Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/FM
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâțiiși, domiciliați în,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 573 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantăSC SA POARTA ALBĂ prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str. -. - nr. 34, județul C, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 20 februarie 2009.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Situația de fapt:
Prin decizia civilă nr. 81/FM din 21 noiembrie 2008 s-a admis contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 21/FM din 21 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, motivul fiind citarea nelegală a SC SA Poarta Albă prin lichidatorul judiciar & Insolvency
Reluând judecata recursului împotriva deciziei civile nr. 573 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, Curtea reține următoarele:
1. Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța la data de 2 octombrie 2006 SC SA - societate aflată în reorganizare - a solicitat partajul bunului comun, imobil situat în localitatea,-, județul C, proprietatea soților și.
2. Cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 493 Cod procedură civilă și art. 33 alin. 2 Codul familiei.
3. La baza acțiunii s-a aflat titlul executor, sentința penală nr. 954 din 25 martie 2002 Judecătoriei Medgidia, prin care a fost obligat în solidar cu ceilalți inculpați la plata sumei de 5000 USD în favoarea părții civile SC SA.
4. Prin sentința civilă nr. 1383 din 8 februarie 2007 Judecătoria Constanțaa admis acțiunea, a constatat că Soții sunt coindivizari cu câte o cotă de fiecare din imobilul situat în localitatea,- (în valoare totală de - Euro), a dispus ieșirea din indiviziune a celor doi soți atribuind imobilul către cu obligarea la plata sulei de 349.794 lei către soția sa.
5. La pronunțarea acestei sentințe Judecătoria Constanțaa reținut că acțiunea este întemeiată din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 974 Cod civil.
6. La data de 19 iunie 2007, în termen legal, au declarat apel împotriva acestei sentințe soții, care au criticat sentința învederând, în esență, următoarele:
a) Judecătoria Constanța nu a analizat apărarea referitoare la împrejurarea că edificarea construcției s-a făcut cu ajutorul bănesc substanțial al rudelor soției, care au reședința în străinătate.
b) Instanța nu a analiza apărarea formulată pe cale de excepție cu referire la împrejurarea că titlul, respectiv creanța reclamantei, s-a prescris, executorul judecătoresc având obligația din oficiu să constate perimarea de drept a executării silite începută în dosarul nr. 596/2002.
c) Judecătoria Constanța nu a verificat din perspectiva dispozițiilor art. 974 cod civil dacă, în speță, creanța este executabilă, dacă este certă, lichidă și aptă de a fi executată silit și dacă, în cauză, nu a intervenit prescripția.
7. Prin decizia civilă nr. 573 din 6 decembrie 2007 Tribunalul Constanțaa respins apelul soților, menținând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei Constanța.
8. La pronunțarea acestei soluții Tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
În cauză, în mod temeinic instanța de fond a respins excepțiile autorității de lucru judecat și a prescrierii dreptului de a solicita executarea silită cu ocazia dezbaterilor din ședința de judecată din 8 Februarie 2007.
Astfel, cererea de partajare a bunului imobil dobândit de pârâți în timpul căsătoriei a fost formulată printr-o acțiune principală și nu printr-o cerere incidentală adresată instanței de executare în cadrul contestației promovată de debitor împotriva formelor de executare propriu-zisă.
Partea care se consideră vătămată printr-un act de executare, poate formula în condițiile art. 399 - 401 Cod procedură civilă contestație la executare silită, având posibilitatea ca în cadrul acestui mijloc procesual pe care îl au la îndemână să invoce prescripția dreptului creditorului de a cerere executarea silită, în condițiile art. 405 și următoarele Cod procedură civilă.
Faptul că a fost constatată perimată contestația la executare promovată de contestatorii și, prin sentința civilă nr. 11797/2004, cauza fiind soluționată printr-o excepție de procedură, în mod temeinic a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 1201 Cod civil.
Nu a putut fi reținut nici motivul de apel potrivit căruia raportul dintre valoarea creanței urmărite și valoarea de circulație a imobilului este disproporționat de mare, întrucât instanța de fond este în măsură a analiza numai împlinirea condițiilor prevăzute de art. 493 Cod procedură civilă, respectiv calitatea de bun codevălmaș a unuia dintre debitori, fiind admisibilă acțiunea formulată separat privind partajarea imobilului la cererea creditorului.
9. Împotriva acestei decizii au declarat recurs la data de 12 februarie 2008, în termen legal, soții și.
10. Critica hotărârii prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
a) Creditorul nu poate solicita partajarea bunurilor comune ale debitorului său într-o acțiunea de sine stătătoare, căci aceasta ar fi lipsită de interes dacă nu vizează executarea creanței.
b) Executarea s-a perimat de drept în temeiul art. 389 Cod procedură civilă întrucât, după declanșarea executării silite în dosarul nr. 596/2002 al Biroului Executorului Judecătoresc, recurenții au formulat contestație la executare iar SC SA a formulat o primă cerere de partajare a imobilului, însă, acest prim dosar s-a perimat urmare suspendării judecării cauzei la data de 2 martie 2003, perimarea constatată prin sentința civilă nr. 1797 din 12 noiembrie 2004 fiind irevocabilă.
c) Acțiunea formulată în temeiul art. 493 Cod procedură civilă este o situație specială în legătură cu procedura executării silite - a dreptului creditorilor, de a exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor prevăzute de art. 974 Cod civil.
În ambele cazuri, însă, creditorii trebuie să se legitimeze ca fiind deținătorii unei creanțe certe, lichide și exigibile, aptă de a fi executată silit.
Din acest punct de vedere, reclamanta a prezentat ca dovadă a creanței sale, sentința penală nr. 954 din 25 martie 2002 Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 545/P din 13 septembrie 2002 Curții de APEL CONSTANȚA, dată de la care creanța reclamantei a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Cum executarea silită solicitată de aceasta în dosarul nr. 596/2002 s-a perimat de drept, primul act de executare silită este introducerea prezentei acțiuni.
În această situație, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1950, executarea silită a creanței reclamantei este prescrisă.
Atâta timp cât executarea este prescrisă, acțiunea de partajarea a bunurilor comune urmează a fi respinsă.
11. Recursul este fondat.
Curtea, analizând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate și a temeiurilor juridice invocate, va admite recursul pentru următoarele considerente:
12. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța este rezultatul stabilirii unei situații de fapt eronate, ceea ce a determinat aprecieri nejustificate în raport de criticile formulate prin motivele de apel.
Astfel, titlul executor pe care se întemeiază cererea de partajare a imobilului dobândit de părți în regimul comunității de bunuri este reprezentat de sentința penală nr. 954 din 25 martie 2002 Judecătoriei Medgidia, definită prin decizia penală nr. 585 din 25 iunie 2002 Tribunalului Constanța și irevocabilă prin decizia penală nr. 545/P din 13 septembrie 2002 Curții de APEL CONSTANȚA, prin care pârâtul recurent a fost obligat - în solidar cu alte persoane - la plata sumei de 5000 USD către SC SA Poarta Albă.
13. Executarea silită a acestei hotărâri judecătorești a fost cerută de reclamanta creditoare la data de 9 decembrie 2002, în dosarul de executare nr. 596/2002 al.
La data de 15 iulie 2004 Biroul Executorului Judecătoresc a comunicat creditoarei SC SA Poarta Albă că, întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare, cererea s-a perimat.
La data de 16 iulie 2004 s-a emis o nouă somație de executare la cererea creditoarei SC SA, în baza aceluiași titlu executor, ultimul act de executare fiind întocmit la 31 martie 2005, acesta fiind procesul-verbal de stabilire preț pentru imobilul în discuție.
14. Anterior, respectiv 11 mai 2005, a comunicat creditoarei SC SA împrejurarea că imobilul asupra căruia s-a solicitat executarea silită este proprietatea comună a soților și și că este necesar, dacă se insistă în executarea silită, să se adreseze, în prealabil, cu o cerere de partajare a bunului pe cale judiciară.
15. La 20 iulie 2005 creditoarea a comunicat că a luat cunoștință de informațiile privind stadiul dosarului de executare silită înregistrat sub nr. 596/2002 și că insistă în executarea silită fără, însă, a face dovada că s-a dispus partajarea judiciară a imobilului debitorului său.
16. Până la data de 6 iulie 2006 creditoarea nu a formulat nicio cerere de continuare a executării silite și nici nu a depus o hotărâre judecătorească de partajarea judiciară a imobilului în sensul celor învederate de executorul judecătoresc încă de la data de 11 mai 2005.
17. Acțiunea de partajare a bunurilor comune ale debitorului, prin care creditoarea SC SA a solicitat împărțirea bunurilor dobândite de debitorul său în regimul comunității de bunuri, a fost introdusă mult mai târziu, respectiv la 2 octombrie 2006, la aproximativ patru ani de zile de la data formulării cererii de executare silită în dosarul de executare nr. 596/2002 al.
18. Potrivit art. 405 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
19. Din coroborarea prevederilor legale menționate cu aspectele de fapt la care s-a făcut referire anterior rezultă că prescripția dreptului reclamantei de
a cere executarea silită a sentinței penale nr. 954 din 25 martie 2002 Judecătoriei Medgidiaa început să curgă la 25 iunie 2002 și s-a împlinit la 25 iunie 2005, fără ca în acest interval de timp executarea să fi fost săvârșită; astfel, pe cale de consecință, titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripție, potrivit art. 405 alin. 3 Cod procedură civilă.
20. Este fără putință de tăgadă că actul începător de executare silită constituie în lumina dispozițiilor art. 4052alin. 1 Cod procedură civilă, cauza de întrerupere a cursului prescripției, însă, cererea de executare silită formulată de creditoarea SC SA la data de 9 decembrie 2002 nu a putut să producă acest efect întrucât s-a perimat de drept, în condițiile art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, prin trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la data ultimului act de executare, act care, în speță, a fost efectuat la 31 martie 2005 și a constat în procesul-verbal de stabilire a prețului.
21. Astfel, termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită a sentinței penale nr. 954 din 25 martie 2002 Judecătoriei Medgidia, hotărâre pe care se întemeiază cererea de partajare a bunurilor comune, se împlinise la 25 iunie 2005, iar ca urmare a pierderii puterii executorii a titlului, creditoarea nu mai justifică interes în promovarea acțiunii de împărțeală fundamentată pe dispozițiile art. 493 alin. 1 Cod procedură civilă.
Dispoziția cuprinsă în art. 493 alin. 1 Cod procedură civilă trebuie pusă în legătură cu art. 973 Cod civil, care condiționează intentarea acțiunii de existența unui interes serios și legitim și a unei creanțe certe, lichide și exigibile.
22. Iată, deci, că accesul la această instituție procesuală este condiționată de existența unui interes de a pune în executare hotărârea judecătorească de care se prevalează creditorul în cererea de împărțeală judiciară, interes care, însă, trebuie să fie actual, iar actualitatea este limitată în timp, în mod indirect prin prescripția extinctivă.
23. Așa stând lucrurile, creditoarea SC SA se află în posesia unei hotărâri judecătorești care și-a pierdut puterea executorie ca urmare a neexecutării înăuntrul termenului de prescripției și, drept consecință, nu mai poate constitui cauză în cererea de partaj judiciar, astfel că acțiunea pentru împărțirea judiciară a bunurilor supuse comunității, fundamentată pe dispozițiile art. 493 alin. 1 Cod procedură civilă, este lipsită de interes.
24. Pe cale de consecință, Curtea, găsind criticile întemeiate, în lumina dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă cu referire și la dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și, modificând în tot decizia va admite apelul cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâțiiși, domiciliați în,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 573 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantăSC SA POARTA ALBĂ prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str. -. - nr. 34, județul
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul, schimbă în tot sentința apelată și respinge acțiunea reclamantei ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/20.02.2009
gref. -
4 ex./20.02.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
| ← Divort. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Oradea → |
|---|
