Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 164
Ședința publică din data de 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta, domiciliată în comuna de Târg, sat, nr. 83, județul P împotriva încheierii interlocutorii din data de 15 nov. 2007 și a sentinței civile nr. 513/16 oct. 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, cât și împotriva încheierii interlocutorii din data de 20dec. 2006 și a sentinței civile nr. 973/4 aprilie 2007 pronunțate de Judecătoria Câmpina în dosarul nr-, pârâții G, intervenienta toți domiciliați în comuna de Târg,-, județul P împotriva deciziei civile nr. 513 16 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, toți domiciliați în comuna de Târg, str. -, județul P, și intervenienții COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR DE TÂRG, cu sediul în comuna de Târg, județul P, COMISIA JUDEȚEANĂ P DE FOND FUNCIAR, cu sediul în P, județul
Cerere de recurs formulată de pârâții G, și intervenienta timbrat cu taxă judiciară de timbru de 116,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009,90,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, 90,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,30 lei, (conform notei de timbraj - fila 22 dosar)atașate și anulate la dosar, recursul reclamantei timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanțelor fiscale cu nr. -/2008, nr. -/2008, timbru judiciar de 0,15 lei atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat G conform împuternicirii avocațiale nr. 11/2009, recurenții-pârâți G, recurenta-intervenientă toți reprezentați de avocat substituind pe avocat conform împuternicirii avocațiale /2009, lipsă fiind intimații-pârâți, și intimații-intervenienți Comisia Locală de Fond Funciar de Târg, Comisia Județeană P de Fond Funciar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G având cuvântul depune la dosar completare la taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, atașată și anulată la dosar. Susține avocat G că în opinia sa recursul declarat de pârâții G și și intervenienta s este insuficient timbrat, ar fi trebuit timbrat până la cuantumul de 232,37 lei,sens în care invocă excepția insuficientei timbrării a recursului.
Avocat având cuvântul solicită amânarea pronunțării pentru a completa taxa judiciară de timbru.
Avocat G având din nou cuvântul arată că în speță primează Legea 146/1997, se opune cererii formulată de avocat.
Avocat având cuvântul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea lua legătura cu recurenții-pârâți G și și recurenta-intervenientă.
Curtea, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la cea de a doua strigare au răspuns, recurenta-reclamantă asistată de avocat G conform împuternicirii avocațiale nr. 11/2009, recurenții-pârâți G, recurenta-intervenientă toți reprezentați de avocat substituind pe avocat conform împuternicirii avocațiale /2009, lipsă fiind intimații-pârâți, și intimații-intervenienți Comisia Locală de Fond Funciar de Târg, Comisia Județeană P de Fond Funciar.
Avocat având cuvântul arată că nu a putut lua legătura cu clienții săi.
Avocat G având cuvântul invocă excepția insuficientei timbrării a recursului declarat de pârâții G, și intervenienta,solicitând anularea acestuia la insuficient timbrat. Totodată față de recursul declarat de pârâta invocă și excepția tardivității formulării recursului față de împrejurarea că decizia tribunalului i-a fost comunicată la data de 28 nov. 2008 iar recursul a fost înregistrat la 15 dec. 2008 la Tribunalul Prahova.
Avocat având cuvântul lasă la aprecierea instanței cu privire la cele două excepții invocate de avocat G.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, urmând a se pronunța pe excepții odată cu fondul.
Avocat G având cuvântul cu privire la recursul declarat de reclamanta arată că în opinia sa, tribunalul a făcut o greșită apreciere și interpretare în cauză în ceea ce privește compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată. Față de cheltuielile suportate în fața instanței de fond și apel, după compensare pârâtul ar fi trebuit să achite reclamantei o diferență de cheltuieli de judecată.
De asemenea, consideră apărătorul recurentei-reclamante că atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o greșită apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, cât și a cererilor din această cauză, ajungând în acest mod la o soluție eronată, în sensul că a fost respinsă acțiunea conexată privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat " chitanță" încheiat la data de16 aprilie 1985, obiect la dosarului nr-, pe motiv că acea chitanță respecta dispozițiile art. 948,963,966 și 968 Cod civil. Din întregul material probator a rezultat fără putință de tăgadă faptul că acel înscris a fost încheiat prin fraudarea legii.
Solicită admiterea recursului declarat de reclamantă conform motivelor de recurs aflate detailate și în scris la dosar, modificarea în parte a sentinței de fond, a încheierii interlocutorii și a deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova. Cu cheltuieli de judecată.
Mai menționează avocat G că recursul declarat de pârâții " " și intervenienta " " nu vizează încheierea interlocutorie.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de reclamanta ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr- reclamanta a chemat in judecata pe paratul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună împărțirea bunului comun dobândit de părți in timpul căsătoriei, respectiv imobilul situat in com. de Târg, jud.P, compus din teren in suprafața de 250. locuința alcătuita din 3 camere, 2 verande, polata si anexa gospodăreasca conținând o bucătărie si magazie, situate pe terenul menționat.
In motivarea actiunii, s-a aratat ca partile s-au casatorit la data de 21.08.1983, iar casatoria lor a fost desfacuta prin sentinta civila nr. 4908/02.11.1992 a Judecatoriei Cîmpina, ]n timpul convietuirii, partile dobandind impreuna imobilul sus-mentionat astfel cum rezulta contractul de vanzare-cumparare aut.sub nr.2359/26.07.1985, fiecare avand o contributie egala de 1/2 la dobandirea acestuia.
La primul termen de judecata, paratul Gaf ormulat intampinare-cerere reconventionala prin care a aratat ca este de acord cu admiterea actiunii, insa, in sensul de a se partaja imobilul mentionat in actiune in cota de 100% pentru el si 0% pentru reclamanta, aratand ca atat casa de locuit cat si terenul aferent au fost cumparate de parintii săi, pretul fiind achitat numai de acestia, desi contractul de vanzare-cumparare a fost intocmit pe numele paratului.
S-a precizat ca odata cu intocmirea actelor în forma autentica, s-a incheiat intre parintii paratului si vanzator, un act sub semnatura privata in care s-a mentionat suma achitata pentru imobil, mult mai mare decat pretul mentionat in actul autentic, deoarece a fost achitat in doua transe.
S-a mai invederat ca dupa ce s-au mutat in casa, paratul impreuna cu reclamanta au demolat anexa gospodareasca formata din bucatarie si magazie, cu intentia de a construi altceva, dupa care, s-au despartit.
Pe calea cererii reconventionale, paratul a solicitat ca in cazul in care se va aprecia ca cererea formulata nu este justificata, sa se ia act ca dupa anul 1992 (cand s-a despartit de reclamanta), a efectuat la imobilul in litigiu imbunatatirile enumerate in cerere, solicitand a fi deduse in favoarea sa.
de cererea reconventionala, reclamanta si-a completat actiunea initiala, solicitand sa fie dedusa in favoarea sa, c/valoarea lipsei de folosinta a imobilului- teren si casa- pe ultimii 3 ani, respectiv perioada 2003-2006.
Cu privire la imbunatatirile solicitate de parat, reclamanta a aratat ca exista gard imprejmuitor, casa era acoperita cu tabla, iar renovarea in interior a peretilor prin aplicarea de glet, vopsea lavabila si montarea de tavan fals se impunea, intrucat paratul a folosit casa, iar lucrarile de acest fel existau si inainte de despartirea partilor.
Prin cererea completatoare, reclamanta a solicitat totodata introducerea in cauza, pentru opozabilitatea hotararii, a actualei sotii a paratului -.
Paratul Gap recizat cererea reconventionala, solicitand ca in baza art.31 lit.f din Codul familiei si in temeiul subrogatiei reale cu titlu universal, sa se constate ca imobilul constructie si terenul aferent acesteia, situat in localitatea de Tîrg, jud.P, ce face obiectul cauzei, au caracterul de bun propriu al acestuia, mentinandu-si in subsidiar cererea privind partajarea bunului potrivit cotelor diferentiale de 100% pentru parat si de 0% pentru reclamanta.
La termenul din 25.10.2006, paratul si-a precizat din nou cererea reconventionala, solicitand si scoaterea de la partaj a terenului in suprafata de 250. care nu a facut obiectul vanzarii si pentru care s-a constituit dreptul de proprietate numai pe numele său, conform titlului de proprietate nr.79806/03.02.1999.
Prin aceeasi precizare, s-a solicitat deducerea in favoarea paratului numai a imbunatatirilor efectuate la imobilul mentionat in contract, evidentiate in raportul de expertiza, ca fiind efectuate la casa, in valoare de 5300 lei, renuntand la capetele de cerere privind deducerea imbunatatirilor efectuate prin extinderea locuintei identificate in raport (in cuantum de 19259 lei) si imprejmuirea intregii proprietati (in cuantum de 2593 lei conform expertizei).
După ce a luat cunoștința de titlul de proprietate depus de parat, reclamanta a formulat o noua completare a acțiunii prin care a precizat câtimea pretentiilor, solicitând partajarea întregii suprafețe de teren aferenta construcției, respectiv 893. pentru care s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate sus-mentionat.
La același termen, reclamanta a formulat o noua cerere completatoare prin care a solicitat ca in contradictoriu cu Comisia Locala a comunei de Tîrg de aplicare a Legii nr.18/1991 si Comisia Judeteana P de aplicare a Legii 18/1991, sa se constate nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr.79806/03.02.1999 cu privire la titularul acestuia.
In motivarea cererii s-a susținut ca terenul aferent constructiei a trecut la stat in temeiul art.30 din Legea 58/1974 prin contractul de vanzare-cumparare nr.2359/1985 conform caruia sotii au dobandit casa de locuit care este un bun comun si ca, potrivit art.35 al.3 din Legea nr.18/1991, aceste terenuri au trecut in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta al terenului, proprietari ai locuintelor, astfel ca in acest titlu de proprietate trebuia sa figureze si reclamanta.
Aceste cereri au fost primite la dosar cu acordul paratului, care la rândul său, și-a completat cererea reconvenționala, solicitand ca in temeiul subrogatiei reale cu titlu universal si in baza art.31 lit.f din fam. sa se constate ca intreg terenul aferent imobilului, are caracter de bun propriu.
La data de 27.09.2006 reclamanta a mai formulat o completare a actiunii prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a inscrisului sub semnatura privata intitulat "chitanta" incheiat la 16.04.1985 intre parintii paratului - si - pe de o parte si vanzatorii si pe de alta parte, motivat de faptul ca lipsesc clauzele exprese din care sa rezulte intentia cumparatorilor ca bunul sa apartina doar fiului lor G.
Intrucat aceasta modificare s-a depus cu mult peste termenul prev.de art.132 pr.civ. de opunerea paratului, instanta a dispus disjungerea acestei cereri care a format obiectul dosarului nr.3320/2006.
La termenul din 01.11.2006 reclamanta a precizat actiunea disjunsa, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a inscrisului sub semnatura privata intitulat "chitanta", ca fiind incheiat cu fraudarea legii si avand cauza si obiect ilicite si imorale, pe motiv ca lipsesc clauzele exprese din care sa rezulte intentia sotilor si ca bunul sa apartina fiului lor G.
Prin aceeasi cerere s-a solicitat introducerea in cauza a numitilor, si, ultimii trei in calitate de mostenitori ai vanzatorilor si.
In acest dosar a formulat intampinare parata care a aratat ca aceasta impreuna cu sotul său, au cumparat imobilul constructie format din 3 camere si 2 verande de la vanzatorii si, cu o chitanta de mana si ca au achitat suma de 130.000 lei, intentionand sa cumpere acest imobil pentru ei, dar l-au trecut ca proprietar pe fiul lor G, intrucat in acea perioada era interzis detinerea a doua proprietati.
Pe de alta parte s-a solicitat a se tine cont de faptul ca terenul aferent constructiei nu a facut obiectul vanzarii, trecand in proprietatea statului.
A mai fost introdusa in cauza si, despre care reclamanta a apreciat din eroare ca nu s-ar mai afla in viata.
Prin intampinarea depusa la termenul din 13.12.2006 paratii, si au solicitat respingerea actiunii, intrucat inscrisul sub semnatura privata intitulat "chitanta" intocmit in anul 1985 fost redactat de si a fost semnat de si, fiind de cand s-a incheiat conventia si s-au predat banii mentionati in inscris, in suma de 130.000 lei, reprezentand pretul imobilului situat in localitatea de Tîrg, jud.P, instrainat de si numitilor si.
S-a mai aratat in intampinare, ca s-au purtat discutii in sensul ca si au intentionat sa cumpere imobilul pe numele lor, dar nu au facut acest lucru pentru ca mai aveau un imobil in proprietate si l-au trecut pe numele fiului lor, fiind sfatuiti de, iar inscrisul intitulat "chitanta" a reprezentat manifestarea de vointa a partilor care l-au semnat, indeplinind toate conditiile de valabilitate ale unui act juridic sub semnatura privata.
S-a solicitat a se constata ca reclamanta a nu a facut referire la prevederile legale in materie, nefiind invocate prev.art.994, 1294 si 1295 civ. ceea ce demonstreaza ca actiunea este neintemeiata si nelegala.
Cu acordul partilor si constatand ca intre cele doua cauze exista o stransa legatura, ambele fiind in stare de judecata, instanta a dispus la termenul din 13.12.2006 conexarea dosarului nr.3320/2006 la dosarul nr.961/2006, pentru a fi solutionate impreuna in conf.cu disp.art.164 pr.civ. iar in urma probelor administrate in cauzele conexate cu inscrisuri, martori, expertiza constructii, interogatorii, instanta a pronuntat la data de 20.12.2006 o incheiere interlocutorie, intemeiata pe disp.art.6736pr.civ. rap.la art.6735pr.civ.prin care a admis in parte actiunea completata formulata de reclamnata si cerere reconventionala completata formulata de parat, respingand actiunea conexa, obiect al dosarului nr- formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii G si, privind constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat "chitanta" incheiat la data de 16.04.1985, ca neintemeiata, constatandu-se totodata nulitatea partiala a titlului de proprietate nr.79806/03.02.1999 in ceea ce priveste titularul dreptului de proprietate constituit.
Totodata, a fost respinsa cererea completatoare formulata de reclamanta privind c/valoarea lipsei de folosinta a constructiei, ca neintemeiata si s-a luat act de renuntarea paratului la judecata in ceea ce priveste deducerea din c/valoarea masei de impartit a extinderii locuintei si a c/valorii imprejmuirii, constatandu-se ca partile au dobandit in timpul casatoriei, in cote diferentiate de 85% pentru parat si 15% pentru reclamanta, urmatoarele bunuri imobile: teren in suprafata de 893. situat in com. de Tîrg, 3, 1651 si 1652; imobilul constructie compus din 3 camere, 2 verande si o camara (camerele notate cu 1- 6 in raportul de expertiza situat pe terenul de mai sus si a dedus din valoarea imobilului constructie c/valoarea lucrarilor efectuate de parat si intervenienta, in valoare totala de 5300 lei, conform expertizei sus-mentionate.
In vederea stabilirii elementelor prev.de art.6735pr.civ. prin aceeasi incheiere s-a dispus si asupra actiunii conexate, obiect al dosarului nr- formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii G si, si ca mostenitori ai vanzatorilor privind constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat "chitanta" incheiat la 16.04.1985, fiind respinsa ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta in acest mod, instanta a retinut ca aceasta chitanta are caracterul unui contrainscris care dovedeste adevarata vointa a partilor si caracterul simulat al contractului autentic de vanzare-cumparare mentionat mai sus.
Desi reclamanta a contestat valabilitatea acestei conventii, s-a constatat ca aceasta intruneste conditiile esentiale pentru validitate, reglementate de disp.art.948 din civ. respectiv capacitatea de a contracta a partilor, consimtamantul valabil al partilor ce se obliga, confirmat de paratii chemati in judecata in dosarul nr.3320/2006 atasat, un obiect determinat si o cauza ilicita.
Pe de alta parte, nu s-a putut aprecia ca s-a convenit asupra unui lucru care nu era in comert, in conditiile art.963 din civ. din moment ce in mod unanim s-a recunoscut valabilitatea unor antecontracte de vanzare-cumparare incheiate in perioada de aplicare a Legilor 58 si 59/1974, iar vanzarea locuintelor era permisa.
Totodata, nu s-a dovedit ca obligatia asumata prin antecontract nu are cauza sau are cauza ilicita in sensul art.966 civ. si nici nu ar contraveni legilor, bunelor moravuri si ordinii publice, conform art.968 civ. neexistand nicio dispozitie legala care sa impuna mentionarea dorintei partilor de a se incheia ulterior conventia in forma autentica cu paratul vanzator.
Retinandu-se insa pentru considerentele expuse in incheiere ca si reclamanta are o cota de contributie la dobandirea constructiei mentionata in actul autentic si contraînscrisul amintite, prin aceeasi incheiere s-a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr.79806/03.02.1999 in ceea ce priveste titularul dreptului de proprietate constituit.
S-a apreciat astfel ca prin emiterea titlului de proprietate s-a constituit dreptul de proprietate conf.disp.art.36 al.3 din Legea nr.18/1991 republicata, pentru suprafata de 893. ca suprafata atribuita in folosinta pe durata existentei constructiei, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile disp.art.30 din Legea nr.58/1974, fara ca fostii proprietari, parti in dosarul atasat, sa ridice obiectii cu privire la suprafata pentru care s-a constituit titlul de proprietate.
In temeiul dispozitiilor sus-mentionate, s-a apreciat ca era indreptatita la constituirea dreptului de proprietate si reclamanta in calitate de coproprietara asupra constructiei, stabilirea cotei ce-i revenea acesteia din constructie si teren fiind de competenta instantei.
In ipoteza in care paratul nu era singura persoana indreptatita la constituirea dreptului de proprietate s-a apreciat ca titlul de proprietate este lovit de nulitate absoluta partiala in ceea ce priveste titularul acestuia in conf. cu disp.art. III al.1 lit.a din Legea nr.169/1997 de modificare a 18/1991, astfel cum a fost modificata prin nr.247/2005.
S-a mai dispus prin incheierea interlocutorie respingerea cererii completatoare formulata de reclamanta privind c/valoarea lipsei de folosinta a constructiei ca neintemeiata, pe considerentul ca nu s-a facut dovada imprejurarii ca reclamanta a intentionat sa foloseasca aceasta locuinta si a fost impiedicata de parat.
Totodata, s-a luat act de renuntarea paratului la judecata in ceea ce priveste deducerea din c/valoarea masei de impartit a extinderii locuintei si a c/valorii imprejmuirii.
Pentru considerentele expuse pe larg in incheierea interlocutorie ce face parte integranta din sentinta civila nr.973/04.04.2007 s-a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei, in cote diferentiate de 85% paratul si 15% reclamanta, terenul in suprafata de 893. situat in com. de Tîrg, 3, 1651 si 1652 pentru care s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate mentionat si imobilul constructie compus din 3 camere, 2 verande si o camara (camerele notate 1- 6 in raportul de expertiza situat pe terenul sus-mentionat.
Prin aceeasi incheiere s-a dedus din valoarea imobilului constructie c/valoarea lucrarilor efectuate de parat si intervenienta in valoare totala de 5300 lei (conform expertizei).
Prin sent.civ.nr.973/04.04.2007 Judecatoria Cîmpina a admis in parte actiunea completata formulata de reclamanta impotriva paratului G si a admis in parte cererea reconventionala completata formulata de parat, respingand actiunea conexa privind constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat "chitanta" incheiat la 16.04.1985, obiect al dosarului nr-, formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii G si, si, ca neintemeiata.
A constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr.79806/03.02.1999 in ceea ce priveste titularul dreptului de proprietate constituit si s-a luat act de renuntarea paratului la judecata privind deducerea din c/valoarea masei de impartit a extinderii locuintei si a c/valorii imprejmuirii, respingand cererea completatoare a actiunii, formulata de reclamanta, ca neintemeiata.
S-a dispus de asemenea, partajarea bunurilor comune prin atribuirea in natura paratului a intregului teren in suprafata de 774. situat in com. de Tîrg nr.942, jud.P, 3, 1651 si 1652 cu vecinii: proprietatea, propr., propr., domeniu public, identificat de expertul in valoare de 6579 lei si a casei de locuit situata pe acest teren in valoare de 35969 lei (identificata de expert, din care s-au scazut imbunatatirile efectuate de parat.
A fost obligat paratul sa plateasca pana la data de 15.09.2007 sulta de 6.382,20 lei reclamantei si obligata reclamanta sa plateasca paratului 1121 lei cheltuieli de judecata ramase dupa compensare.
Pentru a se pronunta o asemenea solutie, s-a retinut ca in baza considerentelor expuse pe larg in incheierea interlocutorie si preluate in prezenta hotarare, se impune admiterea in parte a actiunii completate si admiterea in parte a cererii reconventionale completate, urmand a fi respinsa actiunea conexa privind constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat "chitanta" incheiat la 16.04.1985, ca neintemeiata.
S-a mai reținut că în temeiul disp.art.III al.1 lit.a din Legea nr.169/1997 de modificare a Legii 18/1991 astfel cum a fost modificata prin Legea 247/2005, este necesar a se constata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 79806/03.02.1999 in ceea ce priveste titularul dreptului de proprietate constituit, retinandu-se ca reclamanta era deopotriva indreptatita alaturi de parat la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Totodata, în conf.cu disp.art.246 pr.civ. s-a luat act de renuntarea paratului la judecata in ceea ce priveste cererea privind deducerea din c/valoarea masei de impartit a extinderii locuintei si a c/valorii imprejmuirii, iar pe considerentul ca reclamanta nu a dovedit ca a fost impiedicata sa foloseasca bunurile retinute in masa de partaj, a fost respinsa ca neintemeiata si cererea formulata de aceasta privind lipsa de folosinta a imobilelor.
De asemenea în conf.cu disp.art.36 din fam. rap. la art.6731, 6739si 67310pr.civ. s-a considerat ca se impune partajarea bunurilor comune retinute prin incheierea intelorcutorie, prin atribuirea atat a terenului cat si a constructiei in natura paratului, direct prin hotarare asupra fondului, de refuzul reclamantei de a solicita o varianta de lotizare de cota mult mai mare a paratului, precum si de imprejurarea ca acesta foloseste imobilele si stabilirea unui termen pana la care paratul urmeaza sa plateasca reclamantei sulta corespunzatoare cotei din bunurile comune, in conf.cu disp.art.67310al.1 teza finala pr.civ.
Impotriva incheierii interlocutorii din data de 20.12.2006 si a sentintei civile nr.973/04.04.2007, ambele pronuntate de catre Judecatoria Cîmpina, au declarat apel atat paratul si intervenientii G, si, solicitand admiterea apelului si schimbarea incheierii interlocutorii in sensul de a se constata că imobilul -teren și construcție - este bun propriu precum și faptul că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, cât și reclamanta, criticând atât încheierea interlocutorie precum și sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea apelului lor, apelantii G, si au aratat ca prin incheierea interlocutorie, instanta de fond a stabilit in mod eronat cote diferentiate pentru impartirea bunurilor comune atat timp cat conf.art.31 lit.f fam. si in temeiul subrogatiei reale cu titlu universal, imobilul situat in localitatea de Tîrg, jud.P, format din 3 camere, 2 verande si terenul aferent in suprafata de 774. are caracter de bun propriu.
In dezvoltarea acestui motiv de apel, apelantii au aratat ca la data de 16.04.1985, parintii apelantului G, respectiv si, au cumparat casa si terenul aferent de la numitii si, incheindu-se in acest sens o chitanta in care s-a mentionat faptul ca parintii săi au achitat pentru imobil suma de 130.000 ROL, iar ulterior, in luna iulie 1985 s-au incheiat si actele in forma autentica, insa, ca si cumparator a fost trecut G deoarece la acea data parintii săi mai aveau in proprietate un imobil, iar legile in vigoare interziceau detinerea mai multor imobile, situatie de fapt care reiese cu certitudine si din declaratia martorului.
Au precizat apelantii ca in aceasta situatie, devine aplicabila subrogatia reala cu titlu universal care se refera la inlocuirea unui bun cu altul, care va fi supus aceluiasi regim juridic aplicabil celui dintai, ceea ce inseamna ca, in temeiul subrogatiei reale cu titlu universal, imobilul in litigiu are caracter de bun propriu.
Au mai mentionat apelantii ca, referitor la terenul aferent, desi acesta este mentionat in actul autentic ca apartinand statului, in realitate, cu ocazia incheierii chitantei, s-a avut in vedere la stabilirea pretului si valoarea terenului, fapt care a dus ulterior la eliberarea titlului de proprietate.
Un alt motiv de apel are in vedere faptul ca in mod gresit instanta de fond a anulat partial titlul de proprietate nr.79806/1999 deoarece, numai el a fost cel care a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate la data cand era divortat de reclamanta, formuland cerere in nume personal.
Apelanta a aratat in motivarea apelului său, ca instanta de fond a facut o gresita apreciere si interpretare in cauza in ceea ce priveste obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata ramase dupa compensare, fara a tine cont de cotele diferentiate de 15% pentru apelanta reclamanta si 85% pentru apelantul parat, cheltuieli suportate impreuna de ei fiind de 3928 lei, astfel incat conform cotelor, ea ar trebui sa plateasca 589,2 lei, iar paratul 3338,8 lei, ceea ce inseamna ca paratul trebuie sa-i plateasca suma de 935,8 lei.
Un alt motiv de apel vizeaza faptul ca instanta de fond a facut o gresita apreciere si interpretare a probelor, ajungand la o solutie eronata in sensul ca a fost respinsa cererea completatoare a actiunii privind lipsa de folosinta a imobilului ca neintemeiata pe motiv ca nu ar fi fost impiedicata sa foloseasca bunurile, ori, dupa pronuntarea divortului, s-a recasatorit si a nascut un copil care a decedat datorita unor afectiuni cardiace asa cum au dovedit actele depuse la dosar, astfel incat nu a stat in pasivitate, prioritate avand copilul si nu procesul de partaj.
A precizat apelanta ca prin incheierea interlocutorie, instanta de fond nu s-a pronunta si cu privire la lipsa de folosinta a terenului desi a solicitat acest lucru, pronuntandu-se insa prin sentinta si, astfel, exista contrarietate intre incheierea interlocutorie si sentinta.
Critica apelanta si faptul ca in mod gresit instanta de fond a respins actiunea conexa referitoare la constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura privata intitulat chitanta incheiat la 16.04.1985 deoarece acest inscris a fost incheiat prin fraudarea legii si avand cauza si obiect ilicite si imorale, motivat si de faptul ca lipsesc clauze exprese din care sa rezulte intentia numitilor si in sensul ca bunul sa apartina doar fiului lor G, intrucat acesta era casatorit la data incheierii chitantei, operand astfel prezumtia relativa de comunitate si in consecinta, imobilele solicitate la partaj, sunt bunuri comune.
O alta critica are in vedere faptul ca instanta de fond nu a respectat principiul disponibilitatii partilor in momentul in care a stabilit data pana la care paratul trebuie sa-i plateasca sulta, nefiind investita cu o asemenea cerere.
A mai arătat apelanta ca deși a solicitat expertiza tehnica constructii si topo dupa incheierea interlocutorie, iar instanta de fond a admis prin incheierea de sedinta din data de 07.06.2006 efectuarea acestora urmand ca ulterior sa stabileasca modalitatea de administrare a acestora, a administrat numai pentru parat proba cu expertiza constructii prealabila pentru a putea timbra corespunzator pretinsele imbunatatiri, iar prin incheierea interlocutorie din 20.12.0206, instanta a dispus numai efectuarea expertizei topo, iar de expertiza constructii solicitata de ea prin nota de probatorii dupa incheierea interlocutorie nu s-a mai pronuntat, incalcand astfel, principiul rolului activ.
Un alt motiv de apel, vizeaza faptul ca in mod gresit instanta de fond a stabilit cote diferentiate de 15% pentru reclamanta si de 85% pentru parat, cat timp imobilele au fost dobandite de ei in timpul casatoriei, fiecare avand cota de contributie de 1/2, pretul fiind achitat din banii obtinuti ca dar de nunta si salariile lor, neexistand nicio conventie intre ei si parinti de a le inapoia, dupa nunta, banii cu care i-au ajutat pentru evenimentul respectiv, iar de chitanta sub semnatura privata nu a avut niciodata cunostinta pana la momentul partajului si, de altfel, nici paratul nu a cunoscut existenta acesteia, asa cum a recunoscut la interogatoriu.
A mai precizat apelanta ca sustinertile paratului in sensul ca imobilul ar fi fost cumparat cu banii parintilor săi sunt nereale intrucat din nicio proba administrata nu rezulta o asemenea situatie, martorul aratand ca nu stie de unde provin banii, desi sustine ca a fost de la incheierea chitantei, bani ce proveneau din darul de nunta si salarii, iar martorul, a aratat ca nu a fost de la incheierea chitantei, dar crede ca banii de nunta s-au cheltuit pana la momentul cumpararii imobilului.
A susținut apelanta ca desi martorii au aratat ca in acea perioada se puteau obtine ca dar de nunta 40.000 ROL, 60.000 ROL sau 70.000 ROL, instanta a retinut suma de 40.000 ROL, precum si faptul ca ea a avut venituri modeste, fara a lua insa in considerare si munca depusa in gospodarie, precum si aceea de crestere si de ingrijire a copiilor care constituie o componenta a contributiei unuia din soti la comunitatea de bunuri, care echivaleaza cu salariul celuilalt sot.
O alta critica vizeaza si faptul ca instanta de fond a aplicat gresit institutia subrogatiei reale cu titlu universal, ajungand astfel la o solutie eronata.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata la nr-.
Prin incheierea interlocutorie pronuntata de Tribunalul Prahova la data de 15.11.2007 a fost admis apelul declarat de apelanta reclamanta, schimbata in parte incheierea interlocutorie pronuntata de Judecatoria data de 20.12.2006 in sensul ca partile au dobandit in timpul casatoriei in cote egale, respectiv 1/2 pentru fiecare, urmatoarele bunuri comune: un teren in suprafata de 893. situat in com. de târg, T3, 1651 si 1652, imobil-constructie compus din 3 camere, 2 verande si o camara, situate pe terenuld e mai sus, mentinandu-se in rest dispozitiile incheierii interlocutorii atacate.
Prin aceeasi incheiere interlocutorie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul parat G si apelantele interveniente si, fiind numiti experti constructor pentru evaluarea imobilului constructie si, respectiv topometru pentru identificarea, masurarea, pozitionarea pe schita de plan si evaluarea terenului, precum si intocmirea propunerilor de lotizare.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut ca partile s-au casatorit la data de 21.06.1982, iar potrivit sent.civ.4908/02.11.1992, casatoria acestora s-a desfacut prin divort, minorul rezultat din convietuire-, in prezent major, fiind incredintat reclamantei spre crestere si educare.
S-a mai retinut ca potrivit contractului de vanzare-cumparare aut.sub nr.2359/26.07.1985, partile au cumparat in timpul casatoriei, de la numitul, imobilul compus dintr-o locuinta formtata din 3 camere, 2 verande, polata si, separat anexa gospodareasca pentru pretul de 20.000 lei ROL, terenul aferent in suprafata de 250. trecand in proprietatea statului conform legilor in vigoare la acea data.
Prin titlul de proprietate nr.79806/03.02.1999 s-a constituit pe numele paratului, dreptul de proprietate pentru suprafata de 893. aferent constructiei cumparata cu reclamanta insa, conform inscrisului sub semnatura privata intitulat "chitanta" incheiat la data de 16.04.1985, si, ar fi dat suma de 130.000 lei numitilor si, cu precizarea ca aceasta suma este in contul vanzarii proprietatii lui, fapt confirmat de martorul care a fost de la incheierea chitantei si predarea banilor, fara insa a semna ca martor si fara a putea preciza provenienta banilor.
In atare conditii, prezumtia relativa de comunitate, presupune ca orice bun dobandit in timpul casatoriei, de oricare dintre soti este bun comun, daca nu se face dovada ca este bun propriu, adica se incadreaza intr-una din categoriile prev.de art.31 familie.
Asa fiind, din probatoriile amdinsitrate inc auza s-a retinut ca partile au cumparat in baza contractului de vanzare-cumparare aut.sub nr.2359/1985 imobilul situat in com. de Târg, sat de Târg, compus din locuinta, terenul aferent trecand in proprietatea statului si in privinta caruia, odata cu aparitia Legii 18/1991 s-a constituit pe numele paratului, dreptul de proprietate asupra intregului teren de 893.
In privinta pretului achitat pentru achizitionarea imobilului in suma de 130.000 lei s-a retinut ca aceasta suma provine din darul de nunta obtinut de parti cu ocazia casatoriei si din salariile incasate, ambii soti fiind salariati, fapt ce atesta calitatea imobilului de bun comun dobandit in timpul casatoriei, prin contributia egala a fiecaruia dintre soti.
Astfel, la aprecierea contributiei reclamantei la dobandirea bunurilor comune, s-a tinut seama de munca depusa de aceasta in gospodarie, precum si pentru cresterea si educarea copilului rezultat din casatorie, astfel incat, atat timp cat din probe nu a rezultat ca partile ar fi avut contributii diferite la dobandirea si conservarea bunurilor in litigiu, se considera ca aceste contributii au fost egale, respectiv cate 50% pentru fiecare.
S-a apreciat ca motivul invocat de apelantul parat in sensul ca imobilul ar avea calitatea de bun propriu cata vreme pretul ar fi fost achitat de parintii săi nu poate fi retinut intrucat din cuprinsul chitantei incheiata la data de 16.04.1985, nu rezulta cu certitudine ca suma de 130.000 ROL au fost banii proprii ai parintilor paratului, cu atat mai mult cu cat, daca banii le-ar fi apartinut, acest aspect ar fi fost mentionat in nmod expres.
Pe cale de consecinta, suma de bani platita pentru achizitionarea imobilului provine din darul de nunta si salariile fostilor soti, niciunul din martorii audiati neputand da relatii certe cu privire la darul de nunta, respectiv daca acesta a fost sau nu cheltuit anterior cumpararii imobilului, ceea ce conduce la concluzia ca darul de nunta, impreuna cu salariile incasate de fostii soti au fost folosite pentru cumpararea imobilului.
Nici sustinerea apelantului parat si a apelantilor intervenienti conform careia imobilul in litigiu ar avea calitatea de bun propriu in temeiul subrogatiei reale cu titlu universal nu poate fi primita deoarece, in cauza, nu se regaseste niciuna din situatiile in care bunul devine propriu conform art.31 lit t fam. respectiv nu a fost obtinut in schimbul unui alt bun propriu, nu a fost dobandit cu pretul vanzarii unui bun propriu, etc. ori, cat timp banii nu au fost bunuri proprii ale parintilor paratului, nici imobilul cumparat de parti in timpul casatoriei, nu intra in categoria de bunuri proprii ale paratului.
Referitor la critica apelantilor in sensul ca in mod gresit instanta de fond a anulat titlul de proprietate nr.79806/1999, in baza disp.art.III al.1 lit.a din Legea 18/1991 s-a apreciat ca aceasta este neintemeiata motivat de faptul ca atat timp cat constructia a fost dobandita in timpul casatoriei, avand astfel calitatea de bun comun al sotilor, inseamna ca si terenul aferent in suprafata de 893. urmeaza acelasi regim juridic ca si constructia, respecti calitatea de bun comun, ceea ce conduce la concluzia ca in mod gresit titlul de proprietate sus-mentionat, a fost eliberat numai pe numele paratului, fostii soti avand dreptul la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului, chiar daca cerere in acest sens a formulat numai paratul.
Nici critica apelantului in sensul ca in mod gresit s-a respins cererea privind constatarea nulitatii absolute a inscrisului sub semnatura pruvata intitulat chitanta incheiat la data de 16.04.1985 nu poate fi retinuta in conditiile in care nu s-a dat eficienta acestui inscris cata vreme nu s-a facut dovada ca suma de 130.000 Rol a apartinut parintilor paratului.
In ceea ce priveste critica apelantei reclamante in sensul respingerii ca neintemeiata a cererii completatoare constand in obligarea paratului la plata c/valorii lipsei de folosinta a imobilului- teren si casa, s-a considerat ca este neintemeiata deoarece intr-adevar, din probele adminsitrate in cauza, nu rezulta ca apelantul parat ar fi impiedicat-o in vreun fel pe apelanta reclamanta sa folosesca imobilul, iar imprejurarea ca aceasta ar fi avut un copil care a decedat si care ar fi avut prioritate de procesul de partaj, nu are relevanta din acest punct de vedere, intrucat ceea ce se analizeaza in cauza este imposibilitatea efectiva a reclamantei de a folosi imobilul datorita refuzului nejustificat al apelantului parat.
Cu privire la celelalte motive de apel, privind cheltuielile de judecata, termenul de plata a sultei si expertiza tehnica constructii, s-a apreciat ca nu se mai impune analizarea acestora cat timp se vor intocmi noi expertize topo si constructii.
La data de 28.01.2008 s-a depus raportul de expertiza tehnica constructor ing. (fila 94-99) care a concluzionat ca actulaul pret de circulatie al cladirii situata in com. de Târg, T3, 1651 si 1652 (fara extindere), inclusiv imbunatatirile efectuate ce constituie bun propriu al paratului, este de 51946 lei, ceasta valoare, suma de 45594 lei reprezentand valoarea locuintei bun comun, diferenta de 5462 lei reprezentand bun propriu al apelantului parat.
La data de 07.02.2008 s-a depus raportul de expertiza tehnica topometrica ing. care a stabilit ca terenul bun comun este definit prin conturul punctelor A-B-C-D-E-F, are suprafata de 774. si este imprejmuit cu garduri pe toate laturile, 123.
Tribunalul a respins obiectiunile formulate de apelantul parat cu privire la concluziile raportului de expertiza topometrica, avand in vedere ca expertul a indicat imprejurarea ca a fost avut in vedere pretul de piata care se practica in zona comunei de Târg, zona in care este situat terenul in suprafata de 774. iar valoarea acestuia la data de 24.01.2008, respectiv 36 lei/ si care reprezinta cca.10 euro, nu poate fi apreciat ca un pret exagerat.
Prin decizia civilă nr. 513/16 oct. 2008, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta reclamanta, apelanții pârâți G si și intervenienta domiciliată în com. de,-, jud. P, împotriva încheierii interlocutorii din 20.12.2006 și a sentinței civile nr.973/04.04.2007 ambele pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, si intimatii intervenienți COMISIA LOCALA de fond funciar de și COMISIA JUDETEANA de FOND FUNCIAR P si, in consecinta:
A schimbat in parte incheierea interlocutorie si sentinta, in sensul ca a dispus partajarea bunurilor comune dobandite de parti in timpul casatoriei, conform incheierii interlocutorii pronuntate de Tribunalul Prahova la data de 15.11.2007 si a variantei 1(unu) din raportul de expertiza topo-lotizare ing. (170 dosar apel), prin care lotului 1 - Gis -au atribuit:
- 774. pct.Acasa, in valoare de 27864 lei; casa cu imbunatatiri (conf.
expertizei constructii) în valoare de 51946 lei.Total valoare primita 78910 lei.
Având dreptul la 42181 lei, a fost obligat să plătească apelantei
o sultă de 36729 lei.
S-a respins apelul declarat de apelantul parat G ca nefondat.
S-au compensat in totalitate cheltuielile de judecata.
Împotriva sus menționatei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții G, și intervenienta, considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, deoarece contrar dovezilor administrate instanțele anterioare au reținut imobilul casă de locuit și terenul ca fiind bunuri comune, deși acestea au caracter de bun propriu fiind dobândite cu contribuția de 100% a recurentului, în sprijinul acestei susțineri recurenții invocând înscrisul sub semnătură privată intitula,Chitanță" din 16 aprilie 1985, din care rezultă că soții și au cumpărat imobilele în litigiu cu suma de 130.000 lei de la soții și, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2359/26 iulie 1985 prin care i-a vândut lui G casa și anexele gospodărești, precum și recunoașterile reclamantei intimate, recurentă la rândul ei, la interogatoriul luat.
Au susținut aceiași recurenți că instanța a reținut greșit situația de fapt în sensul că foștii soți ar fi cumpărat imobilul cu bani proveniți din darul de nuntă și din salariile acestora și că nu s-ar fi făcut dovezi în sensul că banii pentru achiziționarea imobilului au aparținut părinților pârâtei.
La rândul ei reclamanta a atacat cu recurs încheierea interlocutorie din 15 noiembrie 2007 și decizia civilă nr.513/10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, cât și încheierea interlocutorie din 20 decembrie 2006 și sentința civilă nr.973 din 4 aprilie 2007, ambele pronunțate de Judecătoria Câmpina, pe care le-a apreciat nelegale și netemeinice, întrucât în mod greșit s-a dispus compensarea totală a cheltuielilor de judecată când compensarea trebuia să opereze numai parțial, ea fiind cea care a suportat cheltuieli la instanța de fond și în apel, că în mod greșit s-a respins acțiunea conexă privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat chitanță încheiat la 16 aprilie 1985 ce a format obiectul dosarului nr- unde a invocat că respectivul înscris nu respectă disp.art.948, 963, 966, 968 Cod civil, el fiind încheiat prin fraudarea legii având cauză și obiect ilicite și imorale și nu conține clauza expresă din care să rezulte intenția numiților și, că înțeleg ca bunul cumpărat să devină proprietate exclusivă a fiului G care era căsătorit la acel moment.
A mai susținut recurenta că imobilele au fost dobândite de soți împreună,că au caracter de bun comun, neexistând dovezi contrare banii provenind din darul de nuntă, salariile soților, munca pe care ea a prestat-o în gospodărie pentru creșterea și îngrijirea copiilor, că instanța de fond în mod greșit a considerat că în speță a operat subrogația reală cu titlu universal și astfel a ajuns la o soluție eronată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul formulat de pârâți și intervenientă nu este timbrat corespunzător, iar recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Cât privește recursul pârâților și intervenientei se constată că aceștia prin motivele de recurs formulate au solicitat, ca de altfel pe parcursul întregii judecăți, ca imobilele teren și casă de locuit să nu fie calificate drept bunuri comune,ele având caracter de bun propriu într-o primă susținere,ori bunuri comune dobândite cu contribuția exclusivă a pârâtului G, împrejurări în care aceștia erau obligați să depună la dosar taxa de timbru calculată la valoarea imobilelor pe care le doreau excluse de la masa de împărțit. Deși acestora li s-a făcut cunoscut că trebuie să timbreze la valoarea bunurilor sus menționate, situație în care taxa de timbru datorată ar fi fost de 232,37 lei nu s-au conformat acestei obligații legale, condiții în care încălcându-se disp.Legii nr.146/1997 cu completările și modificările ulterioare, urmează a se anula recursul ca insuficient timbrat.
Analizându-se recursul declarat de reclamantă urmează a se constata că este nefondat.
Prima critică formulată de recurentă vizează greșita compensare a cheltuielilor de judecată și este neîntemeiată, deoarece în condițiile în care părțile au avut calități de reclamant și pârât și au suportat împreună cheltuieli de judecată, în mod corect s-a dispus compensarea totală a cuantumului acestora, susținerea recurentei că intimatul recurent Gae fectuat cheltuieli mai mici și deci nu s-ar fi impus compensarea totală nefiind dovedită.
Instanța a aplicat corect disp.art.274 - 276 Cod pr.civilă constatând că sunt sensibil egale cheltuielile făcute de părți pe parcursul procesului.
Susținerea conform căreia în mod greșit s-a respins acțiunea conexă privind constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată - chitanța din 16 aprilie 1985 - este neîntemeiată.
Soluția pronunțată în acest sens este corectă, instanța reținând că înscrisul întrunește condițiile de valabilitate reglementate de disp.art.948 Cod civil, respectiv capacitatea de a contracta a părților, consimțământul valabil exprimat al acestora, având o cauză licită și un obiect determinat.
A mai reținut instanța că nu s-a convenit asupra unui lucru ce nu era în comerț în condițiile art. 963 Cod civil, din moment ce în mod unanim s-a recunoscut valabilitatea unor antecontracte de vânzare cumpărare, încheiate în perioada de aplicare a Legilor nr. 58 și 59 /1974, vânzarea locuințelor fiind permisă.
Același tribunal a apreciat corect că acea chitanță nu are cauză ilicită în sensul disp.art. 966 cod civil nu contravine legilor, bunelor moravuri și ordinii publice, conform art. 968 Cod civil, astfel că este neîntemeiată critica formulată de recurentă, în sensul că instanța ar fi respins greșit cererea sa de constatare a nulității absolute a înscrisului sau că nu s-ar fi avut în vedere toate temeiurile de drept invocate de ea.
În altă ordine de idei este de reținut că și în situația în care s-a respins această cerere a recurentei Tribunalul Prahova nu a dat eficiență chitanței, reținând prin încheierea interlocutorie pronunțată la 8 noiembrie 2007,urmare a admiterii apelului declarat de reclamantă și schimbării în parte a încheierii interlocutorie pronunțată de Judecătoria Câmpina, că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de atât terenul în suprafață de 893 mp. cât și imobilul construcție situat pe acesta.
Tribunalul, prin admiterea apelului reclamantei și-a însușit apărările formulate de aceasta și a considerat bunurile sus menționate ca fiind comune, deci exact ceea ce a dorit reclamanta,împrejurări în care toate criticile pe care aceasta le formulează prin prezentul recurs la încheierea interlocutorie pronunțată de Judecătoria Câmpina la 20 decembrie 2006 și la sentința civilă nr- pronunțată de aceeași instanță, apar ca fiind lipsite de interes, soluțiile pronunțate de Tribunalul Prahova respectiv încheierea interlocutorie și decizia fiind în consens cu susținerile pe care le face prin motivele de recurs.
În aceste condiții recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotărârilor, prev.de art.304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Admite excepția insuficientei timbrări invocată din oficiu de instanță.
Anulează ca insuficient timbrat recursul pârâților G, și al intervenientei toți domiciliați în comuna de Târg,-, județul P împotriva deciziei civile nr. 513 16 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, toți domiciliați în comuna de Târg, str. -, județul P, și intervenienții COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR DE TÂRG, cu sediul în comuna de Târg, județul P, COMISIA JUDEȚEANĂ P DE FOND FUNCIAR, cu sediul în P, județul
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna de Târg, sat, nr. 83, județul P împotriva încheierii interlocutorii din data de 15 nov. 2007 și a sentinței civile nr. 513/16 oct. 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, cât și împotriva încheierii interlocutorii din data de 20 dec. 2006 și a sentinței civile nr. 973/4 aprilie 2007 pronunțate de Judecătoria Câmpina în dosarul nr-, în contradictoriu cu același părți sus menționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. EM/BA
2 ex./25.02.2009
f- Jud.Câmpina
a-
a
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.-
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Adriana Maria
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1298/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
