Divort. Decizia 1069/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1069
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.143 din 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul pârât personal, intimata reclamantă personal, lipsind autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință,după care:
Recurentul pârât a depus o adeverință eliberată de SC. L, cu nr.218/09.09.2009 pentru a dovedi ltă data de la care este încadrat în muncă la această societate cât și două caracterizării din partea Primăriei comunei și a Postului de Poliție al comunei.
S-au comunicat copii ale înscrisurilor depuse intimatei reclamante care nu a solicitat termen pentru a le observa.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât precizat că minorul nel se află în grija sa din 24 octombrie 2009. solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea, schimbarea în parte a sentinței în sensul ca minorul să-i fie încredințat spre creștere și educare tatălui.
Intimata reclamantă a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 39/26.01.2009, pronunțată de Judecătoria Balș, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul - reclamant, s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 07.08.2004 și înregistrată la nr. 9 din 07.08.2004 în Registrul Stării Civile al Primăriei comunei, jud. O, din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant și revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
S-a încredințat reclamantei-pârâte spre creștere și educare minorul an, născut la data de 15.08.2005, fiind obligat pârâtul-reclamant la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cu antum de 125 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărâri și până la majoratul copilului sau intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației și s-a luat act că reclamanta-pârâtă nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 07.08.2004, căsătoria lor fiind înregistrată sub nr. 9/07.08.2004 în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local al comunei, jud. O, conform certificat de căsătorie seria - nr.- 23, iar din căsătorie a rezultat minorul an, născut la data de 15.08.2005, conform certificat de naștere seria - nr. - 6.
În ceea ce privește încredințarea minorului, martora a arătat că înainte de părăsirea domiciliului comun, reclamanta-pârâtă s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorului, infirmând astfel susținerile pârâtului-reclamant potrivit cărora el este cel care a îngrijit minorul în respectiva perioadă. Același martor a confirmat vizitarea minorului de către reclamanta -pârâtă, astfel că nu poate fi reținută afirmația pârâtului-reclamant cum că reclamanta -pârâtă nu s-a mai interesat de minor după plecarea din domiciliul comun. Martora a arătat că bunica paternă a alungat-o pe reclamanta-pârâtă când aceasta a mers să vadă minorul, iar martora a confirmat că, la întrebarea sa, minorul i-a spus că nu vrea să meargă la mama reclamantă-pârâtă.
Împotriva sentinței civile nr. 39/26.01.2009, pronunțată în acest dosar, a declarat apel pârâtul care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul încredințării minorului an reclamantei având în vedere că reclamanta nu are condiții corespunzătoare pentru creșterea și îngrijirea minorului, aceasta nu a avut grijă de minor cât părțile au conviețuit, iar de la despărțirea în fapt nu s-a mai interesat de acesta.
În calea devolutivă a apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 292 Cod procedură civil, la solicitarea apelantului, a fost audiată martora și s-a depus la dosar rețetă medicală, trimitere pentru servicii medicale și copie certificat de naștere (filele 17-19).
Prin decizia civilă nr. 143 din 7 mai 2005, Tribunalul Olta respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 39/26.01.2009, pronunțată de Judecătoria Balș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata autoritate tutelară Primăria Comunei - Serviciul Autoritate Tutelară.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul indicat dispozițiile art. 42 Cod fam. și art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ce instituie principiului interesului copilului, și cu referire la speță a reținut că este în interesul minorului să fie încredințat mamei-reclamante, având în vedere că aceasta îi poate oferi condiții mai bune de creștere și educare, corespunzătoare vârstei fragede pe care minorul o are.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocate, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod pr. Civ.
Reclamantul a susținut că instanțele de judecată au făcut o greșită aplicare a legii referitor la capătul de cerere privind încredințarea minorului, având în vedere că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarația martorei, precum și alte declarații din dosar, a rezultat că datorită neglijenței mamei reclamante, un alt copil dintr-o altă căsătorie anterioară a murit într-un accident de mașină, că reclamanta consumă alcool frecvent, iar minorul de la data despărțirii în fapt a rămas în grija tatălui-recurent.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la faptul că, în mod greșit, instanța de fond a obligat pe pârâtul recurent la plata pensiei de întreținere de 125 lei lunar în favoarea minorului începând cu data pronunțării hotărârii, fără să aibă în vedere că acesta din urmă se afla în continuare la pârât și că acesta contribuie la întreținerea sa.
Recursul este fondat dar numai cu privire la motivul de recurs referitor la perioada de la care se datorează pensia de întreținere.
Cu privire la primul motiv de recurs instanța constată că instanța de apel a pronunțat o decizie cu aplicarea corectă a legii și că nu sunt temeiuri de modificare a deciziei în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind încredințarea minorului.
Având în vedere interesul minorului, prin prisma criteriilor de apreciere, și situația de fapt rezultată din analizarea probelor (vârsta fragedă a minorului, posibilitățile materiale ale părinților, preocuparea și conduita acestora, legăturile afective: părinte - copil) instanța și-a format convingerea că pârâta reclamantă prezintă garanții materiale și morale pentru creșterea minorului cât și pentru formarea caracterului acestuia, impunându-se, ca și în viitor, minorul să se afle sub supravegherea și îngrijirea mamei.
În calea extraordinară de atac a recursului, în urma modificărilor aduse Codului d e procedură civilă prin, art. I pct. 106 din OUG 138/2000 nu mai este posibilă analizarea unor motive care vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civ.
Or, criticile formulate prin recurs referitoare la o reanalizare a declarațiilor martorilor deja audiați în cauză, vizează aspecte de netemeinicie iar nu aspecte de nelegalitate cenzurabile în recurs.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat instanța constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 1 și 2 Cod.. obligația de întreținere există între părinți și copii, având drept la întreținere numai acela care se află în starea de nevoie, neavând putința unui câștig din muncă din cauza incapacității de a munci, iar conform art. 3 din același text de lege, descendentul cât timp este minor, are dreptul la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care se află.
Conform dispozițiilor art. 107 alin. 1 Cod fam. copilul minor este întreținut de părinții săi, iar conform dispozițiilor art. 94 alin. 1 Cod fam. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti.
Față de textele de lege menționate, se constată că, în mod corect, instanța de fond a obligat pe reclamant la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, însă, în mod greșit, instanța a dispus ca această obligație să fie onorată începând cu data pronunțării hotărârii instanței de fond,deși minorul a rămas la tatăl - reclamant care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea acestuia,pe toată perioada derulării procesului dintre părți.
Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. instanța făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 94 Cod fam.
Astfel, în această situație, în care copilul, deși încredințat spre creștere și educare unuia dintre părinți, a locuit în fapt la celălalt părinte, fiind întreținut de către acesta, suma stabilită ca pensie de întreținere nu poate fi reclamată de părintele căruia i-a fost încredințat copilul prin hotărâre judecătorească pentru timpul cât nu l-a întreținut, deoarece beneficiar al pensiei de întreținere este copilul, iar suma respectivă a fost întrebuințată în scopul pentru care s-a acordat.
În concluzie, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod pr. civ. și în conformitate cu considerentele mai sus arătate, va admite recursul formulat, va modifica decizia atacată, va admite apelul în sensul că va schimba în parte sentința, respectiv va obliga pe pârâtul -reclamant să plătească pensie de întreținere în favoarea minorului an, începând cu data prezentei hotărâri, respectiv 19 oct. 2009.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.143 din 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA COMUNEI.
Modifică decizia civilă sus menționată.
Admite apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 39 din 26.01.2009, pronunțată de Judecătoria Balș.
Schimbă în parte sentința, în sensul că pârâtul-reclamant va plăti pensia de întreținere în favoarea minorului an, începând cu data prezentei hotărâri, 19 octombrie 2009.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./17.11.2009
-
-
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
| ← Divort. Decizia 975/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
