Divort. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (252/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.666
Ședința publică de la 15.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât - reclamant -, împotriva deciziei civile nr.1037/A/15.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă
Obiectul pricinii - divorț fără copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - pârât - reclamant - personal și asistat de apărător G, în baza împuternicirii avocațiale nr.801/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimata - reclamantă - pârâtă reprezentată de apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură, la data de 31.03.2009, recurentul a depus motivele de recurs, în două exemplare.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al motivelor de recurs apărătorului intimatei - reclamante - pârâte.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului, față de prevederile exprese ale dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care acordă cuvântul asupra acestei excepții și asupra fondului cererii de recurs.
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant - solicită respingerea excepției, întrucât motivele invocate se încadrează în dispozițiile art.304 alin.1 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul recursului, solicită admiterea astfel cum a fost formulat și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 din Codul d e procedură civilă, solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, fiind necesare administrarea de noi probe, având în vedere următoarele considerente:
Decizia pronunțată de Tribunalul București este nelegală și netemeinică întrucât, în opinia sa, instanța a menținut același punct de vedere ca și instanța de fond, înlăturând depoziția martorului propus,. Instanța de apel nu a ținut seama nici de aspectele invocate cât și cele prezentate în cererea de apel, situație în care se impunea desfacerea căsătoriei din culpă comună.
O altă critică adusă deciziei pronunțată de tribunal se referă la faptul că nu s-a pronunțat asupra cererii privind completarea probelor administrate, cu proba testimonială, cu doi martori, de fapt, nu s-a pronunțat în nici un fel, nu a fost respinsă dar nici nu a încuviințată.
Apărătorul intimatei - reclamante - pârâte solicită admiterea excepției nulității recursului potrivit dispozițiilor art.304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, întrucât modificarea unei decizii se poate cere pentru motivele de nelegalitate și nu de netemeinicie, or, motivele de recurs invocate vizează netemeinicia hotărârii.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia, întrucât nu este vorba de o aplicare greșită a legii.
Susține că în ceea ce privește proba cu martori, martorul înlăturat nu a cunoscut în mod direct aspectele susținute ci de la alte persoane, nefiind prezent niciodată la discuțiile purtate între părți, situație în care nu poate fi reținută depoziția acestuia, deoarece, martorul trebuie să relateze fapte la care a participat personal.
În ceea ce privește soluția pronunțată de tribunalul, este temeinică și legală prin raportare la materialul probator administrat în cauză.
Solicită cheltuieli de judecată
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 2.10.2006 sub nr.-,rec1amanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată în B, sectorul 1 înregistrata la 16.04.2004 sub nr. 579 și să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de "".
Pârâtul a formulat cerere reconvențională soli citând partajarea bunurilor dobândite în perioada căsătoriei, respectiva imobilului situat în Jud. I, com.,- precum și pronunțarea unei hotărâri de desfacere a căsătoriei, fără motivare.
La termenul din 16.02.2007, pârâtul-reclamant a formulat precizare a cererii reconvenționale, solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei prin împărțirea în natură a construcției edificate împreună cu soția sa pe terenul proprietatea ei, iar corespunzător părții care îi va reveni să i se restituie un drept de superficie în privința terenului. A solicitat pârâtul-reclamant că, în subsidiar, dacă se va aprecia că imobilul nu este comod partajabil în natură, acesta să fie atribuit în întregime reclamantei-pârâte cu obligarea ei de a-i plăti sulta corespunzătoare.
Prin sentința civilă nr.16001/19.11.2007, Judecătoria Sectorului 1 B, a admis cererea de divorț privind pe reclamanta și pe pârâtul, a desfăcut căsătoria părților, înregistrată în Registrul Stării Civile al Sectorului 1 sub nr. 579 din 16.04.2004, din culpa exclusiva a pârâtului, a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", a disjuns cererile de partaj și a acordat termen în vederea continuării judecății acestora.
Pentru a hotărî, astfel instanța de fond a reținut că părțile în cauză, reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 16.04.2004, fiind înregistrată căsătoria acestora în registrul stării civile al Primăriei Sector 1 B sub nr. 579 din 16.04.2004, astfel cum rezultă din certificatul depus la dosar, iar din căsătoria părților nu au rezultat copii.
Potrivit declarației martorei, prietenă și colegă de serviciu cu reclamanta, instanța a reținut că imediat după căsătorie pârâtul, cetățean, a plecat în ia, revenind pentru a se stabili în România în luna noiembrie a aceluiași an, iar după puțin timp, circa o lună, două, au apărut neînțelegerile dintre părți datorate comportamentului pârâtului care dorea ca soția sa să-i cedeze o parte din acțiunile pe care aceasta le deținea la firma pe care o conducea sau să-i finanțeze lui o nouă afacere.
Potrivit aceleiași martore, pârâtul obișnuia să o pună pe reclamantă în situații delicate față de partenerii de afaceri ai acesteia sau față de angajați, având chiar o atitudine sfidătoare față de inspectorii Gărzii Financiare aflați în control, îi aducea soției sale injurii, obișnuia să lipsească de acasă mai multe zile fără a anunța unde se află și pretindea bani de la reclamantă.
Declarația martorei se coroborează cu înscrisul de la fila 3 din dosar prin care pârâtul a pretins și obținut de la reclamanta la data de 9.08.2006, suma de 5000 de euro pentru a se deplasa în ia.
În ceea ce privește declarația martorei, instanța a înlăturat-o, având în vedere pe de o parte, că relatările acesteia nu au fost cunoscute în mod direct de martoră, ci din "auzite" fie de la muncitoarele din fabrica reclamantei fie de la mătușile pârâtului pe care le-a îngrijit. În același sens, s-a reținut că raporturile de muncă ale martorei cu societatea reclamantei au fost de scurtă durată, anterior încheierii căsătoriei părților, în perioada septembrie - noiembrie 2003. Mai mult, față de modul în care martora a descris relația ei cu reclamanta, care i-a cerut să își dea demisia la scurt timp după angajare, obiectivitatea martorei este îndoielnică.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.1037A/15.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât-reclamant, împotriva acestei sentințe.
Totodată, apelantul a fost obligat să plătească intimatei 340 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de îndreptare eroare materială, pronunțată în același dosar la data de 15.XII.2008, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de către intimata-reclamantă și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul acestei decizii stabilind că suma datorată cu titlu de cheltuieli de judecată este de 840 lei și nu 340 lei, cum din eroare s-a trecut.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Soluția dată de instanța de fond privind desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului este singura legală și temeinică ce s-a impus a fi pronunțată în cauză, în raport de probatoriul administrat.
Martora, fiind angajata firmei intimatei-reclamante din anul 2000 în funcția de director general, este persoana care a asistat în mod direct la discuțiile purtate în cadrul societății cu apelantul când acesta i-a adus injurii și a pus-o de foarte multe ori în situații delicate față de partenerii săi de afaceri prezenți în societate, față de organele aflate în control sau în prezența salariaților și a prietenilor.
De asemenea, martora a declarat că asistat de mai multe ori la situații când apelantul solicita sume de bani pentru nevoi personale, și în mod periodic (lunar) primea sume de bani din firmă.
Declarația martorei a fost înlăturata de instanța de fond în mod legal și după o analiză temeinică, deoarece cele relatate nu au fost cunoscute în mod direct de aceasta, ci "din auzite" de la alte persoane, ea neasistând niciodată la nici o discuție purtată de părți.
De asemenea, instanța de fond, în mod judicios și în considerarea relațiilor de adversitate dintre intimată și martoră, datorate concedierii acesteia din urmă de la firma intimatei, nu a pus temei pe depoziția acesteia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul-pârât-reclamant.
Cererea de recurs a fost motivată în termen legal, astfel cum s-a reținut prin încheierea din data de 04.03.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât:
- A îndepărtat nelegal din ansamblul probator al cauzei declarația dată de martora, pe motiv că "cele relatate nu au fost cunoscute în mod direct de aceasta, ci "din auzite" de la alte persoane, ea neasistând niciodată la o discuție purtată de părți".
Instanța de apel nu a ținut seama de aspectele invocate în cererea de apel și de precizările făcute de martoră.
Dacă s-ar fi ținut seama de aceste aspecte coroborate cu celelalte afirmații ale sale, în mod cert instanțele ar fi trebuit să dispună desfacerea căsătoriei din culpă comună.
- Instanța de apel nu s-a pronunțat pe solicitarea făcută în cererea de apel, privind completarea probelor administrate până în acel moment cu încă doi martori.
Această probă este necesară aflării adevărului în cauză, impunându-se administrarea ei, potrivit art.292 și art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, susține recurentul, instanța de apel nu s-a pronunțat pe această probă, în sensul că o admite sau respinge.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, pentru administrarea de probe noi.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și să se desfacă căsătoria din culpă comună, avându-se în vedere declarația martorei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.299 - 312 Cod de procedură civilă.
La termenul din data de 15.04.2009, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului, deoarece motivele de recurs astfel cum au fost formulate nu pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod de procedură civilă.
Excepția este întemeiată.
Criticile prin felul în care au fost formulate aduc în discuție o problemă de netemeinicie a hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greșită a situației de fapt prin interpretarea greșită a probatoriului administrat în cauză, respectiv nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Asemenea critici nu pot face, însă, obiect de analiză în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât dispozițiile art.304 pct.10 și 11 care permiteau instanței de recurs să cenzureze situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și să reevalueze probele, au fost abrogate prin nr.OUG138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Curtea poate doar să verifice legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care instanțele de fond și de apel o constată.
Față de cele reținute, Curtea va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul-pârât-reclamant -, împotriva deciziei civile nr.1037A/15.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- --- - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./18.05.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 1. -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 17/2010. Curtea de... | Divort. Decizia 1082/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
