Stabilire paternitate. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe minori și familie (Jurindex)

Dosar nr-

(2579/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 96

Ședința publică de la 15.01.2009.

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Cristian Olteanu

JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea

JUDECĂTOR 3: Ilie Mari -

GREFIER - - -

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 1201 A din 09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA COMUNEI

are ca obiect - stabilire paternitate.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei reclamante, în baza delegației de substituire nr. 1/15.01.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocatul recurentului pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, aplicând și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.

Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de recurs.

Avocatul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea decizie recurate, în sensul admiterii apelului și a schimbării în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond, referitor la respingerea celui de al doilea capăt de cerere, în ceea ce privește încuviințarea ca minorul să poarte numele de familie al tatălui, acela de și, pe cale de consecință, eliminarea din dispozitivul sentinței a acestei mențiuni, urmând ca minorul să poarte numele de familie al mamei sale, respectiv, pentru următoarele considerente:

Arată că, instanța de fond nu a motivat în nici un fel aprecierea sa cu privire la admiterea acestui capăt de cerere, deși pârâtul s-a opus ca minorul să poarte numele său de familie.

Nu se poate invoca faptul că ar fi în interesul superior al copilului să poarte numele tatălui, atâta vreme cât acesta este crescut și are domiciliul la mama sa, în altă localitate, îndepărtată de Va urma o grădiniță și o școală, unde va avea alt nume de familie decât mama sa, reprezentant legal al acestuia. Mai mult decât atât, părinții copilului nu locuiesc și nu vor locui niciodată împreună, minorul rezultând dintr-o relațiile de scurtă durată dintre cele două părți.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, urmând a se constata că este în interesul superior al minorului să poarte numele de familie al tatălui.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să hotărască că pârâtul este tatăl minorului, născut la data de 10.03.2007, să încuviințeze ca minorul să poarte numele tatălui, acela de << >>, să fie stabilit domiciliul minorului la mamă, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr.4028/16.06.2008, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis acțiunea, a constatat că pârâtul este tatăl minorului, născut la data de 10.03.2007, a dispus efectuarea mențiunilor în actul de naștere al minorului, a încuviințat ca minorul să poarte numele de << >>, a stabilit domiciliul minorului la reclamantă, a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 400 lei lunar, de la data introducerii cererii până la majorat și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în urma relațiilor de concubinaj dintre reclamantă și pârât, s-a născut minorului, copil din afara căsătoriei.

Din raportul de expertiză medico-legală efectuat, a rezultat că pârâtul este tatăl biologic al copilului.

Totodată, luând act și de recunoașterea paternității făcută de pârât, instanța a dispus ca minorul să poarte numele tatălui și să se efectueze cuvenitele mențiuni în actul de naștere.

În temeiul art.100 alin.2 din Codul familiei, și față de acordul părților, domiciliul minorului a fost stabilit la mama - reclamantă.

Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a menținut această soluție, consecință a respingerii, ca nefondat, a apelului pârâtului.

Tribunalul a avut în vedere, la rândul său, următoarele considerente:

Acțiunea în justiție pentru stabilirea paternității din afara căsătoriei este prevăzută în interesul copilului.

Potrivit art.63 din Codul familiei, copilul din afara căsătoriei, a cărui filiație a fost stabilită prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, are, față de părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și situație legală a unui copil din căsătorie.

Unul din efectele admiterii acțiunii în justiție, pentru stabilirea paternității din afara căsătoriei, îl constituie și acela privind numele copilului.

Tribunalul a apreciat ca minorul să poarte numele tatălui său.

Apărarea apelantului în sensul că, nu este corect ca minorul să poarte numele său, întrucât nu a cunoscut de existența sa și că nu va avea un viitor alături de mama acestuia, nu este relevantă și suficientă pentru a înfrânge prevederile articolului art.63 din Codul familiei, a reținut Tribunalul.

Instanța judecătorească a considerat, în virtutea principiului interesului superior al copilului, că este necesar ca acest copil, după admiterea acțiunii în justiție, pentru stabilirea paternității, să poarte numele tatălui față de care și-a stabilit ulterior filiația.

Cu privire la aspectul purtării numelui tatălui de către minor, tribunalul a apreciat că nu este de natură a aduce acestuia vreun prejudiciu, ci este o consecință firească a stabilirii paternității.

Prin recursul întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă, pârâtul a susținut că, decizia pronunțată de tribunal, deși motivată, cuprinde o motivare contradictorie și se bazează pe aplicarea greșită a legii.

În motivarea recursului, în esență, reclamantul-pârât arată că motivarea deciziei recurate conține o aplicare greșită a legii, atâta timp cât textul de lege, respectiv art.64 alin.2 din Codul familiei, prevede că în cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, instanța judecătorească va putea încuviința ca minorul să poarte numele acestuia din urmă, fiind vorba de o alternativă între cele două variante: instanța poate încuviința sau poate respinge această cerere, fiind la latitudinea instanței de a decide cu privire la acest aspect, evident pe baza tuturor probelor de la dosar, în sensul că poate încuviința sau nu acest capăt de cerere. Astfel, nu se poate susține că nu se pot înfrânge prevederile art.64 alin.2 din Codul familiei, el însuși conținând o alternativă. Dacă s-ar considera că instanța este obligată dă încuviințeze purtarea numelui minorului, ar însemna că ea însăși ar trebui lipsită de dreptul de a aprecia interesul copilului, care nu trebuie confundat cu interesul părinților sau al unuia dintre părinți.

De asemenea, se invocă apoi în decizie că ar fi în interesul superior al copilului să preia numele reclamantului-pârât, ori acesta a arătat că nu se poate considera astfel, atâta vreme cât este crescut și are domiciliul la mama sa, în altă localitate, îndepărtată de B, va urma o grădiniță și școală unde va avea un alt nume de familie decât mama sa, reprezentant legal al acestuia, ceea ce nu este în interesul minorului, reclamantul-pârât considerând că ar fi numai în interesul reclamantei admiterea acestor cereri și că cererea s-a făcut numai pentru satisfacerea unui orgoliu al acesteia.

În recurs nu s-a formulat întâmpinare.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs evocate, având în vedere probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul a aplicat și interpretat dispozițiile art.64 alin.2 din Codul familiei și a pronunțat o soluție legală a cărei motivare este lipsită de echivoc.

Soluția ambelor instanțe a fost pronunțată ca o consecință a respectării principiului interesului superior al copilului, fiind astfel deplin respectate dispozițiile art.64 din Codul familiei, cât și cele ale art.8 din Legea nr.272/2004 și ale art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Toate aceste prevederi legale reglementează tocmai dreptul copilului la stabilirea și păstrarea identității sale, dreptul la viața de familie al acestuia, iar între dreptul copilului la viața de familie și același drept, însă al părintelui, întotdeauna primordialitatea este acordată celui dintâi, deoarece principiul interesului superior al copilului primează în astfel de cauze, cum este și cea de față.

În condițiile prev. de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.1201A/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COMUNEI

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

MARI

GREFIER,

Dact.

Tehnodact.

2 ex./19.02.2009

- Secția a III - a Civilă -

Jud. Sectorului 6. -

****

Președinte:Cristian Olteanu
Judecători:Cristian Olteanu, Doinița Mihalcea, Ilie

← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia...		Divort. Decizia 1115/2009. Curtea de Apel Bucuresti →

Stabilire paternitate. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire paternitate. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Bucuresti