Divort. Decizia 1082/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(819/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1082
Ședința publică de la 23.06.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 112 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât și cu autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 4
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta reclamantă personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/08.04.2009, eliberată de Baroul București (fila 13 dosar), intimatul pârât personal și asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/05.05.2009, eliberată de Baroul București (fila 16 dosar), lipsind autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 4
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului, din perspectiva imposibilității încadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 304 din Codul d e Procedură Civilă, sens în care acordă părților cuvântul asupra acestei excepții.
Avocatul recurentei reclamante pune concluzii de respingere a excepției nulității recursului. Indică, ca temei de drept al recursului, dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, arătând că instanța de apel nu a analizat toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului pârât solicită admiterea excepției și, pe cale de consecință, să se constate nul recursul, fără cheltuieli de judecată. Nu există nici un motiv de nelegalitate invocat de partea adversă, prin motivele formulate, se critică doar aprecierea instanței de apel cu privire la probele administrate în prezenta cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1500/11.03.2008, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis cererea de divorț formulată de reclamanta împotriva pârâtului, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sector 4 B, a desfăcut, din culpa pârâtului, căsătoria încheiată de părți la 04.11.1999, a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de, a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorii - - -, născută la 27.08.1998, --, născut la 06.01.2000 și, născută la 28.02.2003, a stabilit pensia de întreținere în sarcina pârâtului, în cuantum de câte 116,83 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii - 10.10.2007 și până la majorat, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în raport de probele administrare, că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă datorită comportamentului pârâtului, care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, devenea violent.
Cu privire la încredințarea minorilor, potrivit art.42 Codul familiei, instanța a apreciat că este în interesul acestora să fie încredințați către reclamantă, având în vedere concluziile raportului de anchetă socială, vârsta lor și opțiunea exprimată de către - - -. Din declarațiile martorilor a rezultat că mama s-a ocupat și până acum de creșterea copiilor, îndeplinind condițiile morale în acest sens.
La stabilirea cuantumului obligației legale de întreținere, instanța a avut în vedere dispozițiile art.94 Codul familiei, precum și faptul că pârâtul realizează un venit lunar net de 701 lei la SC SA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul.
În motivarea cererii de apel, apelantul a arătat că nu rezultă din probele administrate culpa sa exclusivă în destrămarea relațiilor de cuplu și că a asigurat întregii familii un nivel de trai corespunzător pregătirii sale profesionale.
Prin decizia civilă nr.112/29.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul - reclamant, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în raport de dispozițiile art.295 Cod procedură civilă, a reținut următoarele:
se poate pronunța în cazuri excepționale, atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt atât de grav și iremediabil vătămate încât continuarea căsătoriei a devenit cu neputință pentru cel care o desface.
Codul familiei nu definește aceste motive temeinice, dar, din interpretarea dispozițiilor art.38 alin.2 și 3, rezultă că, în aprecierea cu grijă a temeiurilor de divorț și a imposibilității continuării căsătoriei, instanța trebuie să țină seama de durata căsătoriei și de interesele copiilor minori. Motivele de divorț trebuie să fie temeinice, adică reale și serioase.
Intimata - reclamantă a invocat ca motive temeinice faptul că apelantul - pârât consumă excesiv băuturi alcoolice și că, pe fondul acestora, devine violent atât cu ea, cât și cu copiii minori.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu se poate reține această situație de fapt. Astfel, depoziția martorei are în vedere relatări prezentate la telefon de către reclamantă, iar evenimentul ce a avut loc în anul 1997 nu poate fi luat în considerare, deoarece părțile s-au căsătorit abia în anul 1999. Nu reiese că apelantul - pârât este alcoolic, întrucât niciunul dintre martori nu a arătat că l-ar fi văzut pe acesta, în repetate rânduri, în stare de ebrietate. De asemenea, din nicio depoziție nu rezultă că reclamanta ar fi fost văzută cu urme de violență sau că vreunul dintre martori ar fi asistat direct la cearta dintre soți. Nu a fost atașat niciun act medical din care să reiasă urme ale unor eventuale agresiuni fizice. Martorii și au relatat că pârâtul s-a ocupat de creșterea și educarea copiilor, a susținut financiar familia.
Inexistența unor motive temeinice care să justifice desfacerea căsătoriei și reținerea culpei apelantului - pârât a avut drept consecință respingerea cererii de divorț.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că decizia recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de apel a analizat în mod greșit proba testimonială administrată în cauză, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
Situația de fapt reală în această speță este pe deplin stabilită din coroborarea următoarelor probe administrate în cauză, respectiv raportul de anchetă socială, înscrisurile atașate, declarația minorei - - -, declarațiile martorilor propuși de recurentă - și, din a căror depoziție rezultă indubitabil că relațiile dintre soți sunt insurmontabile, datorită culpei exclusive a intimatului - pârât.
Astfel, din analiza declarațiilor aflate la filele 40, 41 și 42 se poate observa modul superficial în care instanța de apel înțelege să analizeze aceste probe, înlăturând sau reținând doar aspecte ce nu au legătură cu fondul dedus judecății.
În continuare, recurenta face o analiză a depozițiilor martorilor audiați în cauză și o interpretare a probelor administrate, considerând că acestea sunt elocvente și fac dovada deplină a celor afirmate în cererea de chemare în judecată. A mai arătat că nedepunerea unui act medical nu contrazice cu nimic aspectele constatate de martori personal, iar nu prin telefon, astfel cum susține tribunalul.
Se precizează că nu toate aspectele vieții de familie au fost învederate prin cererea de chemare în judecată, cu trimitere la imoralitatea pe care a manifestat-o intimatul - pârât în timpul căsătoriei, întrucât recurenta - reclamanta a considerat ca fiind suficiente probele propuse pentru divorț. Astfel, se poate dovedi, în situația în care instanța de recurs consideră necesar, că intimatul se "simțea excelent" în prezența unor dame de companie, împreună cu unul dintre martorii propuși la fond de acesta; minora - - - a fost martora unui eveniment asemănător, care nu comportă niciun fel de comentariu, în sensul că a văzut fotografii făcute de tatăl său, în care apăreau doi bărbați sărutând o femeie.
Recurenta a mai arătat că în prezent intimatul nu deține niciun loc de muncă, astfel că este străin de orice obligație legală de întreținere față de cei trei minori și de sarcinile gospodăriei.
Deși s-a susținut prin cererea de apel că scopul cererii de divorț este obținerea imobilului achiziționat de câteva luni de către soți, această situație nu este reală, întrucât în anul 2001, prin două contracte de vânzare - cumpărare, s-a cumpărat o suprafață de teren de 10.000 mp, pe care s-a ridicat ulterior o construcție cu două nivele plus mansardă. Acest imobil face obiectul unui contract de ipotecă, în vederea garantării unui contract de comision dintre două persoane juridice. În fapt, intimatul, datorită unui act încheiat în totalitate în detrimentul soților, a pierdut dreptul de proprietate asupra construcției și terenului, în dauna creditorului, iar recurentei i-a revenit, în urma partajului solicitat de terț, doar o parte din dreptul de proprietate asupra construcției. Tot în anul 2001, soții au achiziționat un alt imobil compus din teren și construcție - parter și etaj, pentru ca în anul 2007 să mai cumpere un teren de 5.000 mp. în comuna Jilava.
Aceste precizări au fost făcute pentru a evidenția faptul că la baza deciziei de a divorța nu a stat dorința recurentei de a obține imobilul în care soții locuiesc în prezent, astfel cum a arătat intimatul.
În ședința publică din 23.06.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, din perspectiva imposibilității încadrării criticilor formulate în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Excepția este întemeiată și va fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.3021alin.1 lit.c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin.3 Cod procedură civilă indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod procedură civilă, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, deși recurenta - reclamantă s-a conformat, în parte, exigențelor art.3021alin.1 lit.c Cod procedură civilă, indicând temeiul juridic pe care își întemeiază recursul, adică art.304 Cod procedură civilă, pct.9, nu a formulat critici care să poată fi subsumate acestui text de lege ori instanța, din oficiu, să poată face o încadrare în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de articolul respectiv, rezumându-se la criticarea probelor administrate, aspect irelevant în reținerea vreunui motiv de nelegalitate din art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamanta solicită în faza recursului reanalizarea probelor administrate, cerere inadmisibilă în acest moment în raport de dispozițiile legale în vigoare. Aceste critici puteau fi cercetate doar în fond, respectiv în fața primei instanțe sau instanței de apel, iar nu în recurs, netemeinicia unei hotărâri neconstituind o cerere admisibilă în această fază procesuală.
Aspectele învederate de recurentă privind situația familială, relațiile dintre soți, ca și cele patrimoniale, exced cadrului procesual al recursului, întrucât prevederile art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă au fost deja abrogate.
Nu are relevanță împrejurarea că cererea de chemare în judecată nu a cuprins toate argumentele de natură să conducă la stabilirea culpei pârâtului în desfacerea căsătoriei, întrucât reclamanta avea posibilitatea să formuleze astfel de pretenții prin acțiunea introductivă, vina aparținându-instanță în totalitate.
Aceste susțineri ale recurentei - reclamante, ce vizează interpretarea probelor, sunt insuficiente pentru declanșarea controlului judiciar în recurs, atâta timp cât nu au fost însoțite de argumente care să se circumscrie ipotezei vreunuia din cele 9 puncte ale art.304 Cod procedură civilă, care dau limitele căii extraordinare de atac a recursului; mai mult, în prezent art.304 pct.10 Cod procedură civilă a fost abrogat, astfel încât recurenta nu mai poate invoca aspecte legate de netemeinicia deciziei recurate.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art.304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurentă nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea urmează să constate nulitatea recursului declarat de recurenta - reclamantă, conform art.3021alin.1 lit.c Cod procedură civilă raportat la art.306 alin.3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.112 A/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât și cu Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTORULUI 4
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./03.07.2009
TB-3 -;
Jud.4 -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Ioana Aurora Herold
| ← Divort. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
