Divort. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/FM
Ședința publică din data de 13 martie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, -. B, etaj 3,. 24, județul C, împotriva deciziei civile nr. 651 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, bloc 6.. B,. 25, județul C, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât, personal și intimata reclamantă -, personal.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 25 lei, conform chitanțelor nr. - din 2.12.2008 (5 lei) și nr. - din 2.12.2008 (20 lei), depuse la dosar și timbre judiciare mobile în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât, având cuvântul, se legitimează cu seria - nr. - eliberat de Municipiul C și solicită admiterea recursului și desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților. Totodată, arată că este de acord ca intimata reclamantă să-și păstreze numele dobândit în urma încheierii căsătoriei, această decizie fiind în interesul copilului lor minor. De asemenea, arată că este de acord să-i plătească intimatei reclamante o pensie de întreținere în favoarea minorei și nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă, având cuvântul, se legitimează cu CI seria - nr. - eliberat la data de 1 octombrie 2004 de Municipiul C și arată că este de acord cu admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat de către recurentul pârât. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
- a declarat recurs la data de 13 ianuarie 2009 împotriva deciziei civile nr. 651 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În fapt;
Prin sentința civilă 9170 din 28 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul civil nr- a fost admisă acțiunea civilă promovată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul, a fost respinsă acțiunea reconvențională promovată de pârâtul, în contradictoriu cu reclamanta -, ca nefondată; s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, încheiată la data de 19 iulie 2003 și înregistrată în Registrul Stării civile al Primăriei C, județul C sub nr. 911 din 19 iulie 2003, din culpa exclusivă a pârâtului.
A fost încredințată reclamantei - spre creștere și educare minora -, născută în C, la data de 25 aprilie 2003, fiind obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 25 % din venitul net realizat.
Pentru a pronunța această sentință civilă, în baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Din probele administrate a rezultat că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabile deteriorate, vinovat de eșuarea relației matrimoniale făcându-se pârâtul.
Pentru încredințarea minorei rezultată din căsătorie, instanța a ținut seama de voința părților, de vârsta acesteia și de interesul manifestat de către reclamantă în creșterea și educarea minorei, precum și îngrădirea în mod abuziv a relațiilor reclamantei cu minora de către pârât și mama acestuia.
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
S-a motivat că minora a locuit în permanență cu pârâtul și cu bunica paternă, care s-au ocupat împreună de creșterea și educarea acesteia; că reclamanta suferă de hepatită, este labilă și a plecat în Italia fără a se mai interesa de situația minorei.
S-a precizat că apelantul dispune de condiții materiale în vederea creșterii și educării minorei.
Prin decizia civilă nr. 651 din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Din concluziile anchetei sociale se reține că atât reclamanta cât și pârâtul au plecat în străinătate pentru obținerea de venituri superioare celor obținute în țară, ambele părți trimițând bani pentru a asigura minimul necesar unei dezvoltări normale a minorei, în această perioadă minora fiind crescută de bunica paternă.
Ancheta socială la domiciliul apelantului nu a putut fi efectuată deoarece la deplasările reprezentanților autorității tutelare nu a răspuns nimeni, bunica paternă încunoștințând la telefon că apelantul este plecat în B și a luat-o și pe minoră cu dânsul.
Din aceeași anchetă socială rezultă că apelantul muncește în Italia, la o societate de construcții, având un contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată.
Conform art. 42 alin. 1 Codul familiei, nstanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. În acest scop, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și, ținând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei.
Conform art. 43 alin. 1 Codul familiei, părintele divorțat, căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la aceasta drepturile părintești.
În lumina acestor dispoziții legale, atunci când instanța dispune cu privire la încredințarea minorului, are în vedere condițiile materiale și morale, posibilitatea efectivă a fiecărui părinte de a se ocupa de creșterea și educarea minorului, vârsta acestuia, relațiile afective dintre minor și părinte, neavând relevanță împrejurarea că unul dintre părinți suferă de o boală, important fiind interesul superior al copilului.
Din probele administrate la instanța de fond, instanța de apel a constatat că minora este, în realitate, crescută de bunica paternă și nu de către apelant, care muncește în străinătate.
Totodată, s-a reținut că atât bunica paternă cât și apelantul i-au îngrădit intimatei dreptul de a avea legături personale cu minora, comportament ce poate avea consecințe deosebit de grave asupra psihicului minorei, care se află la vârsta la care dezvoltă prietenii sau antipatii în funcție de ceea ce persoanele din jurul ei îi insuflă.
Prin urmare, în raport de condițiile materiale pe care le oferă intimata, de vârsta minorei, de relația normală care se dezvoltă între o mamă și fiica sa, de faptul că un copil trebuie crescut și îngrijit de părinți și nu de către bunici, s-a apreciat
că este în interesul superior al minorei ca aceasta să fie crescută de către mamă, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Critica deciziei prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
1. Tribunalul a reținut în mod eronat situația de fapt referitoare la domiciliul și locul de muncă al recurentului cât și cu privire la culpa exclusivă a acestuia la desfacerea căsătoriei.
2. Recurentul a învederat că împreună cu soția pârâtă au ajuns la un acord cu privire la culpa comună în desfacerea căsătoriei, precum și cu privire la păstrarea numelui dobândit în căsătorie în interesul copilului minor născut în timpul căsătoriei.
3. arătat că nu solicită cheltuieli de judecată și este de acord cu plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantumul stabilit de instanța.
Recursul este fondat.
Curtea, văzând motivele de recurs, precum și acordul intimatei față de susținerile recurentului din motivele de recurs îl va admite pentru următoarele considerente:
Articolul 40 alin. 1 din Codul familiei (Legea nr. 4/1953 actualizată) dispune: "La desfacerea căsătoriei prin divorț, soții se pot învoi ca soțul care, potrivit art. 27, purtat în timpul căsătoriei numele celuilalt soț, să poate acest nume și după desfacerea căsătoriei".
Având în vedere dispoziția legală mai sus arătată, precum și acordul soților exprimat în fața instanței de judecată, Curtea va modifica decizia pronunțată de Tribunalul Constanța și, schimbând în parte sentința, va încuviința cererea intimatei de a păstra numele de familie dobândit în timpul căsătoriei, acest fapt fiind și în interesul copilului minor născut în timpul căsătoriei.
Va fi avută în vedere totodată opinia comună a celor doi soți referitoare la culpa comună în deteriorarea relațiilor de familie, impunându-se modificarea deciziei civile pronunțate de Tribunalul Constanța și din această perspectivă.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către niciunul dintre soții prezenți personal în instanță.
Pe cale de consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și se va modifica decizia civilă pronunțată de Tribunalul Constanța în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, -. B, etaj 3,. 24, județul C, împotriva deciziei civile nr. 651 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, bloc 6.. B,. 25, județul
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte sentința apelată (9170 din 28 mai 2008 Judecătoriei Constanța ) și dispune desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților.
Reclamanta își va menține numele dobândit în timpul căsătoriei -.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/17.03.2009
gref. -
4 ex./18.03.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Maria Apostol
| ← Divort. Decizia 1069/2009. Curtea de Apel Craiova | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 90/2009. Curtea de... → |
|---|
