Divort. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.11
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta GH, domiciliată în comuna, sat. de M, cod poștal -, județul D, împotriva deciziei civile nr.328 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat.-, cod poștal -, județul
Recursul este timbrat cu 13,00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.9937/20.11.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,75 lei, ce s-au anulat la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă Gh. personal și intimatul reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului D în baza împuternicirii avocațiale din 13.01.2010.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este insuficient timbrat, urmând ca recurenta pârâtă să completeze taxa judiciară de timbru cu 7,00 lei.
Recurenta pârâtă Gh. depune la dosar taxa judiciară de timbru în original, respectiv chitanța nr.4852/06.01.2010 în cuantum de 7,00 lei ce a fost anulată la dosar și totodată, depune un memoriu, declarând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Recurenta pârâtă, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că dorește să-și păstreze numele avut în timpul căsătoriei, că este bolnavă, nu are nici un venit. Menționează că nu are la ea actele despre care face vorbire în cererea de recurs și că la instanța de fond nu a solicitat obligarea intimatului la plata unei pensii de întreținere pentru sine.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și în parte a sentinței instanței de fond în sensul de a-și păstra numele purtat în timpul căsătoriei și obligarea intimatului la plata unei pensii de întreținere, deoarece nu are nici un venit.
Intimatul reclamant, având personal cuvântul declară că nu este de acord ca recurenta să păstreze numele dobândit prin căsătorie.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că recurenta nu a depus la dosar înscrisurile despre care face vorbire în motivele de recurs, intimatul, după cum a declarat personal, nu este de acord ca recurenta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, iar referitor la pensia de întreținere, aceasta nu a solicitat la instanța de fond obligarea intimatului la pensie de întreținere.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr-, reclamantul, cu domiciliul în comuna, sat,-, jud. D, a chemat în judecată pe pârâta, cu domiciliul în comuna, sat de M, jud. D, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 25.05.1985 din vina pârâtei, iar aceasta să își reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Anexat cererii de chemare în judecată s-au depus copie certificat de căsătorie, copie carte de identitate - reclamant, cererea fiind întemeiată pe disp. art.38 - 40 cod fam.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată părților proba testimonială cu câte 2 martori și proba cu interogatoriu. Au fost audiați martorii și, propuși de reclamant și și, propuși de pârâtă.
După analizarea probelor administrate în cauză, Judecătoria Găești rin p. sentința civilă nr.1059/ 8.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, a desfăcut prin divorț căsătoria dintre părți, încheiată la data de 25.05.1985 și înregistrată sub nr.18 din aceeași dată, în registrul de stare civilă al comunei, jud. D, din vina ambelor părți.
Prin aceeași sentința s-a hotărât ca, după rămânerea irevocabilă a sentinței, pârâta să își reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că ărțile p., reclamantul și pârâta, s-au căsătorit la data de 25.05.1985, căsătoria fiind înregistrată în registrul de stare civilă al com., jud. D sub nr. 18 din aceeași dată, iar din căsătoria lor au rezultat copii Romina și, în prezent majori.
Avându-se în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați și interogatoriile administrate părților, instanța a constatat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, reținându-se culpa ambelor părți în destrămarea relațiilor de familie.
Față de solicitarea reclamantului și a pârâtei referitor la aplicarea dispozițiilor art. 617 alin. 2 Cod pr. civilă, soluția privind desfacerea căsătoriei nu va fi motivată.
În consecință, instanța de fond a admis cererea reclamantului și a dispus, în baza art. 38 alin. 1 din Codul familiei coroborat cu art. 617 alin. 1 Cod. pr. civilă, desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 25.05.1985 și înregistrată sub nr. 18 din aceeași dată în registrul de stare civilă al comunei, jud. D, din vina ambelor părți.
În temeiul art. 40 alin. 3 din Codul familiei, după rămânerea irevocabilă a sentinței, pârâta își va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtaGh. solicitând rejudecarea cauzei, "deoarece martorii propuși de reclamant au declarat lucruri neadevărate."
Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept.
La data de 8.10.2009, intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
După examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept,Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.328 din 14 octombrie 2009a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Gh., împotriva sentinței civile nr. 1059/8.05.2009 pronunțată de Judecătoria Găești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, păstrând hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că reclamantul a solicitat desfacerea căsătoriei cu pârâta, încheiată la 25.05.1985 deoarece, datorită atitudinii excesive de gelozie a soției a fost obligat să părăsească domiciliul comun, părțile fiind despărțite în fapt de aproximativ un an și J, fapt confirmat de către pârâtă.
Deși aceasta nu a fost de acord cu desfacerea căsătoriei nu și-a motivat atitudinea în sensul de a dovedi existența unei relații normale de căsătorie.
Mai mult, chiar pârâta a recunoscut la interogatoriu, că părțile sunt despărțite în fapt, apreciind că reclamantul se va întoarce în domiciliul comun, fără însă ca aceasta să facă vreun demers în acest sens, respectiv al împăcării și al reluării conviețuirii.
Se constată așadar că relațiile de căsătorie sunt grav vătămate, cât timp părțile sunt despărțite în fapt de aproximativ 1 an și J și niciunul dintre soți nu a încercat să reia conviețuirea.
Ca atare, tribunalul a reținut că, în mod corect instanța de fond a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
Cu privire la cererea apelantei de a-și păstra numele dobândit prin căsătorie tribunalul a constatat că soțul nu a fost de acord cu această solicitare, iar apelanta nu a menționat niciun motiv temeinic în acest sens, așa cum cer dispozițiile art.40 alin.2 Codul familiei.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovițaa formulat recurs pârâta Gh.criticând-o pentru nelegalitate, arătând că, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu i-au admis probele cu înscrisuri pe motiv că nu pot fi citite, deoarece se găsesc în plic sigilat, al cărui destinatar era, iar instanța nu îl poate desface și atașa la dosar pe motiv că are caracter strict personal.
Referitor la acest plic pe care îl prezentase instanței pentru proba cu înscrisuri, ce conținea una din scrisorile primite de la concubina soțului său, pe numele ei, arată că urma să dovedească lipsa vinovăției sale în deteriorarea relațiilor dintre părți.
Sub acest aspect, consideră că a fost privată de dreptul de a-și efectua o apărare eficientă și legală, fiindu-i respinse documentele care probau nevinovăția sa în desfacerea căsătoriei și a deteriorării relațiilor dintre părți, ambele instanțe de fond și apel luând în considerare numai probatoriile intimatului reclamant.
Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr.civilă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul de a-și păstra numele purtat în timpul căsătoriei acela de "" și obligarea intimatului reclamant la plata unei pensii de întreținere pentru ea, deoarece intimatul pârât nu a fost de acord, încă de la începutul căsătoriei, ca soția sa să aibă un loc de muncă, considerând mult mai importantă creșterea și educarea copiilor și o gospodărie bine întreținută, astfel că ea se află în situația de a nu se putea întreține, lipsindu-i mijloacele materiale.
De asemenea, arată că, având în vedere dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 cod pr. civilă ambele instanțe au înlăturat o probă, aceea cu înscrisuri, în mod neîntemeiat și nemotivat, astfel că soluția pronunțată în legătură cu culpa în desfacerea căsătoriei, mai precis stabilirea acesteia, este nefondată câtă vreme înscrisurile solicitate și prezentate ca probă nu au fost analizate, deși a fost admisă această probă.
La data de 07 ianuarie 2010 intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece motivele de recurs invocate de pârâtă nu corespund realității, având în vedere faptul că, la instanța de fond, s-au administrat probe: martori și interogatoriu, iar în ceea ce privește proba cu înscrisuri, recurenta pârâtă a prezentat o scrisoare - un plic sigilat, al cărui destinatar era, pe care instanța nu l-a putut desface și atașa la dosar, deoarece avea caracter strict personal.
Menționează intimatul că acel plic nu provenea de la așa zisa "concubină" ci provenea de la fiica și ginerele recurentei care locuiesc în Italia, scrisori care nu erau relevante pentru dezlegarea pricinii, cu atât mai mult cu cât, la instanța de fond, părțile au solicitat, în baza art.617 al.2 cod pr.civilă, ca soluția privind desfacerea căsătoriei să nu fie motivată.
Referitor la cererea recurentei de a-și păstra numele dobândit prin căsătorie, intimatul arată că nu este de acord cu această solicitare și mai mult pârâta nu a indicat niciun motiv în acest sens, așa cum prevăd dispozițiile art.40 alin.2 codul familiei, iar în ceea ce privește obligarea sa la plata unei pensii de întreținere pentru recurentă, arată că această cererea nu poate fi primită, atâta timp cât, în cauză nu a fost formulată o cerere reconvențională în acest sens la instanța de fond, așa cum prevăd dispozițiile art.610 și art.119 cod pr.civilă.
Curtea, examinând recursul formulat prin prisma deciziei pronunțate de instanța de apel, raportat la actele și lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică invocată de recurentă, aceea că ambele instanțe nu i-au admis probele cu înscrisuri, este neîntemeiată, având în vedere că, pe de o parte recurenta se referă la un plic sigilat al cărui destinatar era aceasta, iar instanța nu l-a putut desface, apreciind în mod corect că sunt suficiente probatoriile solicitate și administrate la cererea recurentei cu ocazia primei judecăți, iar pe de altă parte împrejurarea că acestea sunt irelevante, dat fiind faptul că la data soluționării cererii de divorț la prima instanță, atât recurenta, cât și intimatul au solicitat desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, cu aplicarea dispozițiilor art.617 alin.2 cod pr.civilă, în sensul ca, soluția pronunțată să nu fie motivată, situație ce rezultă din practicaua sentinței nr.1059/8.05.2009.
În ceea ce privește a doua critică formulată de recurentă prin care aceasta solicită să-și păstreze numele avut în timpul căsătoriei și aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 din cod familiei, o asemenea cerere se poate încuviința numai cu acordul celuilalt soț, ori până la această fază procesuală a recursului, recurenta nu a formulat o astfel de cerere, intimatul fiind întrebat cu privire la acest aspect a declarat că nu este de acord ca recurenta să-i poarte numele avut în timpul căsătoriei, acela de "".
La fel de neîntemeiată este și critica formulată de recurentă, privind obligarea intimatului la plata unei pensii de întreținere pentru aceasta, având în vedere că nu s-a formulat o cerere reconvențională în acest sens, la instanța de fond, așa cum prevăd dispozițiile art.610 și art.119 cod pr. civilă și în plus de aceasta, nu s-au efectuat nici un fel de dovezi în acest sens.
Pentru toate considerentele sus menționate, în baza dispozițiilor art.312 cod pr. civilă, urmează a se respinge recursul ca nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile pronunțate de instanțele anterioare, întrucât niciunul din motivele de nulitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr. civilă, invocate de recurentă, nu sunt de natură a afecta legalitatea și temeinicia acestora.
În baza dispozițiile art.274 cod pr. civilă, urmează a obliga recurenta să plătească intimatului și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta GH, domiciliată în comuna, sat. de M, cod poștal -, județul D,împotriva deciziei civile nr.328 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat.-, cod poștal -, județul D, ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored.AP/CC
4.ex. 21.01.2010
apel- Tr.
apel.-
fond- Jud.
fond -
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
