Stabilire program vizitare minor. Decizia 881/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.881
Ședința publică din 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta (fostă ) împotriva deciziei civile nr.137 din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și Autoritatea Tutelară A și, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă personal și asistată de avocat și avocat pentru reclamantul intimat lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul pârâtei recurente depune dovada faptului că reclamantul și-a schimbat locul de muncă, un bilet de trimitere și o scrisoare medicală.
Apărătorul reclamantului intimat depune concluzii scrise.
Apărătorul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și stabilirea unui program de vizitare a minorului la domiciliul mamei, în prima și a III-a sâmbătă între orele 10-14, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond și cea de apel nu au avut în vedere situația concretă a minorului, legată de vârsta și starea de sănătate a acestuia, reclamantul neinteresându-se de minor, această măsură putând fi modificată atunci când condițiile se vor schimba.
Apărătorul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, arătând că hotărârile pronunțate sunt legale, bazate pe probatoriul administrat, recursul promovat se bazează pe o îndârjire a mamei, neexistând nici un motiv de îngrijorare în ceea ce privește relația copilului cu tatăl său.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.137/22.04.2008 pronunțată în dosar nr.- Tribunalul Arada admis apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.486 din 29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- și în consecință: a modificat în parte sentința în sensul că a reglementat dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul născut la 02.07.2006 în prima și a treia sâmbătă din lună de la orele 10-18 la domiciliul reclamantului.
A respins în rest acțiunea reclamantului.
A obligat intimatul să plătească apelantei 505 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.486 din 29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta pentru reglementare vizitare minor.
S-a reglementat dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul născut la data de 02.07.2006 în Municipiul în conformitate cu următorul program:
În fiecare prima și a treia sâmbătă din lună, de sâmbăta de la ora 10,00 până duminica, ora 17,00 la domiciliul reclamantului cu obligarea acestuia de a-l aduce pe minor de la și la domiciliul pârâtei.
Prin apelul declarat pârâta a arătat că la stabilirea programului de vizită nu d-a avut în vedere interesul superior al copilului, vârsta acestuia, probele administrate în cauză din care rezultă că tatăl nu și-a văzut copilul de un an de zile din motive imputabile acestuia.
Tribunalul a apreciat că nu este în interesul minorului la vârsta de sub un an să rămână la domiciliul tatălui de două ori pe săptămână de sâmbăta ora 10 până duminica ora 17 deoarece are nevoie de permanenta îngrijire a mamei și față de împrejurarea că tatăl nu a manifestat prea interes până la această dată față de minor și că în intervalul de timp de la orele 10-18 se pot realiza legături între tată și minor potrivit vârstei acestuia.
Reținând astfel incidența în cauză a dispozițiilor art.43 din Codul familiei, ale art.30 din Legea nr.272/2004 tribunalul a admis apelul, dispunând în sensul celor mai sus menționate.
În termen împotriva deciziei civile nr.137/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs pârâta (fostă ) care a solicitat modificarea în parte a hotărârii instanței de apel în sensul admiterii apelului formulat și stabilirea unui program de vizitare a minorului la domiciliul mamei în prima și a treia sâmbătă între orele 10,00 - 14,00, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că de la data separării n fapt, respectiv martie 2007, minorul se află în grija sa, nefiind în interesul minorului de a fi scos dintr-un mediu în care acesta s-a adaptat și a avut parte de afecțiune.
A arătat că programul stabilit de instanța de apel nu este potrivit vârstei și situației actuale a minorului, deoarece nu s-au avut în vedere mai multe aspecte, respectiv vârsta minorului, legăturile afective dintre copil și mamă, agresivitatea și comportamentul deviant al intimatului, superficialitatea cu care își îndeplinește atribuțiile de părinte, nu s-a analizat astfel în mod corect toate elementele care pot determina interesul copilului.
A arătat că la o vârstă fragedă copilul are mai multă nevoie de îngrijirea mamei, atât în ceea ce privește creșterea cât și formarea caracterului, iar la stabilirea programului de vizitare a minorului, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
În acest sens instanța trebuie să țină seama de întregul complex de împrejurări privind vârsta copilului, atașamentul acestuia față de unul sau altul dintre părinți, de posibilitățile materiale și morale ale părinților și în general de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea minorului.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că pârâta nu face nici o referire la dreptul egal al tatălui de a avea legături cu minorul, egalitate statuată de art.1 alin.3 și art.97 alin.1 Codul familiei or, din probatoriul administrat în cauză rezultă că intimatul și-ar exercita abuziv dreptul de a avea legături personale cu minorul.
A arătat că sunt nefondate considerentele pentru care minorul nu poate fi adus la domiciliul tatălui, cu atât mai mult cu cât a existat o perioadă de timp în care pârâta a lăsat minorul în grija exclusivă a intimatului și a familiei acestuia iar copilul sa dezvoltat normal.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.43 Codul familiei, art.97 Codul familiei, ale art.5(2) și 16 din Legea 272/2004, art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, la stabilirea programului de vizită a minorei de către tatăl său, (reclamantul din prezenta cauză), instanța a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv ancheta socială, declarațiile martorilor și nu în ultimul rând interesul superior al copilului.
Prin admiterea apelului pârâtei tribunalul, acesta a dat eficiență principiului enunțat de Legea 272/2004- cu privire la interesul superior la copilului care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile ce privesc copii.
Legea mai sus menționată creează cadrul legal pentru respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revenind în primul rând părinților, care au obligația de a-și exercita drepturile și a-și îndeplini obligațiile ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia (art.5 din Legea 272/2004).
Prin reglementarea modalității de vizitare a minorului, născut la 02.07.2006, de către reclamant tribunalul a avut în vedere, dispozițiile art.43 alin.3 conform cărora părintele căruia nu i se încredințează copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea și educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Prin modalitatea de stabilire a programului de vizită propusă de pârâtă, respectiv ca vizitele să se facă doar la domiciliul său de la orele 10,00-14,00 prima și a treia sâmbătă din lună, s-ar aduce atingere dreptului reclamantului în calitate de părinte, prevăzut de dispozițiile art. 43(3) Codul familiei dar și de dispozițiile art.97 Codul familiei conform căreia ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori.
Susținerea pârâtei că datorită vârstei fragede a minorului și faptului dă nefiind niciodată despărțit de mama sa, acesta prin deplasarea la domiciliul tatălui reclamant ar fi traumatizat datorită comportamentului agresiv al tatălui nu este întemeiată, nefiind dovedită.
Mai mult, o relație tată-fiu, care să respecte principiile menționate mai sus, presupune un anumit cadru, fără intervenția pârâtei și care să aibă drept consecință consolidarea unei relații corespunzătoare a copilului cu tatăl său.
Față de considerentele arătate, se constată că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, neconstatându-se motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Hotărârea pronunțată de tribunal care a avut în vedere cu prioritate respectarea interesului superior al copilului este în concordanță și cu jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului care a statuat că pentru un părinte și copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental la vieții de familie (cauza Lafargue contra României).
Având în vedere cele mai sus expuse, Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta (fostă ) împotriva deciziei civile nr.137 din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/20.10.2008
Dact./23.10.2008
Judecătoria Arad -judecător
Tribunalul Arad -judecători:,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Trandafir Purcăriță, Erica Nistor
| ← Divort. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
