Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 29/2008
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de către reclamanta ). ) și pârâtul împotriva deciziei civile nr.261/A din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă în dosar nr-.
Se constată că la dosar s-au depus prin serviciul registratură concluzii scrise formulate de pârâtul recurent prin apărător.
Cauza s-a dezbătut la data de 04 Martie 2008 când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.5406/2006 pronunțată de Judecătoria Devaa fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantei și în consecință:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cotă de parte fiecare următoarele bunuri:
-teren în suprafață de 2270 mp înscris în Cf 2291 D, nr.parcele 3008-3010/1/1, 3008-3010/1/2; 3008 - 3010/1/3 în valoare de 88.218,3 RON;
-autoturism Mercedes, an de fabricație 1997 cu număr de înmatriculare CO 555 K în valoare de 29.515 RON;
-îmbunătățiri la apartamentul situat în D, b-dul -,.22 în valoare de 6992 RON.
S-a dispus partajarea bunurilor prin formare de loturi și atribuire în natură după cum urmează:
Lotul nr.1: S-a atribuit reclamantei și este format din teren în suprafață de 3270 mp înscris în Cf 2291 D în valoare de 88.218,3 RON.
-îmbunătățiri la apartamentul situat în D, b-dul -,.22 în valoare de 6992 RON, în valoare totală de 95.210,3 RON.
Lotul nr.2:S-a atribuit pârâtului și este format din autoturism Mercedes, cu număr de înmatriculare CO 555 K în valoare de 29.515 RON;
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 32.847,65 RON cu titlu de sultă.
S-a respins în rest acțiunea principală și cererea reconvențională.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată ale părților și a mai fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1561,25 RON cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au fost căsătorite din 12 aprilie 1990 iar prin sentința civilă nr.3496/2005 a Judecătoriei Devas -a declarat desfăcută căsătoria din vina ambelor părți.
Toate bunurile menționate atât în acțiunea principală cât și în cererea reconvențională au fost contestate de părți ca fiind bunuri comune, fiecare susținând că sunt bunuri proprii.
Astfel terenul în suprafață de 2270 mp înscris în Cf 2291 D nr.parcelă 3008-3010/1/1, 3008-3010/1/2; 3008-3010/1/3 a fost achiziționat în timpul căsătoriei părților.
Pârâtul a susținut că banii de achiziționare a terenului au provenit din vânzarea moștenirii rămasă de la părinții săi. În dovedirea acestor afirmații pârâtul a depus la dosar copia contractului de vânzare - cumpărare din care rezultă că vândut un imobil din comuna în data de 19 aprilie 1999 cu suma de 21.700.000 ROL.
Însă terenul din litigiu a fost achiziționat în 26 octombrie 2000 cu suma de 40.000.000 ROL, deci în această situație instanța a apreciat că nu se poate reține subrogația reală la care face trimitere pârâtul.
Cu privire la suma de 15.000 Euro s-a arătat că din probe rezultă că pârâtul în momentul încheierii căsătoriei avea mai multe depozite bancare, astfel că această sumă nu a fost inclusă în masa bunurilor comune.
Autoturismul Mercedes, cu nr. de înmatriculare CO 555 K în valoare de 29.515 RON, astfel cum a fost evaluat prin raportul de expertiză auto, a fost inclus în masa bunurilor comune fiind achiziționat în timpul căsătoriei părților, în anul 2002.
De asemenea în masa bunurilor comune s-a inclus și suma de 6992 lei reprezentând îmbunătățirile efectuate de părți la apartamentul situat în D, b-dul -,.22, cu motivarea că pârâtul deține facturi de achiziționare a unor materiale de construcții folosite la aceste îmbunătățiri care au fost realizate în perioada 2002 - 2003.
Față de considerentele expuse s-au admis în parte atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, conform dispozitivului.
Soluția privind cheltuielile de judecată s-a motivat în temeiul disp. art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri atât reclamanta, cât și pârâtul, în termen, motivate, legal timbrate.
În apelul său, reclamanta a solicitat schimbarea parțială a sentinței atacate în sensul de:
-a se exclude de la partaj suma de 6.992 lei, ce reprezintă valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului situat în D, b-dul -,.22,.40.
-a se include la partaj și în lotul pârâtului suma de 15.000 euro, rezultată din restituirea împrumutului acordat de pârât lui SC. SRL. D și în consecință;
-a se realiza sulta.
În motivarea apelului său, reclamanta a susținut că în mod greșit fost inclusă la partaj contravaloarea îmbunătățirilor, întrucât acestea s-au făcut la un apartament ce nu este proprietatea soților, ci a unor rude ale ei, așa încât pârâtul poate să-și valorifice dreptul de creanță derivat din aceste îmbunătățiri îndreptându-se cu o acțiune în pretenții împotriva proprietarilor apartamentului.
A mai susținut apoi că suma împrumutată provine din bani comuni, pârâtul nefăcând dovada că provine din depozitele sale bancare anterioare căsătoriei, care au fost lichidate în anii 1993 - 1994, că se plătea o dobândă de 12% pe lună încasată în timpul conviețuirii, astfel că ratele și dobânda trebuiau incluse la partaj și în lotul pârâtului.
În apelul său, pârâtul a solicitat schimbarea parțială a sentinței atacate în sensul de:
-a se partaja cele două bunuri comune, teren și autoturism, în cotele de 85% pentru el și 15% pentru reclamantă;
- a se atribui terenul în lotul lui;
- a se înlătura obligarea sa la plata sumei de 1561,25 lei cheltuieli de judecată după compensarea parțială.
În motivarea apelului său, pârâtul a arătat că din probele administrate în cauză, nu rezultă o contribuție egală a părților la dobândirea lor, aportul său fiind aproape exclusiv. Astfel, prima instanță nu a luat în considerare declarațiile martorilor, și din care rezultă că suma de 85.000.000 lei ROL cu care s-a cumpărat terenul provine din vânzarea casei părintești și contul bancar moștenite de el de la mama sa. De asemenea, prima instanță nu a luat în considerare înscrisurile, interogatoriul reclamantei și prezumția din care se poate deduce aportul său aproape exclusiv la dobândirea bunurilor rezultat din pensia sa de 10 ori mai mare decât a reclamantei, din depozitele bancare moștenite de la mama sa și a celor personale avute înainte de căsătorie. A mai arătat că nu se poate reține nici contribuția reclamantei la agonisirea bunurilor comune prin munca depusă în gospodăria casnică, întrucât din probe rezultă că reclamanta nu a avut vreun astfel de aport efectiv, în condițiile în care părțile au locuit la bloc, nu au avut gospodărie și copii de crescut, rufele el și le spăla singur iar hrana și-o prepara el.
În plus, doar ca un aspect de ordin moral, a mai arătat că tot din resursele sale proprii a cumpărat câte un apartament în D, celor două fiice ale reclamantei din căsătoria anterioară și le-a adus câte un autoturism din Germania.
A mai arătat apoi că se impune atribuirea terenului în lotul său întrucât achiziționarea lui s-a făcut cu contribuția sa exclusivă sau majoritară.
În fine, a mai arătat că se impune exonerarea sa de la plata sumei de 1561,25 lei, cheltuieli de judecată întrucât această obligație nu este nici legală și nici motivată în situația în care au fost admise parțial ambele cereri. Mai mult cererea reclamantei referitoare la un bun de aproximativ 500.000.000 lei ROL nici nu este amintită în sentință, ceea ce echivalează cu respingerea ei, astfel că în privința acestui capăt de cerere reclamanta poate fi considerată parte căzută în pretenții.
Prin întâmpinări fiecare parte a solicitat respingerea ca nefondat a apelului celeilalte.
Prin decizia civilă nr. nr.261/A din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă în dosar nr-,s-a admis ca fondate apelurile declarate în cauză de ambele părți, s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a înlăturat din masa bunurilor comune și din lotul reclamantei îmbunătățirile aduse apartamentului situat în D, b-dul -,.22, în valoare de 6992 lei.
S-a constatat că părțile au avut o contribuție la dobândirea bunurilor comune în procent de 75% pentru pârât și 25% pentru reclamantă.
S-a exclus din lotul reclamantei parcela de teren în suprafață de 1481 mp. în valoare de 57.555,66 lei, identificată prin raportul de expertiză topografică întocmit de experta, ce face parte integrantă din prezenta decizie, ca fiind înscrisă în Cf nr.2291 D, cu nr. top 3008 - 3010/8/1/3, marcată cu culoare mov și o include în lotul pârâtului.
A stabilit cuantumul sultei pe care reclamanta o va plăti pârâtului, la suma de 1.229,34 lei.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată din apel și s-au respins în rest cererile sub acest aspect.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către Tribunal, în ce privește apelul reclamantei că este întemeiată critica acesteia referitoare la îmbunătățirile aduse de părți la imobilul situat în D, b-dul -,.22. C,. 40, în contextul în care conform înscrisurilor aflate la dosar acest imobil este proprietatea numiților și, care sunt fiica și ginerele reclamantei, astfel că pârâtul are posibilitatea să-și valorifice dreptul de creanță derivat din acele îmbunătățiri îndreptându-se cu o acțiune în pretenții împotriva proprietarilor apartamentului, prin urmare se impune înlăturarea din masa bunurilor comune și din lotul reclamantei a îmbunătățirilor în sumă de 6992 RON; critica referitoare la suma de 15.000 EURO rezultată din restituirea împrumutului acordat de pârât "PLASTICO " L, instanța a apel a constatat că este neîntemeiată, actele dosarului dovedind că această sumă a fost restituită în cea mai mare parte iar sumele restituite au întrat în circuitul cheltuielilor comune ale familiei, și mai mult decât atât s-a reținut că împrumutul provine din depozitele bancare proprii ale pârâtului.
În ce privește apelul pârâtului, Tribunalul a reținut, în esență că este întemeiată critica privind cotele părților la dobândirea bunurilor comune, fiind dovedit cu actele aflate la dosar că pârâtul a avut o cotă de contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune și nu o cotă de parte fiecare cum greșit a reținut prima instanță; în ce privește atribuirea terenului s-a constatat că și aceasta este fondată, întrucât raportata la cota mai mare a pârâtului din bunurile comune este justificat a i se atribui lui în natură și parcele de 1481 mp; în ce privește critica referitoare la cheltuielile de judecată a fost apreciată ca nefondată, întrucât el trebuie să suporte aceste cheltuieli conform cotei sale din bunurile de partajat.
Cât privește cheltuielile de judecată în apel, s-a reținut că raportat la cheltuielile efectuate de fiecare parte și la limitele admiterii apelurilor, se impune compensarea lor parțială și respingerea în rest a cererilor sub acest aspect.
Împotriva aceste decizii civile au declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat atât reclamanta ( fostă ), cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de declarare a recursului recurenta reclamanta a solicitat a se admite recursul, a se modifica în parte decizia atacată în sensul admiterii în totalitate a apelului formulat împotriva sentinței instanței de fond și, corelativ respingea apelului declarat de către pârât și, în consecință, să se dispună schimbarea, în parte, a sentinței judecătoriei în sensul admiterii cererii introductive de instanță și respingerea cererii reconvenționale formulată de pârât, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată conf. art. 274 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta arată, în esență, că în mod greșit instanța de apel a apreciat că suma de 15.000 EURO nu poate fi inclusă în masa partajabilă, ambele instanțe au schimbat înțelesul lămurit al înscrisurilor depuse la dosar, aprecierile instanței de apel fiind fără fundament în actele dosarului, ba mai mult sunt contrazise de actele dosarului, că nu s-a dovedit la dosar că împrumutul ar fi fost acordat din depozite bancare avute de către pârât și este cert că depozitele bancare au fost lichidate anterior căsătoriei în anii 1993-1994, că se încasa o dobândă de 12% lunară în timpul conviețuirii, astfel că ratele și dobânda trebuiau incluse la partaj și în lotul pârâtului; în legătură cu modalitatea de partajare a imobilului teren și la cota de contribuție reținută în favoarea pârâtului la dobândirea bunurilor comune, se arată că instanța de apel a procedat greșit la o împărțire în natură a acestui bun, reținând contribuția majoritară a pârâtului la dobândirea bunurilor comune, instanța de apel a avut în vedere numai cuantumul pensiei, fără să țină seama de faptul că reclamanta a lucrat în Germania și că se încalcă disp. art. 673/9 Cod proc. civilă, întrucât în lotul pârâtului se regăsesc toate bunurile comune și că atribuirea terenului în favoarea ei este justificată de criteriul domiciliului.
În drept, se invocă disp. Art. 304 pct. 8, 9 și art. 312 Cod proc. civilă.
Recurentul pârât prin cererea de declarare a recursului a solicitat a se modifica în parte hotărârea atacată în sensul de a se constata că a avut o cotă de contribuție de 85% la dobândirea masei partajabile, concomitent cu reducerea cotei reclamantei la 15% și ca o consecință a acestei modificări a se atribui în lotul pârâtului și parcela în suprafață de 416. cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că instanțele de judecată anterioare au ignorat probele aflate la dosar din care rezultă că terenul a fost cumpărat cu banii rezultați din vânzarea casei părintești dobândită prin moștenire, deci bun propriu, din banii avuți în depozitele bancare respectiv 55.000 DM ( aproximativ 550.000 lei în 1990), astfel că este cert dovedită contribuția sa de 85% la dobândirea masei partajabile și că autoturismul este bunul său propriu dinainte de căsătorie, în ce privește plata cheltuielilor de judecată pârâtul arată că în mod nelegal i s-a respins cererea, raporta la cotele de contribuție ale soților la dobândirea masei partajabile.
În drept, se invocă art. 728, 741-742 din Codul civil, art. 29-31, 36 din Codul familiei, art. 274 și urm. Cod proc. civilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( filele 18-25, 40-43), fiecare parte a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de cealaltă parte.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de recurenți, precum și din oficiu, conf.. 306 Cod proc. civilă, Curtea de Apel constată că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de Apel are a preciza dintr-un început că potrivit actualelor reglementări cuprinse în Codul d e procedură civilă, recursul se judecă după regulile privind judecata apelului ( art. 316. proc. civ. ), cu precizarea că recursul fiind conceput ca o cale extraordinară de atac, nu are, caracter devolutiv și, deci, nu are loc o nouă judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege ( art. 304. proc. civ. ) și fără a produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În ce privește recursul recurentei reclamante:
1.O primă critică formulată de recurenta reclamantă vizează neincluderii în masa de partajat a sumei de 15.000 Euro, reprezentând împrumutul acordat de către pârât " PLASTICO "
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că această critică este neîntemeiată și în mod corect a fost respinsă de către instanța de apel.
În speță, căsătoria părților s-a încheiat la data de 12 aprilie 1990, din căsătoria părților nu au rezultata copii, iar în fapt, părțile s-au despărțit în anul 2004, divorțul fiind pronunțat prin sentința civilă nr. 3496 din 5 septembrie 2005 Judecătoriei Deva.
Este adevărat că la data de 8 aprilie 1999, deci în timpul căsătoriei cu reclamanta, pârâtul a încheiat cu " PLASTICO " reprezentată prin un contract de împrumut prin care pârâtul a împrumutat societatea cu suma de 30.000 ( sumă apreciată de reclamantă la suma de 15.000 EURO), însă este tot la fel de adevărat că suma împrumutată a fost restituită în cea mai mare parte iar sumele restituite - rate plus dobândă, au intrat în circuitul comun al familiei.
Această împrejurare rezultă din declarațiilor martorilor și, precum și răspunsul la interogatoriu al reclamantei care a recunoscut că pârâtul obișnuia să acorde împrumuturi iar dobânzile încasate se foloseau pentru cheltuielile comune ale căsniciei ( filele 22-23, 46, 54, 36 verso ds. fond).
Mai mult decât atât, în mod corect instanțele anterioare, au reținut că acest împrumut provine din depozitele bancare proprii ale pârâtului, avute anterior căsătoriei cu reclamanta, fapt ce rezultă din înscrisurile: carnet de economii nr. -, actul de economii nr. - depuse la dosar la filele 24-25 la fond.
Susținerea recurentei reclamante că pârâtul în anii 1993-1994 și-a lichidat depozitele bancare avute în Germania este reală, însă nu are nici o relevanță în contextul în care pârâtul a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar - carnet de economii nr. -, actul de economii nr. -, că la data încheierii căsătoriei cu reclamanta, 12 aprilie 1990 avea economii personale la bănci de peste 55.000
2. În ce privește criticile recurentei reclamante referitoare la cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune și a modalității de partajare a terenului, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că și acestea sunt nefondate.
Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparțin nefracționat titularilor codevălmași, iar la încetarea stării de comunitate, împărțeala se face tot prin unicitate de cote, stabilită pentru fiecare soț, în raport de contribuția reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune.
Cu alte cuvinte, prezumția de comunitate instituită de art. 30 Codul familiei, nu are caracter absolut, ci numai relativ, ceea ce înseamnă că legiuitorul a recunoscut soțului interesat posibilitatea combaterii ei prin orice mijloc de probă.
Potrivit art.5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954 dovada că un bun este propriu se va putea face între soți prin orice mijloc de dovadă.
Ca urmare, soțul interesat va putea dovedi în raport cu celălalt soț că anumite bunuri sunt proprii sau că avut o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, nu numai prin înscrisuri, dar chiar și prin martori și prezumții, fără nici o restricție, negăsindu-și aplicabilitatea în materie disp. art. 1191 al.1 cod civil.
Așa fiind, soții nu au un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, soțul interesat putând dovedi în raport cu celălalt soț că a avut o cotă de contribuție mai mare în achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
În speță, este de necontestat că pârâtul a beneficiat de o pensie de circa 1000 EURO, în timp ce reclamanta a avut o pensie de numai 4.000.000 ROL, aspecte recunoscute de reclamantă la interogatoriu. De asemenea, pârâtul a încasat ca urmare a disponibilizării în anul 1992 suma de 13.649, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar la fila 28 ds. fond, iar din contractul de vânzare - cumpărare al casei părintești din loc. coroborat cu declarațiile martorilor, și, rezultă că pârâtul a dobândit prin moștenire de la mama sa o casă în localitatea sus-menționată pe care a vândut-o cu prețul de 80.000.000 ROL și un cont bancar de 20.000.000 ROL, bani pe care i-a folosit pentru dobândirea terenului din D, ce formează obiectul prezentului partaj( filele 15,47,53 și 54 ds. fond).
Tot astfel, s-a dovedit cu martorul, audiat la cererea reclamantei că ori de câte ori veneau în România în timpul verii pârâtul aducea din Germania câte o mașină pe care o vindea iar banii îi depunea la bancă.
Susținerile recurentei reclamante că instanțele de judecată nu au ținut cont la stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune de veniturile obținute de aceasta în Germania, nu pot fi împărtășite de C, deoarece nici reclamanta și nici martorul ( care confirmă susținerile acesteia referitoare la prestare de diverse munci în perioada cât a stat în Germania) nu arată suma pe care aceasta a câștigat-o din muncile prestate, situație în care în mod corect i s-a reținut acesteia o cotă de contribuție de 25 % la dobândirea masei partajabile
În raport de această stare de fapt, în mod judicios instanțele de judecată au reținut că pârâtul a produs dovezi care atestă contribuția sa, în cuantum de 75% la dobândirea bunurilor comune.
3.Nefondate sunt și criticile invocate de recurenta reclamantă referitoare la modalitatea de partajare a terenului în litigiu.
Art. 673/9 din pr. Civ. prevede că "la formarea si atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul parților, mărimea cotei-parți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația parților, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere imparțiala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
Cu privire la modalitatea de împărțeală, prin art. 741.Civ. s-a instituit principiul căruia la formarea loturilor și compunerea părților să se dea la fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau creanțe de aceeași natură și valoare.
Principiul care domină partajul judiciar este asigurarea egalității copărtașilor, proporțional cu cotele care se cuvin prin împărțirea în natură, fără fărâmițarea imobilelor.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că criteriile legale pe care trebuie să le aplice instanța, deși nu sunt limitative, au o ordine de preferință, primul fiind criteriu cotei majoritare.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea constată că instanța de apel a procedat la o corectă modalitate de partajare a terenului, în contextul în care pârâtul are o cotă de contribuție de 75 % la dobândirea masei partajabile, terenul este împărțit în trei parcele distincte și,deci, se poate partaja în natură, iar din suprafața reală de 2270. cât are terenul în litigiu, pârâtului i s-a atribuit o suprafață de 1481.- parcela nr. topo 3008-3010/8/1/3, iar restul suprafeței a revenit recurentei reclamante - parcela nr. topo 3008-3010/8/1/1 în suprafață de 373. și parcela nr. topo 3008-3010/8/1/2 în suprafață de 416.p, conform expertizei topografice întocmită în cauză de expert ( filele 98-102 ds. fond).
În consecință, recursul recurentei reclamante se privește ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare.
În ce privește recursul declarat de recurentul pârât:
În primul rând pârâtul critică nelegalitatea hotărârile atacate sub aspectul cotei de contribuție la dobândirea masei partajabile, susținând că în mod greșit nu i s-a reținut o cotă de contribuție de 85 % în raport de probele administrate cauzei.
Curtea de Apel constată că aceste critici sunt nefondate față de considerentele expuse cu ocazia analizării recursului reclamantei.
În plus, Curtea mai arată următoarele:
În speță, determinând cotele ce se cuvin foștilor soți din bunurile comune instanța de apel a avut în vedere nu numai pensia net superioară pe care a avut-o pârâtul, dar a adăugat la aceasta și suma pe care acesta a încasat-o din vânzarea casei părințești, precum și sumele pe care pârâtul la obținea din vânzarea autoturismelor pe care le aducea din Germania.
În acest sens, au fost relevate posibilitățile materiale și resursele financiare efective ale pârâtului cu care s-a contribuit la dobândirea patrimoniului comunitar comparativ cu mijloacele bănești ale reclamantei pe durata căsătoriei.
În legătură cu pretinsa contribuție cu suma de 55.000, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel nu a luat-o în considerare în contextul în care chiar pârâtul a recunoscut că această sumă a fost împrumutată în anul 1999 la "PLASTICO ", iar suma împrumutată a fost restituită în cea mai mare parte în rate iar sumele restituite - rate plus dobândă, au intrat în circuitul comun al familiei.
Simplul fapt al recunoașterii de către reclamantă la interogatoriu că la data încheierii căsătoriei pârâtul avea în proprietate un autoturism marca " 407", nu este de natură a justifica admiterea recursului pârâtului, în contextul în care acesta nu a dovedit că a adus valoarea autoturismului ca aport excedentar la dobândirea masei partajabile.
Nu este de neglijat a se aminti că terenul în litigiu a fost dobândit de foștii soți la data de 26 octombrie 2000 iar autoturismul în anul 2002, că pârâtul a susținut constant în tot cursul procesului că a cumpărat din bani proprii fiecăreia dintre cele două fiice ale reclamantei din căsătoria anterioară câte un apartament în D și câte un autoturism și că a suportat singur cheltuielile de întreținere a locuinței din Germania și bunurile necesare traiului zilnic al foștilor soți.
În ce privește susținerea recurentului pârât referitoare la reținerea greșită de către instanța de apel a cotei de 25 % a reclamantei la dobândirea masei partajabile prin recunoașterea muncii în gospodărie, Curtea nu o poate împărtășii, întrucât regulile de morală ridică munca femei în gospodărie la nivelul oricărei munci și este o componentă la dobândirea bunurilor comune, iar la dosar nu s-a dovedit că reclamanta nu s-a ocupat de atari sarcini în căsătorie.
Sub acest aspect este de arătat că în considerentele hotărârii de divorț s-a reținut că neînțelegerile dintre soți au fost determinate de probleme financiare, certuri și situații repetate de separare în fapt a soților pe scurtă durată ( fila 40-41 ds. fond ).
Față de aceste considerente, în mod judicios instanța de apel a reținut cota de contribuție a pârâtului de 75% la dobândirea bunurilor comune.
Critica recurentului pârât referitoare la respingerea de către instanța de apel a cererii de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că și această critică este neîntemeiată.
Astfel, raportat la obiectul dosarului, partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, ambele părți au calitatea atât de reclamant cât și de pârât.
Instanța de fond a admis, în parte, atât acțiunea introductivă de instanță cât și cererea reconvențională formulată de pârât, reținând o contribuție egală a soților la dobândirea masei partajabile, situație în care acesta trebuie să suporte cheltuielile de judecată efectuate conform cotei sale din bunurile de partajat, cum corect a constatat instanța de apel.
În apel, ambele părți au avut calitate de apelant iar instanța de apel a admis numai în parte apelurile declarate în cauză de părți. Prin urmare și pârâtul a căzut în pretenții, astfel că în mod legal Tribunalul a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel și a respins în rest cererile sub acest aspect.
Așa fiind, recursul declarat în cauză de către pârât se privește ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare.
În ce privește cererile recurenților de obligare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului recurs, Curtea, raportat la disp. art. 274.pr. civ. și la soluția de respingerea a ambelor recursuri, urmează a le respinge, astfel că în cauză nu se vor acorda nici uneia dintre părți cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către reclamanta ). ) și pârâtul împotriva deciziei civile nr.261/A din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.T/Dact.
2ex/11.04.2008
și
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
| ← Divort. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 1036/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
