Divort. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1094
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 178 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata tutelară DIRECȚIA DE SERVICII COMUNALE TG. J, Autorități Tutelare fiind CONSILIUL LOCAL TG. J și CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat și intimata reclamantă asistată de avocat, lipsind intimata DIRECȚIA DE SERVICII COMUNALE TG. J și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL TG. J și CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită proba cu interogatoriu arătând că această probă nu a fost administrată pe parcursul judecății.
De asemenea, solicită proba cu înscrisuri în sensul de a se depune de către intimata reclamantă copie a certificatului de naștere al celui de-al doilea minor născut.
Apărătorul recurentului pârât depune și în scris cererea de probatorii formulată oral.
Avocat, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea probei cu interogatoriu, aceasta fiind inadmisibilă în recurs potrivit dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă iar cu privire la proba cu înscrisuri apreciază că depunerea certificatului de naștere al celui de-al doilea minor născut de reclamantă nu are relevanță în soluționarea prezentei cauze.
Instanța respinge cererea probei cu interogatoriu formulată de apărătorul recurentului pârât ca inadmisibilă în faza procesuală a recursului.
De asemenea, instanța respinge și proba cu înscrisuri, întrucât obiectul prezentei cauze nu vizează încredințarea acestui minor.
La interpelarea instanței, intimata reclamantă precizează că mai are un copil născut la 17.07.2009, tatăl copilului fiind, acesta fiind concubinul reclamantei.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Avocat, pentru intimata reclamantă, lasă la aprecierea instanței amânarea pronunțării.
Instanța respinge cererea de amânare a pronunțării formulate de apărătorul recurentului pârât.
Avocat, pentru recurentul pârât, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, minorul să-i fie încredințat spre creștere și educare tatălui iar reclamanta să fie obligată la plata unei pensii de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
Arată că tatăl are condiții mult mai bune decât reclamanta pentru a asigura minorului o bună creștere și educare.
Precizează că renunță la primul motiv de recurs și nu mai susține motivul de recurs cu privire la atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
Avocat, pentru intimata reclamantă, arată că motivele de recurs nu se încadrează în nici unul din punctele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Susține că din actele de la dosar rezultă culpa comună a soților în desfacerea căsătoriei.
De asemenea arată că este spre binele minorului ca acesta să fie încredințat mamei, în prezent locuind cu aceasta la părinții reclamantei unde are condiții mai bune decât la tată și este dat la școală în localitatea unde locuiesc împreună.
Față de cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Gorj, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu -J sub nr- M, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul la data de 20 octombrie 2001 și înregistrată în Registrul de stare civilă al Municipiului Târgu-J, Județul G, sub nr. 544/2001, revenirea sa la numele anterior, respectiv, încredințarea spre creștere și educare a minorului -, născut la 16 decembrie 2002, precum și stabilirea pensiei de întreținere în favoarea acestuia și în sarcina pârâtului.
În motivarea acțiunii, a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data sus-menționată, din căsătorie rezultând minorul, că au conviețuit timp de doi ani, perioadă în care pârâtul a avut un comportament neadecvat față de reclamantă, în sensul că o insulta și venea acasă sub influența băuturilor alcoolice și că din momentul încheierii căsătoriei aceasta a fost singura care a avut un loc de muncă, iar ulterior nașterii copilului, a intrat în concediu pentru creșterea acestuia.
Că, în anul 2003 pârâtul a părăsit domiciliul comun, iar după un an a aflat că este plecat în Portugalia, unde a plecat și reclamanta, cu intenția reluării ca relațiilor de căsătorie.
Reclamanta a menționat că s-a întors în țară și din anul 2006 fost plecată doar sporadic în străinătate pentru a munci, pentru a putea crește copilul, iar înainte de părăsirea domiciliului de către pârât, au reușit să contracteze un apartament în blocul ANL din Târgu-J, Zona,. 9 B,.4,.22, Județul
Pârâtul a depus întâmpinare - cerere reconvențională prin care a învederat că există neînțelegeri între el și reclamantă, dar motivele invocate de aceasta nu sunt reale, reclamanta fiind cea care a provocat respectiva situație, iar sub aspect reconvențional, a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, să-i fie lui încredințat spre creștere și educare minorul, cu obligarea soției la pensie de întreținere pentru acesta.
Reclamanta a depus o completare la acțiune prin care a solicitat atribuirea beneficiului contractului de închiriere încheiat cu Târgu-J, arătând că este îndreptățită la atribuirea contractului de închiriere, deoarece minorul locuiește în prezent cu aceasta și nu deține altă locuință, apartamentul respectiv fiindu-i necesar pentru creșterea și educarea copilului.
Din oficiu, a fost introdusă și citată în cauză, în calitate de intimată și pentru opozabilitatea sentinței, Direcția de Servicii Comunale Târgu-J ( Târgu-J), cu privire la cererea de atribuire a contractului de închiriere.
Prin sentința civilă nr. 296/20.01.2009 pronunțată de Judecătoria în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect divorț cu copii, așa cum a fost precizată ulterior, formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Consiliul Local Târgu-J și respectiv Consiliul Local, Județul G și cu intimata Direcția de Servicii Comunale Târgu-
A fost desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 20 octombrie 2001 și înregistrată în Registrul de stare civilă al Municipiului Târgu-J, Județul G, sub nr. 544/2001, din culpa ambilor soți.
S-a încuviințat revenirea reclamantei la numele anterior căsătoriei, respectiv, fiind respinsă cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantei.
A fost încredințat minorul -, născut la 16 decembrie 2002, spre creștere și educare mamei reclamante.
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în sumă de câte 150 lei lunar, începând cu data de 03.09.2008 și până la majoratul acestuia.
S-a atribuit reclamantei beneficiul contractului de închiriere nr. 177 din 18 decembrie 2003, încheiat cu intimata Târgu-
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 20 octombrie 2001 s-a încheiat căsătoria părților, din relațiile de căsătorie rezultând minorul -.
Că, relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate, fiind îndeplinite dispozițiile art. 38 alin. 1 Codul familiei, din probatorii rezultând că ambii soți sunt vinovați de deteriorarea relațiilor de căsătorie, aceștia neîncercând în mod concret reluarea conviețuirii.
În ceea ce privește încredințarea minorului, instanța a considerat că potrivit dispozițiilor art. 42 al. 4 Codul familiei, este în interesul acestuia să fie încredințat spre creștere și educare mamei sale, întrucât din probatorii a rezultat că reclamanta poate asigura condiții materiale și morale corespunzătoare bunei dezvoltări fizice și psihice fiului său.
Reținând depozițiile martorilor ascultați în cauză, coroborate cu cele menționate în cuprinsul anchetelor sociale întocmite și cu înscrisurile depuse de părți la dosar, s-a considerat că mama este cea care îi poate oferi garanții morale și materiale corespunzătoare fiului său pentru o bună creștere și educare.
S-a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 86 raportat la art. 94. fam. s-a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorului în sumă de câte 150 lei lunar, începând cu data formulării acțiunii de către reclamantă, respectiv 03.09.2008 și până la majoratul acestuia, la stabilirea cuantumului căreia s-a avut în vedere salariul minim pe economie, 600 lei lunar, precum și faptul că pârâtul nu are alte persoane în întreținere.
Urmare a încredințării minorului la mamă spre creștere și educare, instanța a apreciat că este în interesul acesteia să-i fie atribuit beneficiul contractului de închiriere încheiat cu Târgu-
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit instanța a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, având în vedere faptul că a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, întrucât comportamentul soției l-a determinat să se schimbe și ruptura relației s-a produs în momentul în care a descoperit să soția sa l-a înșelat, fapt recunoscut chiar de către aceasta.
A arătat că, având în vedere că soția este o persoană imorală și ar avea o influență negativă asupra educației copilului, a apreciat că este în interesul minorului să-i fie încredințat spre creștere și educare.
Prin decizia civilă nr.178 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât.
S-a reținut că părțile nu mai locuiesc împreună de mai mult timp și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina ambelor părți, având în vedere că deteriorarea relațiilor de căsătorie a fost determinată de neînțelegerile dintre părți, astfel pârâtul a fost violent cu reclamanta încă de la data încheierii căsătoriei, dar și pârâta are o relație cu un alt, locuind în comuna.
S-a mai reținut că ambele părți se fac vinovate de destrămarea relațiilor de căsătorie, întrucât nici una dintre acestea nu a privit cu maturitate și responsabilitate căsătoria încheiată și nu au făcut eforturi pentru reluarea acesteia, în mod corect instanța reținând culpa comună a soților.
Este adevărat că din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați propuși de părți, anchete sociale întocmite la domiciliul părților și din susținerile acestora a rezultat că ambele părți dispun de condiții materiale pentru creșterea și educarea minorului și ambii soți au manifestat o preocupare și un atașament față de minor, însă raportat la vârsta copilului, necesitățile specifice vârstei sale și la timpul pe care fiecare părinte îl poate aloca îngrijirii și educării copilului, în mod corect instanța a apreciat că este în interesul minorului să fie încredințat mamei.
S-a apreciat că, în raport de art. 43 Cod familiei, atât măsura încredințării copilului minor spre creștere și educare unuia dintre părinți, cât și măsura dispusă privind modalitatea de legături personale pe care le poate avea celălalt părinte cu minorul, trebuie să aibă în vedere interesul acestuia.
Tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, a încredințat minorul mamei și a obligat tatăl la plata pensiei de întreținere, atribuind beneficiul contractului de închiriere reclamantei, astfel că sentința este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 619 alin. 1 Cod pr. civilă, stabilind greșit un termen de recurs de 15 zile, în loc de 30 de zile.
A mai susținut că în mod greșit instanțele anterioare au soluționat capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei, reținând culpa comună a soților, deși din materialul probator administrat în cauză, rezultă culpa exclusivă a reclamantei, care a întreținut și întreține relații extraconjugale cu un alt.
A arătat că instanțele anterioare și-au fundamentat soluția și pe declarația martorului G, care este tatăl reclamantei, declarația acestuia fiind vădit tendențioasă și mincinoasă.
Recurentul pârât a criticat hotărârile instanțelor anterioare și cu privire la modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind încredințarea minorului, susținând că în mod greșit minorul a fost încredințat mamei, care nu poate asigura condiții materiale și morale corespunzătoare.
Sub acest aspect, a făcut trimitere la materialul probator administrat în cauză, susținând că instanțele nu au luat în considerare concluziile anchetei sociale efectuată la domiciliul recurentului pârât și depozițiile martorilor audiați în cauză.
A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și atribuirea beneficiului contractului de închiriere nr. 177 din 18 decembrie 2003, încheiat cu Tg.
În drept, a invocat dispozițiile art. 312 raportat la art. 304 Cod pr. civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Criticile recurentului pârât vizează, pe de o parte modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind desfacerea căsătoriei, iar pe de altă parte, modalitatea în care instanțele anterioare au dispus încredințarea spre creștere și educare a minorului -, rezultat din căsătoria părților.
Deși prin cererea de recurs recurentul a criticat decizia tribunalului și cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 619 alin. 1 Cod pr. civilă, cu ocazia dezbaterilor pe fond s-a renunțat la această critică, fiind susținute numai criticile legate de modalitatea de soluționare a celor două capete de cerere.
Recurentul pârât a renunțat de asemenea la cererea din finalul motivelor de recurs, privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere nr. 177 din 18 decembrie 2003 încheiat cu intimata Tg.
În ceea ce privește criticile bazate pe soluționarea greșită a capătului de cerere privind culpa în desfacerea căsătoriei, cât și a celui ce vizează încredințarea minorului rezultat din căsătoria părților, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Soluționarea celor două capete de cerere se raportează strict la situația de fapt reținută de instanțele anterioare, pe baza interpretării materialului probator administrat în cauză.
Această situație de fapt nu mai poate fi modificată în calea extraordinară de atac a recursului, deoarece prin abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 Cod pr. civilă, instanța de recurs nu mai poate face o reapreciere a probatoriilor, verificările acestei instanțe rezumându-se în a constata dacă în raport de situația de fapt stabilită definitiv de tribunal, dispozițiile legale în materie au fost corect aplicate.
Or, pe baza materialului probator existent la dosar, instanța de apel a reținut că relațiile de căsătorie ale celor doi soți s-au deteriorat din cauza culpei comune a acestora, culpă ce rezultă în mod indubitabil din depozițiile martorilor audiați la propunerea părților.
Având în vedere această situație de fapt reținută în mod definitiv de Tribunalul Gorj, Curtea constată că dispozițiile art. 38 alin. 1 din Codul familiei au fost corect aplicate, astfel încât, criticile recurentului pârât sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Capătul de cerere privind încredințarea minorului a fost soluționat de asemenea în mod corect, instanțele anterioare având în vedere cu prioritate interesul minorului, așa cum rezultă din dispozițiile art. 42 Codul familiei, dar și prevederile art. 31 alin. 2 din Legea nr.272/2004.
Legea nu definește noțiunea de "interes al copilului", astfel că instanța este chemată să stabilească toate împrejurările care concură la crearea unui mediu familial cât mai potrivit, pentru ca minorul să se dezvolte armonios, ținându-se seama de condițiile materiale ale fiecărui părinte, de vârsta minorului, de relațiile părintelui cu minorul, de posibilitățile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa de minor.
Raportat la materialul probator al dosarului, tribunalul a concluzionat că mama reclamantă este cea care-i poate oferi garanții morale și materiale corespunzătoare fiului său, pentru o bună creștere și educare.
Față de situația de fapt reținută de tribunal din acest punct de vedere, Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a legii, fiind în interesul minorului ca acesta să rămână încredințat spre creștere și educare mamei reclamante.
Cât privește depoziția martorului G, se constată că acesta a fost audiat cu respectarea prevederilor art. 190 Cod pr. civilă, astfel încât, în mod corect instanțele anterioare au stabilit situația de fapt în raport și de declarația acestui martor.
Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurentul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, către intimata reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 178 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata tutelară DIRECȚIA DE SERVICII COMUNALE TG. J, Autorități Tutelare fiind CONSILIUL LOCAL TG. J și CONSILIUL LOCAL.
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
22.10.2009
Jud. apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
| ← Plasament. Decizia 1707/2009. Curtea de Apel Cluj | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
