Divort. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 111/R/2009
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 226/A din 18 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimata, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimatei.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta la dezbateri.
La apelul nominal făcut în cauză, la doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Se constată că la data de 19 ianuarie 2009, s-a depus la dosar, din partea pârâtului recurent, chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei și 0,3 lei timbru judiciar, aspect față de care, la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Instanța lasă cauza la a treia strigare, pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta la dezbateri.
La apelul nominal făcut în cauză, la treia strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar- fila 5, reclamanta intimată, asistată de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 13.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, un exemplar fiind comunicat cu partea prezentă.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită în principal, în baza art.312 alin. 3.pr.civ. casarea deciziei recurate și trmiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș în vederea administrării de probe, iar în subsidiar, în baza art.312 alin.3 coroborat cu art.304 pct. 9.pr.civ. solicită modificiarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului formulat și modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii cererii reconvenționale cu consecința încredințării minorei și obligarea pârâtei reconvenționale la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile nr.226/A/2008 a Tribunalului Maramureș, și pe cale de consecință respingerea cererii reconvenționale formulate de către pârâtul recurent, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține și oral, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5088 din 26 octombrie 2007 Judecătoriei Baia Mare, fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta -, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul, și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 13 iulie 1991 în B M, din vina ambilor soți, cât și revenirea reclamantei la numele anterior de ""; încredințarea minorei --, născută la data de 7 martie 2000, spre creștere și educare la mama reclamantă; obligarea tatălui pârât la plata unei pensii de întreținere pe seama minorei și compensarea cheltuielilor de judecată ale părților.
Instanța reținut din probatoriul administrat că relațiile sunt grav și iremediabil vătămate datorită comportamentului ambilor soți și a dispus desfacerea căsătoriei, potrivit art.38 alin.1 fam. Având în vedere comportamentul abuziv și reprobabil al pârâtului manifestat în fața minorei, instanța de fond a apreciat că modelul parental poate avea repercursiuni grave asupra dezvoltării armonioase a minorei, motiv pentru care, dispus încredințarea acesteia mamei și obligarea tatălui la pensie de întreținere în cuantum de 95 lei raportat la venitul minim pe economie.
Prin decizia civilă nr. 2267A/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș s- respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 5088 din 26.10.2007 a Judecătoriei Baia Mare. Apelantul a fost obligat să plătească intimatei, fostă, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, apelantul a dat dovada lipsei de interes în susținerea apelului, neprezentându-se în instanță decât la un singur termen. acestor deplasări cu termenele de judecată a fost apreciată ca o imposibilitate de continuitate în îngrijirea și educarea minorei de către apelant.
În apel a fost audiată minora în camera de consiliu, conform prevederilor art. 24 alin 2 din lege și instanța reține că aceasta dorește să locuiască cu mama ei.
Cum prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, ținând cont de interesul superior al minorei, tribunalul a menținut hotărârea apelată și a respins apelul ca nefundat, obligând apelantul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termen legal pârâtul, solicitând în principal în baza art.312 alin.3 Cod proc.civ. casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș în vederea administrării de probe și în subsidiar, în baza art.312 alin.3 coroborat cu disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ. modificarea deciziei civile nr. 226/A/2008, în sensul admiterii apelului împotriva sentinței civile nr. 5088/2007 pronunțată de Judecătoria Baia Mare și modificarea în parte a acestei hotărâri, în sensul admiterii cererii reconvenționale și încredințarea minorei recurentului, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că decizia pronunțată în apel este nelegală prin prisma disp. art.304 pct.9 coroborat cu art.129 Cod proc.civ. Recurentul a arătat că prin cererea de apel a criticat sentința pronunțată de Judecătoria Baia Mare sub aspectul nerespectării dreptului la apărare, raportat la faptul că sentința civilă fost pronunțată exclusiv pe baza probatoriului administrat la cererea reclamantei, fără a i se da posibilitate pârâtului să administreze probe prin care să-și dovedească susținerile.
Instanța a respins cererea formulată de pârât în baza art.186 alin.3 Cod proc.civ. de înlocuirea martorului propus (a cărui absență a fost justificată) și respins cererea de suplimentarea probatoriului cu audierea altui martor. În apel, pârâtul a solicitat încuviințarea audierii de martori pentru dovedirea temeiniciei susținerilor sale. În data de 10.04.2008 a fost solicitată audierea a doi martori, cu indicarea adreselor acestora, însă cererea a fost respinsă în temeiul art.292 Cod proc.civ.
Recurentul a arătat că este real că a lipsit de la unele termene de judecată acordate de instanță, însă absența a fost întotdeauna justificată cu acte din care a rezultat imposibilitatea obiectivă a acestuia de a se prezenta. Dreptul la apărare al pârâtului a fost grav încălcat, câtă vreme acesta indicat numele și adresa martorilor, cererea fiind formulată în termen legal, iar în baza art.129 alin.3 Cod proc.civ. instanța era datoare să încuviințeze audierea martorilor, să procedeze la citarea lor la adresele indicate.
Având în vedere imposibilitatea administrării probelor testimoniale în recurs, pârâtul recurent a apreciat că soluția ce de impune în cauză este casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, fost invocată nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel, tribunalul încălcând disp. art.42 fam, care permite audierea minorului cu privire la opinia sa raportat la încredințare doar după împlinirea vârstei de 10 ani. Rațiunea acestei reglementări fiind aceea că doar după această vârstă minorul ajunge la un grad de maturitate care să-i permită să discearnă și să opteze pentru ceea ce este în interesul său.
Disp. art.6 din Legea nr. 272/2004 avute în vedere de instanța de apel când a audiat minora, nu pot înlătura prevederile imperative ale disp. art.42 fam.
În consecință, recurentul a solicitat în subsidiar modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și implicit a cererii reconvenționale, raportat la faptul că la încredințarea minorului spre creștere și educare unuia dintre părinți trebuie să opereze interesul superior al copilului. Pârâtul invocat împrejurarea că are un loc de muncă stabil, s- ocupat de creșterea și educarea fetiței, fiind implicat în activitățile școlare și extrașcolare a acesteia, atașamentul fiind reciproc.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă () a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Respingerea probelor testimoniale s-a făcut în mod legal în condițiile în care recurentul a fost citat procedural și a avut termen în cunoștință. În ce privește fondul cauzei, reclamanta arată că pârâtul nu a făcut dovada vreunei culpe a acesteia la creșterea fetiței, și datorită specificului muncii pârâtului, acesta lipsește din oraș 6 zile din 7 zile și nu a mai vizitat minora din vara anului 2008, apreciind că nu se impune încredințarea copilului. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând decizia pronunțată în apel prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Principala critică formulată de pârâtul recurent vizează nerespectarea dreptului la apărare, datorită modului defectuos în care instanțele au aplicat dispozițiile legale în materia administrării probațiunii testimoniale.
În ședința publică din 24.10.2007 reprezentanta pârâtului a solicitat înlocuirea martorului încuviințat de instanță cu un alt martor învederând că acesta nu se poate prezenta în instanță. Față de această împrejurare, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune audierea martorului propus de pârât și încuviințat de instanță și a dispus decăderea pârâtului din probă, întrucât nu a prezentat martorul. Deși această modalitate de administrarea probațiunii a fost criticată de pârât în motivele de apel și a solicitat completarea probațiunii testimoniale, prin motivele de apel și a indicat numele și adresele martorilor(21), instanța de apel a respins aceste cereri în probațiune fără să arate motivele pentru care a fost respinsă cererea în probațiune.
Având în vedere modul în care a fost administrată probațiunea în această cauză curtea constată că a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului precum și garanțiile desfășurării unui proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale.
Principiul egalității armelor, în lumina jurisprudenței europene, semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața instanței, fără ca vreuna să fie avantajată în raport cu celelalte părți din proces.
Prin urmare instanța trebuie să-i ofere părții posibilitatea rezonabilă, de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu adversarul ei.
La instanța de fond pârâtului i-a fost încuviințat un martor, pe care nu l-a prezentat pârâtul, însă, sancțiunea pentru neprezentare nu este decăderea din probă, ci potrivit art. 188.Pr.Civ. aducerea martorului cu mandat, pentru a fi ascultat.
Așadar, pârâtul a fost decăzut din probă și i s-a respins și cererea de suplimentarea probațiunii testimoniale, instanța stabilind starea de fapt doar pe baza depozițiilor martorilor încuviințați reclamantei. Deși aceasta a fost principala critică formulată în motivele de apel și pârâtul a solicitat audierea martorilor în această fază procesuală, caracterul devolutiv al apelului permitând acest lucru, instanța de apel a respins cererea fără să o motiveze. Judecătorii sunt suverani să aprecieze dacă se poate admite sau nu proba testimonială, dar dacă resping cererea de administrarea probațiunii testimoniale sunt datori să motiveze pentru ce o resping. Mai mult dispozițiile art. 292.Pr.Civ. permit suplimentarea probațiunii în apel, dacă necesitatea ar rezulta din dezbateri.
Împrejurarea că pârâtul nu a fost prezent personal, sau prin reprezentant, pentru a-și susține cererea în probațiune nu constituie un motiv pentru ca cererea sa în probațiune să fie respinsă, deoarece prezența părții nu este obligatorie în procesul civil.
Potrivit art. 129 al.5 Pr.Civ. judecătorii au posibilitatea să ordone administrarea probelor, pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se opun, pentru a stabili corect starea de fapt, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, dispoziție care nu a fost respectată de tribunal.
Rezultă că principiul egalității armelor a fost înfrânt, curtea apreciind că starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel, s-a bazat numai pe probațiunea încuviințată reclamantei, susținerile pârâtului neputând fi verificate.
Deoarece instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 292 și art. 129.Pr.Civ. este incident motivul recurs prevăzut de art. 304 pct 9.Pr.Civ. însă se constată totodată că instanța de recurs nu se poate tranșa fondul cauzei deoarece este necesară administrarea de noi probe în apel și se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului, raportat la dispozițiile art. 305.Pr.Civ.
Prin urmare în temeiul art. 312 al 3 teza finală Pr.Civ. curtea va casa decizia civilă nr. 226/A/18.09.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr- și va trimite cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe. În temeiul art. 315.Pr.Civ. tribunalul va suplimenta probațiunea testimonială pentru a stabili corect starea de fapt în prezenta acțiune și pentru a respecta garanțiile desfășurării unui proces echitabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 226/A/18.09.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr- pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
3 ex/03.02.2009.2009
Jud.apel: I,
Președinte:Antoaneta Tania NistorJudecători:Antoaneta Tania Nistor, Anca Adriana Pop
| ← Stabilire paternitate. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Galati | Stabilire program vizitare minor. Decizia 881/2008. Curtea de... → |
|---|
