Divort. Decizia 975/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 975
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 139 din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL M, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat și avocat pentru intimata pârâtă lipsind autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL M.
Procedura legal îndeplinită,
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele;
La data de 05 Octombrie 2009, potrivit art. 42 (1) Codul familiei, art.24 alin.2 raportat la art.125 alin.2 din Lg.272/04 privind protecția și promovarea drepturilor copilului s-a procedat la audierea în Camera de Consiliu a minorului, născut la 28 septembrie 1999 care a arătat că dorește să fie încredințat spre creștere și educare tatălui reclamant.
De asemenea, s-a învederat depunerea la dosarul cauzei, de către recurentul reclamant, a unui set de înscrisuri respectiv: fișa psihopedagogică întocmită la Școala gen.nr.1 M, copii ale diplomelor obținute de minorul cât și practică judiciară.
Apărătorul intimatei pârâte arată că are cunoștință de actele depuse și nu solicită termen pentru a le observa.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul menținerii hotărârii instanței de fond în privința încredințării minorului reclamantului și obligarea acesteia la plata sumei de 138 lei, lunar, pensiei de întreținere.
Avocat,pentru intimata pârâtă, a susținut că în mod corect Tribunalul Gorj, a admis apelul pârâtei și a încredințat minorul acesteia, considerând că este în interesul copilului să fie încredințat mamei, spre creștere și educare. A solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2524 din 21.10.2008, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Primăria M, dispunându-se desfacerea căsătoriei părților din vina exclusivă a pârâtei, încredințarea minorului spre creștere și educare reclamantului, pârâta fiind obligată la o pensie de întreținere de câte 138 lei lunar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că părțile sunt despărțite în fapt de aproximativ patru ani, iar deteriorarea relațiilor s-a datorat faptului că pârâta a plecat în străinătate, venind rar acasă și nu s-a mai interesat de soț și copil.
A mai reținut instanța că interesul minorului este să locuiască împreună cu tatăl său, în grija căruia a rămas, urmând ca pârâta să fie obligată la plata unei pensii de întreținere calculată la o pătrime din venitul minim pe economie.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că nu a avut cunoștință de existența procesului de divorț, întrucât era plecată în Italia, astfel încât a fost lipsită de dreptul la apărare.
În dovedire, apelanta a depus la dosar copii de pe pașaport, buletinul de identitate, contract de angajare, iar tribunalul a audiat martorii și, pentru apelantă, precum și martorii, G, pentru intimat.
Pe fondul cauzei, tribunalul a dispus efectuarea anchetei sociale și pentru apelantă la domiciliul părinților acesteia, unde locuiește, audiind martorii, pentru apelantă și martorii, pentru intimat.
Prin decizia civilă nr. 139 din 07.04.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admis apelul civil declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr.2524 din 21.10.2008, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr-.
A fost schimbată sentința în sensul că s-a declarat desfăcută, din vina ambilor soți, căsătoria încheiată între părți la data de 31.08.2002 și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei M, sub nr.116 din 31.08.2002.
A fost încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul, născut la data de 28.09.1999 și obligat reclamantul să plătească în favoarea minorului pensie de întreținere de câte 300 lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la majoratul minorului.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligat intimatul reclamant la 700 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 31.08.2002, din căsătorie rezultând minorul, născut anterior, la 28.09.1999.
În urmă cu aproximativ cinci ani părțile, de comun acord, au hotărât ca pârâta să plece să lucreze în străinătate, respectiv în Italia, continuând să aibă o relație normală, în sensul că trimitea lunar bani și pachete atât pentru minor cât și pentru reclamant, venea în țară de două ori pe an timp de o lună de zile atunci când avea concediu, iar în restul timpului discuțiile între părți aveau loc telefonic, împrejurări ce atestă faptul că pe de o parte între părți existau relații normale, că aceștia se înțelegeau, iar reclamantul era de acord cu munca în străinătate prestată de pârâtă, deoarece astfel soții puteau obține câștiguri care să le permită un trai decent, precum și asigurarea unor condiții materiale corespunzătoare minorului.
De altfel, din probatoriul administrat, a rezultat că pachetele trimise conțineau de cele mai multe ori alimente și hrană pentru minor.
Cu privire la încredințarea minorului, instanța a apreciat că interesul acestuia este de a fi încredințat mamei, avându-se în vedere pe de o parte vârsta minorului, faptul că pârâta prestează activitate în cadrul Comunității Europene existând o liberă circulație a lucrătorilor, iar această prestare de activitate este făcută tocmai în interesul minorului, pentru a-i asigura condiții optime de creștere și educare, pârâta putând fi ajutată la creșterea copilului de părinți săi, cum de altfel este ajutat și reclamantul de părinții săi, pentru că în fapt minorul este crescut de bunicii paterni.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se consideră, în motivarea recursului, că decizia civilă atacată cu recurs a fost dată cu aplicarea greșită a legii, invocând dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. în sensul că, în mod greșit, s-a apreciat că minorul a fost lăsat în grija fiicei din prima căsătorie a pârâtei, după plecarea în străinătate a acesteia din urmă, iar după aceea s-au ocupat de minor părinții recurentului, aceasta în situația în care reclamantul s-a ocupat permanent de creșterea și educarea minorului.
Se critică, de asemenea, că nu s-a avut în vedere faptul că, timp de 5 ani, pârâta nu a venit în țară decât de 4 ori, că interesul minorului este acela de a nu fi luat din mediul în care a crescut, că există posibilități materiale pentru creșterea și educarea acestuia.
Recursul este fondat.
În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească hotărăște potrivit interesului superior al copilului, art. 31 și art. 32 din Lg. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Principiul interesului superior al copilului este instituit și de dispozițiile art. 1 alin.5 și art. 42 Codul familiei, potrivit cărora, instanța va hotărî odată cu pronunțarea divorțului căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori, ascultând părinții și autoritatea tutelară și ținând seama de interesele copiilor.
Astfel, divorțul părinților nu trebuie să aducă atingere interesului și dreptului minorului de a beneficia în viitor de îngrijirea și întreținerea corespunzătoare, care să-i asigure o dezvoltare fizică, intelectuală și socială adecvată.
În cauză, Curtea reține incidența motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. constatând că instanța de apel a nesocotit dispozițiile legale în materie, mai sus arătate.
Modificarea sentinței sub aspectul privind încredințarea minorului nu a fost corectă, ci trebuia menținută, cum corect a fost soluționată pe fondul cauzei.
Astfel, Curtea apreciază că între minor și reclamant a existat o relație de afecțiune reciprocă, o bună comunicare și coabitare, instanța de apel neținând cont de aceste aspecte.
De asemenea, susținerea instanței de apel, cum că este în interesul minorului chiar și faptul că pârâta este plecată din țară,unde prestează o activitate remunerată în Comunitatea Europeană, nu poate fi primită, aceasta, în situația în care nu este corect să stabilești interesul minorului în funcție de raporturile dintre soți, deci pe argumente străine de natura pricinii.
De asemenea, o schimbare a mediului familial ar avea consecințe negative asupra dezvoltări sale ulterioare, la dosar existând indicii în acest sens,astfel că, se apreciază că este în interesul minorului ca el să rămână în continuare în același mediu familial, împreună cu tatăl-reclamant.
Numai în mediul în care a crescut minorul,acesta simte că i se oferă ajutor, sprijin și înțelegere, acesta fiind mediul în care copilul a primit o educație adecvată vârstei, unde îi este asigurată și în continuare o creștere și o dezvoltare corespunzătoare.
Sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispoz. art. 42 Codul familiei și a celor din Lg. 272/2004, menționate mai sus.
Urmează ca, în conformitate cu dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.1 Cod pr. civ. instanța să admită recursul formulat de către reclamantul, să modifice în parte decizia civilă atacată cu recurs, în sensul că va menține sentința civilă în privința încredințării minorului reclamantului și va obliga pârâta, în conformitate cu dispoz. art. 42 și 96 Codul familiei, la 138 lei pensie de întreținere, în favoarea minorului.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei civile.
În conformitate cu dispoz. art. 274 Cod pr. civ. instanța va obliga pe pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată efectuate în cauză de către recurentul-reclamant, în faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 139 din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și autoritatea tutelară Consiliul Local
Modifică în parte decizia civilă, în sensul că menține sentința civilă în privința încredințării minorului reclamantului și obligării pârâtei la 138 lei pensie de întreținere.
Menține restul dispozițiilor deciziei civile.
Obligă intimata pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, către recurentul-reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./28.10.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1069/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
