Stabilire paternitate. Decizia 862/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 862/R/2009
Ședința publică din 27 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul -, împotriva deciziei civile nr. 73 din 4 februarie 1988, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.732/1987, privind și pe intimata, având ca obiect stabilire paternitate.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul recurent, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se procedează la identificarea recurentului, care se legitimează cu seria - nr. -, CNP -, fiul lui și, născut la data de 05.12.1955.
Pârâtul recurent solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către pârâtul recurent pentru angajarea unui apărător, întrucât recursul a fost înregistrat la Tribunalul Maramureș la data de 12 februarie 2009, iar pentru acest termen a fost citat la data de 2 martie 2009, timp apreciat de către instanță ca fiind rezonabil pentru angajarea unui apărător.
Curtea, din oficiu, pune în discuția recurentului excepția inadmisibilității recursului având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată tot în cadrul unui recurs.
Pârâtul recurent arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Curtea, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 343 din 4 martie 1987 Judecătoria Vișeu d Susa admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului și l-a declarat pe pârât tatăl minorei, născută la 21 octombrie 1986 încuviințând ca aceasta să-i poarte numele acela de.
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de câte 600 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorei și la 1.400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 15 februarie 1986 părțile au participat la nunta numitului, iar în timpul nopții s-au retras în grădină, unde au întreținut relații intime, în urma acestei relații reclamanta a rămas însărcinată iar la data de 21 oct. 1986 dat naștere minorei.
Pârâtul a recunoscut faptul că este autorul sarcinii însă a cerut reclamantei să întrerupă cursul normal al acesteia promițând că o va lua în căsătorie după aceea.
Apărările pârâtului în sensul că reclamanta ar fi trăit în concubinaj cu un alt au fost infirmate de declarațiile martorului, astfel că instanța a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea ei, iar în rejudecare efectuarea unei expertize științifice complete la nivelul Institutului Prof. Dr. Minovici
Prin decizia civilă nr. 73 din 4 februarie 1988 pronunțată de Tribunalul Județean M, s-a respins recursul pârâtului, reținându-se că din declarațiile martorilor, și a rezultat că pârâtul a participat la nunta respectivă, a stat împreună cu reclamanta, iar în timpul nopții s-au retras, aflând ulterior de la reclamantă faptul că în grădină au întreținut relații intime.
Tot de la reclamantă au aflat că în urma acestor raporturi reclamanta a rămas însărcinată, iar pârâtul când a aflat, prin intermediul martorei a rugat-o pe reclamantă să întrerupă cursul normal al sarcinii promițând că o va lua în căsătorie după aceea.
S-a reținut că nu a fost dovedită nici faptul că reclamanta ar fi întreținut relații intime cu un alt, concluziile raportului de expertiză medico-legală privind cercetarea paternității arătând că pârâtul poate fi tatăl minorei, astfel că soluția instanței de fond este justificată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul solicitând casarea deciziei atacate.
În motivele recursului a arătat că în judecarea cauzei pentru stabilirea paternității minorei în baza probelor administrate, respectiv a declarațiilor martorilor propuși de reclamantă a fost declarat tatăl minorei.
Instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor propuși de pârât care au declarat că reclamanta a trăit în concubinaj cu numitul cu care a și înaintat actele pentru căsătorie.
medicale efectuate la Laboratorul de Medicină C pentru stabilirea paternității sunt nedecise din punct de vedere dermatoglitic față de minoră, sens în care a solicitat efectuarea analizelor la B, dar instanța nu a admis această probă.
Instanța de recurs nu a ținut cont de faptul că împotriva martorului a depus plângere penală pentru mărturie mincinoasă, Ordinul nr. 165/1987 a Procuraturii Vișeu de dispunând cercetarea penală împotriva acestui martor.
De asemenea nu s-a luat în considerare adeverința depusă care atestă că reclamanta a depus acte pentru căsătorie cu numitul în luna ianuarie 1986, precum nici de faptul că data de 15 februarie 1986 nu poate fi data concepției minorei.
Analizând recursul, curtea constată că acesta este inadmisibil, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată de către recurent este o decizie pronunțată în calea de atac a recursului.
Potrivit art. 299 alin. 1 teza I Cod procedură civilă "Hotărârile date fără drept de apel, cele date in apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala sunt supuse recursului."
Prin urmare nu este admisibilă atacare cu recurs a unor alte hotărâri judecătorești decât a celor prevăzute expres și limitativ de art. 299 Cod procedură civilă, fără ca prin această să nu se încalce principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.
Cum printre hotărârile judecătorești care pot fi atacate cu recurs nu figurează și deciziile pronunțate în recurs rezultă că o cale de atac prin care se tinde la atacarea unei astfel de hotărâri este inadmisibilă.
Din principiul legalității căilor de atac, rezultă că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel că formularea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege este inadmisibilă.
Potrivit art. 377 (2) pct. 4 din Codul d e procedura civilă, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, sunt irevocabile, deci, nesusceptibile de a fi atacate cu un al doilea recurs.
Cum, în cauza decizia civilă nr. 73 din 4 februarie 1988 Tribunalului Maramureș din dosar nr. 732/1987 a fost pronunțată de Tribunalul Maramureș, ca instanță de recurs, fiind irevocabilă, recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil și urmează să fie respins ca atare.
Față de acestea, în temeiul art. 299 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 73 din 4 februarie 1988 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr. 732/1987, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 73 din 4 februarie 1988 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr. 732/1987, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 15.04.2009
Judecători fond -, V - Judecătoria Vișeu d S u
Judecători recurs -, A - Tribunalul Maramureș
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
| ← Divort. Decizia 1115/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
