Divort. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 112
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 20 ianuarie 2010, privind judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 278/A din 09 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 110 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimatul intervenient G, autoritate tutelară fiind PRIMĂRIA COMUNEI - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 20 ianuarie 2010, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Strehaia, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 10 martie 2007 și înregistrată în registrul stării civile al Primăriei sub nr. 12, din vina exclusivă a pârâtei, revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei, acela de, încredințarea spre creștere și educare a minorei, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, precum și partajarea darului de nuntă în cuantum de 13.200 lei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că s-a căsătorit cu pârâta la data de 10 martie 2007, iar din relațiile de concubinaj anterioare a rezultat minora.
Că, au locuit împreună până la data de 15 martie 2008, dată la care au intervenit certuri din cauza pârâtei care întreținea relații extraconjugale cu un alt barbat.
A susținut că are condiții materiale corespunzătoare și a solicitat să-i fie incredințată spre creștere și educare minora.
Cu privire la acțiunea de partaj a precizat că, după organizarea petrecerii de nuntă a rezultat suma de 13.200 lei, sumă de bani care a rămas în posesia pârâtei, după despărțirea în fapt.
In cauză, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii și desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, acela de, încredințarea spre creștere și educare a minorei, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, respingerea capătului de cerere privind partajarea darului de nuntă în cuantum de 13.200 lei și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 24 iunie 2008 formulat cerere de intervenție în interes propriu G, tatăl reclamantului, susținând că la organizarea peterecerii de nuntă a contribut cu suma de 6000 lei și a solicitat ca suma să-i fie restituită de către reclamant și pârâtă.
S-a luat interogatoriu pârâtei și au fost audiați martorii, Fima, și .
Prin sentința civilă nr.110 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Strehaia, s-a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei, a fost desfăcută căsătoria părților din vina ambilor soți, s-a încredințat minora spre creștere și educare către pârâtă și a fost obligat reclamantul la 150 lei pensie de întreținere în favoarea minorei, de la data introducerii acțiunii și până la majorat.
S-a respins cererea de partaj bunuri comune, cât și cererea de intervenție formulată de intervenientul
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că relațiile de căsătorie dintre părți sunt iremediabil vătămate, vinovați de această stare de fapt făcându-se ambii soți, iar minora se impune a fi lăsată în întreținerea pârâtei tocmai pentru faptul că de la data despărțirii în fapt și până la data pronunțării sentinței, aceasta a locuit cu pârâtul și părinții acestuia, fiind în interesul minorei să fie încredințată mamei sale.
Că, obligația reclamantului la plata unei pensii de întreținere este în favoarea acestuia în baza art. 86 și 94 Codul familiei, la stabilirea cuantumului avându-se în vedere venitul minim pe economie.
In ceea ce privește acțiunea de partaj, s-a reținut că la organizarea petrecerii de nuntă părțile au fost ajutate de către părinții lor, neexistând însă o convenție între aceștia în sensul ca părinții să recupereze din darul de nuntă contravaloarea contribuției lor.
Cu privire la același petit, s-a mai reținut că o parte din darul de nuntă în cuantum de 13. 200 lei s-a folosit pentru achitarea datoriilor făcute în scopul organizării nunții, iar cealaltă parte fost cheltuită de către soți în timpul căsătoriei.
Referitor la cererea de intervenție s-a reținut că, deși intervenientul a făcut dovada că a contribuit la organizarea petrecerii de nuntă, nu a încheiat o convenție cu reclamantul și pârâta, în sensul recuperării de către acesta din darul de nuntă a sumei de bani cu care contribuit la organizarea nunții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală.
A susținut că în mod greșit instanța de fond a procedat la desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, din probele administrate rezultând că destrămarea relațiilor de căsătorie s-a datorat în exclusivitate pârâtei, care a intrat în relații de concubinaj cu un alt, în acest sens fiind depozițiile martorilor Fima, și.
Greșit instanța a încredințat spre creștere și educare minora către pârâtă, în condițiile în care martorii audiați au confirmat că el este cel care are condiții mult mai bune pentru creșterea minorei față de pârâtă care nu are nici un fel de venit, declarațiile martorilor coroborându-se cu cele două anchete sociale efectuate în cauză, anchete ce relevă pe de o parte faptul că reclamantul locuiește într-o casă cu trei camere și anexe, fiind ajutat de părinți, având un venit în familie d e 1656 lei, iar pe de altă parte, că pârâta nu locuiește la părinții săi în O, din relațiile luate de la vecini reieșind că aceasta este plecată împreună cu minora la un concubin în județul G, pârâta venind în sat doar atunci când ridică alocația de stat a fetei.
A mai arătat reclamantul că, greșit instanța soluționat capătul de cerere privind partajarea darului de nuntă, probele administrate confirmând susținerile sale, în sensul că după organizarea petrecerii de nuntă a rămas suma de 132.000.000 lei, însăși pârâta fiind cea care recunoscut la interogatoriu acest fapt.
A susținut că, față de faptul că a locuit împreună cu pârâta după nuntă aproape o lună, iar banii rezultați ca dar de nuntă au fost luați de mama pârâtei, instanța avea obligația de a dispune partajarea darului de nuntă în cote de .
Cât privește cheltuielile făcute cu organizarea petrecerii de nuntă, a arătat că martorii au confirmat că părinții săi au organizat această petrecere, efectuând și un împrumut bancar pentru a suporta cheltuielile, la fila 22 dosar existând contractul bancar pe numele tatălui său pentru suma de 6150 lei.
La solicitarea apelantului reclamant, s- dispus refacerea anchetei sociale la domiciliul pârâtei din O, lucrarea însă nu a putut fi efectuată pentru faptul că serviciul public de asistență socială a comunicat instanței că pârâta nu locuiește în acest oraș.
Prin decizia civilă nr.278/A din 09 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.110 pronunțată la 27.01.2009 de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta, intervenientul G și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, din concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtei din comuna, dosar ce a fost constituit anterior despărțirii în fapt a părților domiciliul comun al a cestora și din depozițiile martorilor, rezultă că despărțirea părților care a intervenit la o lună de la data organizării petrecerii de nuntă, s-a datorat unor neînțelegeri apărute în legătură cu cheltuirea sumelor de bani obținute ca dar de nuntă, iar nu infidelității pârâtei, cum susține apelantul, infidelitatea survenind ulterior despărțirii în fapt, când pârâtul se afla la lucru în localitatea
Că, din probele administrate rezultă că ulterior despărțirii în fapt, pârâtul a refuzat reluarea conviețuirii, situație de natură a-l face culpabil de imposibilitatea menținerii acestei căsnicii.
A fost apreciată ca neîntemeiată și critica ce vizează încredințarea minorei spre creștere și educare pârâtei, în acest sens fiind relevant probatoriul testimonial administrat.
Instanța de apel a apreciat că soluția dată asupra cererii de partaj este sprijinită pe probele administrate; că nu s-au făcut probe în dovada susținerilor inițiale din acțiune, în sensul că la data despărțirii această sumă ar fi rămas în posesia reclamantului.
S-a apreciat că din probe a rezultat că mama pârâtei ar fi cumpărat cu un terț, un imobil casă la; că, prețul acestui imobil ar fi fost achitat cu banii rezultați din nunta părților, dar că în această situație soții au, eventual, un drept de creanță pe care pot să-l valorifice împotriva mamei pârâtei.
Împotriva deciziei în mod legal a declarat recurs reclamantul, susținând că este nelegală.
Criticile recurentului au vizat, în esență, următoarele aspecte:
- în mod greșit s-a reținut culpa comună în desfacerea căsătoriei, ignorându-se probele administrate, din interpretarea cărora rezultă culpa pârâtei;
- încredințarea greșită spre creștere și educare a minorului rezultat din căsătorie, omițându-se faptul că pârâta a mai născut un copil dintr-o relație de concubinaj cu un alt și cu o apreciere greșită a probelor administrate ( martori, anchete sociale );
- în mod greșit a fost respinsă cererea accesorie a partajului darului de nuntă, soluție în contradicție totală cu probele administrate.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Recursul este fondat.
Instanțele au fost investite, în principal, cu o acțiune de divorț formulată de reclamantul și cu petitele accesorii divorțului, respectiv revenirea la numele avut anterior căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la 15 iunie 2007, obligarea pârâtei la prestarea unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei, în raport de salariul minim pe economie.
Ca o acțiune accesorie celei de divorț, reclamantul a solicitat și partajarea darului de nuntă în cuantum de 13.200 lei, rămas în posesia pârâtei și mamei sale, cu cheltuieli de judecată.
În cauză, au formulat cerere de intervenție în interes propriu și G, prin care au solicitat includerea la masa devălmașă a sumei de 6000 lei, bani împrumutați și pe care i-au cheltuieli cu pregătirile pentru nuntă.
Soluția adoptată de instanțe în ceea ce privește divorțul și cererile accesorii, este corectă și se bazează pe probatoriul administrat în cauză, ambele părți fiind culpabile de degradarea relațiilor de familie, așa încât critica privind reținerea greșită a culpei comune a părților, este neîntemeiată.
Dispozițiile art. 2 Cod familie, reglementează relațiile de familie, în sensul că acestea se bazează pe afecțiune și încredere reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-și acorde unul altuia sprijin moral și material.
Instanțele au apreciat că aceste sentimente nu mai există între părți, ca urmare a discuțiilor survenite în urma achiziționării unei case pe numele mamei pârâtei cu banii rezultați din nuntă, dar și infidelității pârâtei manifestată în perioada cât reclamantul era plecat la muncă în țară, comportament ce a determinat părăsirea domiciliului conjugal de către reclamant.
Nici una dintre părți nu a încercat reluarea căsătoriei, așa încât în speță sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. 1 Codul familiei.
Este neîntemeiată și critica privind încredințarea greșită a minorei spre creștere și educare mamei pârâte.
Potrivit art. 42 alin. 1 Codul familiei: "Instanța judecătorească va hotărî odată cu pronunțarea divorțului, căruia din părinți vor fi încredințați copiii minori. În acest scop, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și ținând cont de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de 10 ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii dacă vor fi încredințați tatălui sau mamei".
În speță, minora rezultată din căsătorie a fost încredințată mamei, instanțele având în vedere criteriul vârstei, sexului, în detrimentul criteriului referitor la condițiile materiale, apreciindu-se corect că, ceea ce primează este interesul superior al minorului.
Celălalt părinte, adică reclamantul, păstrează dreptul de a avea legături cu minora, de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională potrivit art. 43 Codul familiei, fiindcă ambii părinți sunt datori să îngrijească de copil, obligații reglementate de art. 101 Codul familiei.
Este întemeiată însă, critica referitoare la respingerea greșită a petitului privind partajul de bunuri comune.
Reclamantul recurent a solicitat partajarea darului de nuntă în cuantum de 13.200 lei, rămas în posesia pârâtei și a mamei sale.
Din interogatoriul pârâtei, coroborat cu declarațiile martorilor audiați și anume ( nașul părților ), rezultă că în urma organizării nunții părților a rezultat suma de 13.200 lei, sumă ce a fost însușită de pârâtă și mama acesteia, în scopul achiziționării unei case pe numele mamei pârâtei și concubinului acesteia, dovadă în acest sens fiind contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3599/3 octombrie 2007.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei că această sumă ar fi fost cheltuită de ambii soți, atâta vreme cât părțile au mai conviețuit o lună după nuntă, chiar în imobilul nou cumpărat.
Este greșită calificarea dată de instanța de apel acestei sume ca drept de creanță, calificare ce contravine doctrinei și practicii care au considerat darul de nuntă ca fiind bun comun, întrucât este dobândit în timpul căsătoriei, la serbarea nunții, adică după încheierea căsătoriei, iar scopul acestui dar este să formeze începutul patrimoniului comun.
În consecință, apreciindu-se că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, hotărârile fiind nelegale în ceea ce privește respingerea petitului referitor la partajul sumei de 13.200 lei, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, a se admite recursul și a se modifica decizia.
Drept consecință, urmează a se admite apelul reclamantului, se schimba parțial sentința, a se admite capătul de cerere privind partajul bunurilor comune, a se constata ca bun comun suma de 13.200 lei și a se dispune ieșirea din indiviziune în cote de .
Întrucât întreaga sumă a fost însușită de pârâtă, urmează aoo bliga pe aceasta la plata sumei de 6600 lei, către reclamant, sumă ce reprezintă J din darul de nuntă.
Celelalte dispoziții ale sentinței, urmează fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 278/A din 09 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 110 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimatul intervenient G, autoritate tutelară fiind PRIMĂRIA COMUNEI - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorț.
Modifică decizia civilă nr. 278/A din 09 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Admite apelul reclamantului, formulat împotriva sentinței civile nr. 110 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-.
Schimbă parțial sentința.
Admite capătul de cerere privind partajul.
Constată ca bun comun suma de 13.200 lei și dispune ieșirea din indiviziune între cei doi soți în cote de fiecare.
Obligă pe pârâta la plata sumei de 6600 lei către reclamantul.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
09.02.2010
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
| ← Divort. Decizia 1363/2009. Curtea de Apel Craiova | Plasament. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Oradea → |
|---|
