Divort. Decizia 1115/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1099/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1115
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Ioana Buzea
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.267 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect - divorț fără copii.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 25 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B, la data de 14.08.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să declare desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 28.03.1984 și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei sectorului 2 B sub nr.582, din culpa exclusivă a pârâtului și reluarea de către aceasta a numelui avut anterior încheierii căsătoriei.
Prin sentința civilă nr.10401/12.11.2008, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis acțiunea, a declarat desfăcută căsătoria încheiată la data de 28.03.1984 și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei Sectorului 2 B la nr.582, din vina pârâtului, a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de și s-a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor audiați, din analiza acestora instanța constatând că există motive temeinice de divorț, întrucât relațiile dintre soți nu s mai bazează pe prieteni și afecțiune, pe sprijin moral și material reciproc.
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 38 al. 1 coroborat cu art. 37 alin. 2 Codul familiei, în ce privește capătul de cerere privind divorțul și a art. 40 alin. 3 Codul familiei, în ce privește capătul de cerere privind numele ce urmează să-l poarte reclamanta după desfacerea căsătoriei.
Împotriva acestei sentințe, la data de 15.12.2008, pârâtul a declarat apel, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.267 din 19.02.2009 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția de netimbrare și în consecință a anulat apelul formulat de apelantul pârât, ca netimbrat.
Analizând cu prioritate, conform art.137 Cod de procedură civilă, excepția de netimbrare, Tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.20 alin.2 și art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, s-a stabilit în sarcina apelantului pârât obligația de a achita taxa judiciară în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, apelantul fiind citat cu aceste mențiuni, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 4 dosar.
Conform dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea cererii.
Având în vedere că apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, Tribunalul a dispus anularea apelului ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul.
Recurentul a învederat prin cererea de recurs că din motive obiective (infarct miocardic) nu s-a putut prezenta pentru achitarea taxelor legale și astfel apelul i-a fost în mod legal respins.
La data de 5 mai 2009, recurentul a depus completare la motivele de recurs arătând, în esență, că în mod greșit s-a reținut că refuză să muncească, respectiv că nu dorește să se pensioneze. Recurentul a mai arătat că în mod greșit s-a reținut că a exercitat acte de violență asupra intimatei reclamante, că este consumator de alcool. Recurentul a făcut referire și la imobilul în care locuiesc, spunând acest bun i-a fost atribuit de la unitatea la care lucra. În dezvoltarea motivelor de divorț recurentul detaliază despre relațiile sale cu cei doi copii, afirmând despre aceștia că au îndemnat-o pe reclamantă să formuleze cererea de divorț. În întreg materialul depus de către recurent în completarea motivelor de recurs recurentul susține că nu are nici o culpă în desfacerea căsătoriei, cele reținute de instanță în sarcina sa neregăsind corespondent în realitate.
La data de 10.06.2009, recurentul a depus o altă completare a motivelor de recurs, arătând, în esență, că nu se face vinovat de desfacerea căsătoriei.
Recurentul a depus la dosar acte care vizează starea sa de sănătate, facturi referitoare la o serie de bunuri, acte legate de dobândirea imobilului în care locuiesc, adeverință de salariu.
La termenul din 18 iunie 2009 intimata reclamantă a invocat excepția nulității recursului întrucât recurentul nu a indicat numărul hotărârii atacate și nici motivele de nelegalitate pentru care cere admiterea recursului.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției de nulitate a recursului, Curtea reține că este neîntemeiată și urmează să o respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, indicarea hotărârii care se atacă, iar potrivit lit. c al aceluiași articol, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă dispune că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În primul rând, Curtea, în urma analizei cererii de recurs existentă la fila 3 din dosar, constată că este indicată hotărârea nr. 267din 19 februarie 2009, care reprezintă numărul deciziei pronunțate în apel.
Față de data la care a fost comunicată apelantului pârât hotărârea instanței de apel - 8 mai 2009 - și termenul de 30 de zile în care se poate declara recurs, astfel cum dispune art. 619 Cod procedură civilă, Curtea urmează să aibă în vedere cererea de recurs depusă la data de 04.05.2009, precum și completarea la motivele de recurs depusă la data de 05. 05.2009, nu și motivele de recurs depuse în completare la data de 10.06.209.
Curtea, față de soluția pronunțată în apel d e anulare a apelului ca netimbrat ca urmare a neachitării taxelor de timbru și timbrului judiciar, urmează să aibă în vedere doar motivele de recurs prin care se critică această soluție, iar nu și cele care privesc fondul cauzei.
În speță, recurentul nu a indicat textul de lege ce a fost încălcat la pronunțarea deciziei atacate, spre a verifica incidența sa în cauză, însă a formulat critici care pot fi încadrate din oficiu în art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, prin cererea de recurs recurentul a invocat drept motiv de nelegalitate a hotărârii recurate faptul că instanța de apel nu a avut în vedere imposibilitatea sa de a se deplasa, determinată de motive de sănătate (infarct miocardic), pentru a putea achita taxele la care a fost supus, motiv de recurs ce poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Având în vedere încadrarea din oficiu a criticilor de recurs în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca neîntemeiată excepția nulității recursului formulată de către intimata reclamantă.
Pe fondul recursului, Curtea urmează să constate următoarele:
Față de actul medical depus la dosar, respectiv biletul de ieșire din spital eliberat pe numele recurentului la data de 07.03.2006, Curtea reține că acesta a fost diagnosticat, printre altele, cu infarct miocardic posteroinferior, probabil recent. Față de data la are s-a produs acest infarct, respectiv anul 2006, raportat la data dovezii de îndeplinire a procedurii de citare a apelantului pârât prin care i s-a pus în vedere să achite taxele de timbru aferente cererii de apel - 27 ianuarie 2009- respectiv termenul de judecată până la care trebuiau achitate aceste taxe și la care s-a judecat pricina în apel 18.02.2009- Curtea apreciază că susținerea recurentului în sensul că din acest motiv de boală nu a putut achita taxele de timbru în apel este nefondată.
Curtea constată că recurentul pârât a fost legal citat pentru termenul din 019.02.2009 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, dovada de citare regăsindu-se la fila 4 din dosarul de apel, acestea îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, apelantul pârât, respectiv recurentul din acest dosar, nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.
Cum starea de sănătate a recurentului afectată de infarct miocardic petrecut în anul 2006 nu poate constitui un motiv obiectiv pentru care acesta nu a putut achita taxele de timbru și timbru judiciar în anul 2009, având în vedere că nu au fost identificate alte motive obiective mai presus de voința acestuia care să justifice poziția sa procesuală de neplată a taxelor de timbru, Curtea, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează a dispune respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. 3 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, care prevăd că neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.267/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
2 ex/06.07.2009
------------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 3 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Ioana Buzea
| ← Stabilire paternitate. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Bucuresti | Stabilire paternitate. Decizia 862/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
