 2 ani în Irlanda și că motivul principal al despărțirii soților îl reprezintă faptul că pârâta apelantă este de etnie rromă și mai are un copil dintr-o relație anterioară. Mai arată martorii că știu din spusele pârâtei că a fost alungată din locuința comună și că nu se mai pot împăca datorită opoziției mamei reclamantului intimat.
La același termen de judecată a fost depusă o adresă emisă de către o unitate medicală din Irlanda din care rezultat că apelanta pârâtă are diverse afecțiuni medicale și că are programate vizite medicale la Spitalul din.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 67 din 23 februarie 2009 respins ca nefundat apelul, păstrând sentința atacată, reținând că părțile s-au căsătorit la data de 21.04.2002 și au avut domiciliul comun în satul, județul D, reclamantul fiind cetățean irlandez, iar pârâta de cetățenie română.
Din relațiile de căsătorie nu au rezultat copii, iar după câteva luni de la data încheierii căsătoriei, anume în august 2002, cei doi soți au plecat în Irlanda, urmând a locui la familia soțului reclamant, pârâta angajându-se odată cu stabilirea în această țară la o familie vecină, ca menajeră.
S-a dovedit în cauză că pârâta a dovedit un comportament nepotrivit, fiind surprinsă că a sustras bunuri de valoare (bijuterii) din casa socrilor săi și a persoanelor la care lucra, folosindu-le fără acceptul lor telefonul și provocându-le cheltuieli foarte mari cu facturile telefonice, aceste fapte fiind evident sancționate de către reclamant care, constatând că persoana cu care s-a căsătorit nu este cinstită și nu respectă valorile morale caracteristice nu doar societății în care el trăiește, ci tuturor oamenilor, indiferent de locul de unde provin, a renunțat la această relație de căsătorie, de altfel pârâta părăsind, în urma discuțiilor avute cu reclamantul, urmare celor întâmplate, domiciliul părinților acestuia.
Despărțirea în fapt datează din ultimele luni ale anului 2003 și conviețuirea nu a mai fost niciodată reluată de atunci.
Așadar, atitudinea necorespunzătoare a soției pârâte, exprimată în actele sale de sustragere a unor bunuri din locuințele în care avea acces și de provocare de prejudicii materiale persoanelor care i-au acordat încredere, au constituit motive temeinice care au justificat admiterea cererii de divorț, toate cele reținute făcând imposibilă continuarea căsătoriei, raporturile dintre soți fiind grav vătămate.
Cât privește cererea reconvențională a pârâtei - reclamante aceasta nu a putut fi primită, povestirea făcută de către aceasta în cererea sa nefiind de natură să motiveze o astfel de soluție, din probele administrate de către pârâta - reclamantă nerezultând nici măcar o culpă concurentă a soțului reclamant.
În urma divorțului, fiecare dintre foștii soți redobândit numele avut înainte de încheierea căsătoriei, conform art.40 alin.ultim Cod fam.
În speță, revenirea la numele avut înainte de încheierea căsătoriei de către pârâtă, nu are cum să-i aducă prejudicii morale, nepunându-se în discuție acele
situații caracteristice de exemplu unui scriitor, artist, medic, care a devenit cunoscut astfel cu numele din timpul căsătoriei.
Simplul fapt că toate actele care-l privesc vor trebui modificate nu a reprezentat un motiv temeinic, deoarece s-ar aprecia astfel dispozițiile de excepție din art.41 alin.2 Cod fam. și-ar depăși limitele fixate de către legiuitor.
Pentru aceste considerente apelul a fost respins și pe cale de consecință a fost păstrată sentința atacată.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta, considerând-o nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit s-a apreciat că are culpă în destrămarea relațiilor de familie, când în fapt s-a dovedit că vinovat exclusiv de aceasta se face soțul reclamant, așa cum au declarat martorii audiați în fața tribunalului.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză în raport de întregul material probator, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut în mod corect că relațiile dintre soți s-au deteriorat din culpa recurentei,în sarcina intimatului reclamant neputându-se reține vreo vinovăție.
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că pârâta a avut un comportament nepotrivit, fiind surprinsă când a sustras bijuterii din casa socrilor săi ori din casa altor persoane la care lucra, unde folosea și telefonul fără acceptul acestora, cauzându-le prejudicii materiale.
Față de acest comportament al recurentei, reclamantul intimat a adoptat de față de soție, justificată de altfel, în final, spre sfârșitul anului 2003, recurenta părăsind domiciliul conjugal și nemaireluându-se relațiile dintre soți.
Martorii audiați nu au putut releva vreo culpă concurentă a soțului reclamant în destrămarea familiei, astfel că în mod corect s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina recurentei, criticile formulate de aceasta fiind nefondate.
Pentru motivele arătate recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, în cauză nefiind incidente motive de casare sau de modificare ale hotărârii prevăzute de art.304 Cod pr.civilă.
Urmează a se lua act de declarația intimatului reclamant că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta domiciliată în comuna, sat, județ D, împotriva deciziei civile nr. 67 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-, -.3,.1,.6,.149, sector 3.
Ia act că intimatul reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
2 ex./17.06.2009
f- Jud. R
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2009
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
| ← Divort. Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
