Divort. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.111/2010-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în O,-, - 21,. 15, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în O,-, - 21,. 15, județul B, Autoritatea Tutelară-PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 605/A din 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.2553 din 7.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul pârât -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 14.05.2009, eliberată de Baroul Bihor și pentru intimata reclamantă -personal- reprezentanta acesteia, avocat, în baza delegației de substituire nr. 28 din data de 01.09.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind Autoritatea Tutelară-Primăria
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 37 lei și timbru judiciar în valoare de 0, 6 lei, după care:
INSTANȚA pune în discuția intimatei reclamante, cererea în probațiune formulată de către recurentul pârât prin notele de ședință depuse în data de 29.10.2009, în vederea emiterii unei adrese către BANK-AGENȚIA, pentru a se comunica desfășurătorul plăților efectuate prin de către intimată.
Reprezentantul recurentului pârât, învederează instanței că în măsura în care intimata reclamantă va recunoaște acest aspect, nu va mai solicita emiterea adresei.
Reprezentanta intimatei reclamante se opune față de cererea în probațiune formulată de către recurentul pârât, ea fiind inadmisibilă în faza de recurs, de altfel această probă nu a fost solicitată în apel, depunându-se doar o dovadă că s-a cerut desfășurătorul de la bancă, motiv pentru care solicită respingerea cererii ca inadmisibilă.
INSTANȚA, consideră neconcludentă cererea în probațiune formulată de către recurentul pârât și în consecință o respinge.
Reprezentantul recurentului pârât învederează instanței că fiul cel mic al părților, a devenit major, sens în care depune la dosar copia certificatului de naștere și o serie de copii ale unor chitanțe și bonuri fiscale, conforme cu originalul, înscrisuri pe care le comunică și cu reprezentanta intimatei reclamante, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante, solicită a se constata că în data de 4.11.2009 a depus la dosar concluzii scrise, ce au fost însoțite de chitanța reprezentând onorariul de avocat, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât susține recursul și solicită admiterea recursului, respingerea în parte a cererii cu privire la atribuirea locuinței conjugale către intimată și evacuarea recurentului pârât, nu mai susține desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a intimatei și nici atribuirea exclusivă a folosinței locuinței conjugale; solicită admiterea în parte a acțiunii reconvenționale, desfacerea căsătoriei din vina comună, cu menținerea ambilor soți în locuința fostă conjugală, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, fiul cel mare și nu mai locuiește în imobil, având achiziționat un apartament, astfel că, pot să conviețuiască în locuința cu două camere, împreună cu cel de-al doilea fiu, așa cum au trăit peste 20 de ani. De altfel, învederează instanței că, recurentul pârât nu mai are un alt imobil, câtă vreme mama intimatei reclamante are o locuință cu 4 camere, astfel că aceasta, dacă nu dorește să locuiască cu recurentul se poate muta separat, până la soluționarea partajului. Referitor la obligarea recurentului pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea băiatului, aceasta nu se mai impune, întrucât acesta a împlinit 18 ani, iar dacă acesta va dori pensie de întreținere, o poate solicita printr-o cerere separată, de altfel, recurentul pârât este cel care îl finanțează.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru concluziile scrise pe care le-a depus la dosar, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța depusă al dosar. În esență, solicită a se constata că, vina exclusivă a pârâtului recurent în desfacerea căsătoriei a fost dovedită, acesta fiind singurul vinovat pentru destrămarea relațiilor dintre părți și nicidecum intimata. Referitor la atribuirea beneficiului folosinței locuinței conjugale pe seama intimatei, apreciază că cele două instanțe în mod obiectiv au apreciat că spațiul de locuit care este compus numai din două camere, este mic, pentru părți cât și pentru fiul lor, care fiind în clasa a XII-a are nevoie de intimitate și liniște, pentru pregătirea școlară, acest spațiu oricum nu poate fi împărțit cu pârâtul recurent care are o atitudine necorespunzătoare și îi deranjează tot timpul. În situația în care,pentru menținerea dispoziției de obligare a recurentului pârât la pensia de întreținere, va depune o adeverință pentru a face dovada că băiatul este student, în termenul de pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Constata ca prin sentinta civila nr.2553 din 7 04.2008, pronuntata de Judecatoria Oradea, s-a admis acțiunea de divorț formulată de reclamanta -, împotriva pârâtului, si desfacut căsătoria incheiata intre părți la data de 27.09.1986 în O, jud. B, din culpa exclusivă a pârâtului.
A dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
A incredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul născut la data de 31.12.1991 în O, jud. B, și a obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere lunară de 1/4 parte din veniturile nete lunare realizate de pârât, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri - 7 aprilie 2008 - și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
Reclamantei i-a atribuit beneficiul folosinței locuinței conjugale situate în O,-, - 21,. 15, jud. B, și dispus evacuarea pârâtului din spațiul sus menționat.
A respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional, împotriva reclamantei - pârâte reconvenționale -, si l-a obligat pe pârâtul - reclamant reconvențional, să plătească reclamantei - pârâte reconvenționale -, suma de 745,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, reclamanta și pârâtul, s-au căsătorit în data 27.09.1986, în O, jud. B, iar din căsătoria părților au rezultat copii nsc. 22.03.1987, în O, jud. B și nsc. la 31.12.1991 în O, jud.
Din declarațiile martorilor a retinut că, de doi ani și mai bine deși părțile locuiesc la aceeași adresă, ele nu conviețuiesc ca soț și soție și nu se mai înțeleg pentru că pârâtul o jignește tot timpul pe reclamantă și consumă alcool. În ce privește jignirile pârâtul îi spunea reclamantei că este proastă și grasă, aspect relatat de cele două martore.
De asemenea a mai retinut ca reclamanta a fost și lovită de pârât și că aceasta este o persoană responsabilă, o bună mamă și gospodină.
A mai constatat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate iar continuarea căsătoriei, nu mai este posibilă, motiv pentru care a desfacut căsătoria părților din culpa exclusivă a pârâtului.
În baza art. 40 alin. 3 Codul familiei a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "", si a încredințat minorul, la mamă, avand în vedere în primul rând dorința exprimată de minor, în camera de consiliu din 1.10.2007, dar și concluziile Autorității tutelare O comunicate instanței la data de 14.08.2007(fila 117).
de aceasta situatie, instanta la obligat pe parat să plătească în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere de 1/6 părți din venitul lunar net realizat, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri - 7.04.2008 - și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
Pensia de intretinere, in cota de 1/6, a fost stabilita de la data pronunțării, deoarece, instanța a avut in vedere declarația martorei, care a arătat că pârâtul a avut grijă de copii dar si că părțile mai au un copil major, pe nume, care în prezent este student la Facultatea de Administrație Publică din O, copil care are nevoie de asemenea de întreținerea pârâtului.
folosinței locuinței conjugale, situate în O, str. -, nr. 3, -b21,. 15, fost atribuit de instanta, în favoarea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtului din apartament, ținând cont de faptul că reclamantei urmează să i se încredința minorul, spre creștere și educare, și de împrejurarea că prin dispozitivul prezentei hotărâri urmează să se dispună desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtului.
De asemenea instanța de fond a apreciat că împărțirea folosinței locuinței între cei doi soți, nu se poate face în condițiile în care în apartamentul de două camere locuiesc cei doi soți și cei doi copii așa cum s-a reținut mai sus.
In baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a obligat pe pârâtul reclamant reconvențional să plătească reclamantei suma de 745,60 lei, reprezentând cheltuieli de judecată justificate cu onorariu avocațial în cuantum de 700 lei, și taxe de timbru în cuantum de 45,60 lei.
Acțiunea reconvențională formulată de pârât, a fost respinsa ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe in termen legal la data de 14 mai 2008, reclamanta a declarat apel, învederând instanței faptul că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică deoarece consideră că, pârâtul a fost obligat în mod greșit la plata pensiei de întreținere pentru minorul începând cu data solicitării pensiei respectiv cu data înregistrării acțiunii și nu de la data pronunțării sentinței.
La data de 12.08.2008, pârâtul reclamant reconvențional a declarat apel împotriva sentinței 2553 din 7.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea solicitând instanței admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței amintite și ca urmare a rejudecării cauzei a dispune respingerea acțiunii reclamantei apelante și a admite în totalitate acțiunea reconvențională așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.605/A din 8.12.2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul pârât, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
A admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta reclamanta în contradictoriu cu intimatul împotriva sentinței civile nr.2552 din 07.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A obligat pârâtul reclamant reconvențional la o pensie de întreținere în cuantum din venitul său net lunar în favoarea minorului.
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate.
A obligat pe intimat la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, criticile aduse sentinței apelate de reclamanta apelanta, sunt apreciate de instanța ca fiind fondate, doar sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere, in sensul ca pentru minorul, conform art.94.fam, se cuvine o cota de, din venitul net lunar al paratului apelant, deoarece, in sedinta publica din data de 8.dec.2008, s-a depus la dosar de catre reclamanta apelanta, o adresa de la SC Distributie SRL, de unde reiese faptul ca numitul este incadrat in campul muncii din data de 21.07.2008, în aceste conditii pensia de intretinere ce se cuvine pentru minorul, fiind de parte din venitul net al paratului apelant.
Referitor la data acordarii pensiei de intretinere de catre instanta de fond, in raport de materialul probator administrat in cauza, s-a apreciat de instanța de apel că aceasta a fost corect acordata de la data pronuntatii si nu de la data introducerii actiunii, deoarece paratul apelant a avut o cotributie importanta la aprovizionarea si intretinerea gospodariei familiei, si a manifestat grija si interes material de copii, in toata aceasta perioada, dovadă in acest sens sunt facturile (copii) depuse la dosar de paratul apelant.
In raport de aceste date, tribunalul a apreciat ca paratul apelant a avut o contributie importanta la intretinerea intregii familii pe perioada actiunii de divort, motiv pentru care s-a constatat că in mod corect s-a solutionat de instanta de fond acest capat de cerere.
Referitor la apelul declarat de paratul apelant, instanta de apel a apreciat că, criticile aduse sentintei apelate de sunt nefondate, deoarece acesta nu a reusit in apel să facă dovada celor afirmate, motiv pentru care apelul a fost respins.
Astfel, reclamanta apelanta și paratul apelant, s-au căsătorit în data 27.09.1986, în O, jud. B, iar din căsătoria părților au rezultat copii nsc. 22.03.1987, în O, jud. B și nsc. la 31.12.1991 în O, jud.
Din declarațiile martorilor audiati la fond si in apel, s- retinut de instanța de apel că, de aproximativ doi ani de zile, deși părțile locuiesc la aceeași adresă, ele nu conviețuiesc ca soț și soție, deoarece nu se mai înțeleg, întrucât pârâtul o jignește tot timpul pe reclamantă și consumă alcool, iar aceasta a fost și lovită de sotul ei.
Instanța de apel a reținut că, este cat se poate de evident că raporturile dintre soți sunt grav vătămate iar continuarea căsătoriei, nu mai este posibilă, motiv pentru care căsătoria părților nu mai poate fi mentinuta, iar culpa apartine in exclusivitate a pârâtului apelant, iar beneficiului folosinței locuinței conjugale din O, str. -, nr. 3, -b21,. 15, fost corect atribuit în favoarea reclamante, cu evacuarea pârâtului din apartament, deoarece reclamantei apelante i s-a încredințat minorul spre creștere și educare, iar căsătoria părților a fost desfăcuta din culpa exclusivă a pârâtului.
Important in cauza cu privire la acest capăt de cerere este si faptul ca apartamentul din litigiu, este compus din două camere, în care locuiesc cei doi soți și copii, în condițiile în care conviețuirea în același spațiu este imposibila datorită relației tensionate, încordate dintre aceștia,
Împrejurarea că unu sau altul dintre soți are o contribuție mai mare la dobândirea apartamentului comun, s-a apreciat de tribunal că nu este relevantă, în ce privește atribuirea beneficiului folosinței locuinței conjugale, relevantă fiind încredințarea minorului și comportamentul culpabil de care a dat dovadă pârâtul față de reclamantă.
Instanța de apel a considerat că împărțirea folosinței locuinței între cei doi soți nu se poate face în condițiile în care în apartamentul de două camere locuiesc cei doi soți și cei doi copii așa cum s-a reținut mai sus.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de apel a obligat intimatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, solicitând admiterea lui, casarea în totalitate a sentinței instanței de fond și ca urmare a rejudecării să se respingă acțiunea principală și să se admită acțiunea reconvențională cu obligarea pârâtei reconvenționale la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că hotărârile instanțelor de fond și apel sunt profund nelegale și netemeinice întrucât au ignorat complet acțiunea reconvențională, au acordat mai mult decât s-a cerut și au dat valoare probatorie depozițiilor subiective ale mamei și surorii reclamantei, cu ignorarea complet a declarației martorului, martor obiectiv și imparțial.
Principala critică vizează atribuirea beneficiului locuinței conjugale către reclamantă și evacuarea lui, evacuare ce nici nu s-a cerut de către aceasta, astfel că instanțele s-au pronunțat asupra ceva ce n-au fost investite, încălcând principiul disponibilității părții.
Sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere privind atribuirea folosinței locuinței conjugale către reclamantă, se arată că această atribuire putea fi dispusă doar în situația în care lăsarea în folosință comună pe mai departe locuinței conjugale ar pune în pericol integritatea fizică sau viața celuilalt soț ori buna creștere și educare a copiilor celor doi foști soți. Ori, instanțele au reținut că pârâtul a manifestat grijă și interes material față de copii și a avut o contribuție importantă la aprovizionarea și întreținerea familiei, stare de fapt de care nu se impunea atribuirea folosinței locuinței conjugale doar soției, mai ales că o asemenea măsură se poate dispune doar în situația sus-menționată -ceea ce nu s-a dovedit în cauză- mai ales că aduce atingere dreptului de proprietate al celuilalt soț. Simpla culpă exclusivă a pârâtului în desfacerea căsătoriei nu este un motiv suficient pentru a fi evacuat din casa bun comun, cu contribuție de aproape 90% a pârâtului.
Mai mult, de aproximativ 2 ani părțile conviețuiesc în imobil, fără a se comporta ca veritabili soț și soție, iar această conviețuire a fost pașnică, nemarcată de nici un incident.
A doua critică a deciziei apelate vizează obligarea recurentului la plata pensiei de întreținere în cuantum de părți venituri pentru minorul, fără a se avea în vedere și nevoile copilului major, dar aflat în continuarea studiilor,. Deși major, este student la zi și doar ocazional obține unele venituri bănești, așa încât și el are nevoie în continuare de sprijin financiar, mai ales că urmează cursurile la forma cu taxă. Prin urmare, acordarea întregii cote legale de întreținere minorului, fiind ignorate nevoile și dreptul la întreținere ale lui, fac ca decizia instanței de apel să fie complet nefondată.
În fine, nici sub aspectul culpei exclusive a pârâtului, hotărârile instanțelor de apel și fond nu sunt întemeiate, fiind luate în considerare doar mărturiile subiective ale mamei și sorei reclamantei care au indus convingerea instanțelor că singurul vinovat de destrămarea relațiilor dintre soți ar fi pârâtul. În realitate culpa este comună, reclamanta proferând și ea injurii și jigniri la adresa pârâtului cu ocazia certurilor familiale și nemaiocupându-se de îngrijirea și educarea celor 2 copii, ba mai mult, neglijând total sarcinile casnice, nu puține fiind situațiile în care pârâtul era cel care asigura menajul familiei. Cât despre consumul de alcool, nu s-a dovedit că ar fi excesiv, ci normal cum de altfel și reclamanta consumă alcool.
În drept au fost invocate prevederile art.304 Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă, art.38 alin.1 și 4, art.40-44, art.97 și următoarele din Codul familiei.
Intimata reclamantă, prin concluziile depuse la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În motivare a precizat că, din probațiunea administrată în cauză, rezultă cu certitudine că pârâtul este singurul care se face vinovat de destrămarea relațiilor dintre soți și nicidecum reclamanta. Cu privire la atribuirea beneficiului folosinței locuinței conjugale pe seama intimatei reclamante, consideră că în mod subiectiv cele două instanțe au apreciat că spațiul de locuit de 2 camere, este mic și nu poate fi împărțit cu pârâtul, care are o atitudine necorespunzătoare, deranjându-i tot timpul pe ea și pe fiul.
Hotărârea atacată este legală și sub aspectul dispunerii evacuării pârâtului, datorită certurilor și scandalurilor pe care le provoacă acesta pe fondul consumului exagerat de alcool.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, instanța le găsește nefondate, astfel că în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.
Referitor la atribuirea folosinței locuinței conjugale către intimată și evacuarea pârâtului se constată că nu s-a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât pentru termenul din 31 martie 2008, printr-un memoriu separat reclamanta a depus o precizare a cererii de atribuire a folosinței locuinței în sensul dispunerii evacuării pârâtului, precizare față de care, la cuvântul în fond, pârâtul prin reprezentantul său a și formulat concluzii. Cât despre atribuirea folosinței locuinței conjugale, chiar dacă aduce atingere dreptului de proprietate, în mod corect a fost dispusă de instanțe întrucât, locuința conjugală formată dintr-un apartament cu 2 camere și dependințe, în care locuiesc alături de părți și cei doi copii ai acestora, din care unul minor, în primul rând nu este posibil de a fi partajat.
În al doilea rând obligația de întreținere a copiilor implică și asigurarea unui spațiu locativ cu un climat propice unei dezvoltări armonioase și a unei educații sănătoase a copilului. Ori, din probațiunea administrată, rezultă că certurile dintre soți se soldau adesea cu jigniri, violențe verbale sau chiar fizice din partea pârâtului și acestea în prezența copilului minor, fapt ce în nici un caz nu asigură condițiile normale unei educații corespunzătoare. Dimpotrivă creează o stare tensionată, chiar confuză, în care minorul este nevoit să trăiască.
Ca atare, în mod corect s-a atribuit folosința locuinței conjugale reclamantei căreia i-a fost încredința spre creștere și educare copilul minor și cu privire la conduita căreia nu i se poate reține culpa invocată de recurent. Toate cele învederate de recurent vis-a-vis de comportamentul și atitudinea reclamantei sunt simple afirmații, nesusținute de probe. Declarația martorului, audiat de instanța de apel la solicitarea pârâtului, nu confirmă cele susținute de pârât, ba dimpotrivă a menționat că nu are cunoștință de motivele pentru care cei doi soți divorțează, pentru că în prezența lui cei doi s-au manifestat civilizat.
De asemenea a arătat că doar din relatările reclamantei a auzit că pârâtul ar fi violent, după cum doar din relatările pârâtului știe că acesta se ocupă de copii, fără a putea confirma că a constatat personal aceste aspecte.
Așa fiind, în mod justificat instanța a dispus măsura atribuirii beneficiului folosinței locuinței conjugale către reclamantă și evacuarea pârâtului.
În fine, în privința cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligat în favoarea minorului, instanța de recurs constată că acesta este în limite legale, că celălalt copil, major, dar aflat în continuarea studiilor, avea posibilitatea să ceară și el pensie de întreținere dacă considera necesar, caz în care evident că se avea în vedere cota legală aferentă celor 2 copii.
Câtă vreme însă copilul major aflat în continuarea studiilor nu a cerut acest sprijin, în mod corect a fost obligat recurentul la parte din venituri cu titlu de pensie de întreținere pentru copilul minor.
Nu există nici o în ceea ce-l privește pe copilul major să formuleze acțiune în justiție pentru a i se asigura și lui pensie de întreținere din partea tatălui dacă va considera necesar, situație în care bineânțeles, se va schimba cuantumul pensiei la care a fost obligat pârâtul, în funcție de cum și al doilea copil devenit și el între timp major va mai solicita pensia de întreținere, în măsura în care este în continuarea studiilor.
Pentru toate aceste considerente, criticile recurentului sunt nefondate, în mod corect a fost admisă acțiunea principală și respinsă acțiunea reconvențională, motiv pentru care urmează a fi respins recursul și păstrată în totalitate decizia atacată.
Ca urmare a respingerii recursului, instanța, făcând aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă va obliga pe recurent la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul cu domiciliul în O,-, - 21,. 15, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în O,-, - 21,. 15, județul B, Autoritatea Tutelară-PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 605/A din 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:25.01.2010
Jud.fond
Jud.apel / Fl.
Dact.
Data:1.02.2010
5 ex.
3 com.
Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1786/2009. Curtea... → |
|---|
