Divort. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 113/2009
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 114/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă, în dosar având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul pârât, personal și asistat de avocat și intimata reclamantă, personal și asistată de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța aduce la cunoștința părților faptul că în conformitate cu prevederile art. 42 alin 1 din Codul familiei, minora a fost audiată în Camera de Consiliu și se dă spre consultare procesul verbal întocmit și atașat la dosar.
Avocat depune la dosar înscrisuri în probațiune, respectiv trei procese verbale, care dovedesc situația de fapt și posibilitatea de a se uza de ajutorul executorului judecătoresc. Declară că nu mai are alte cereri.
Avocat învederează că are cunoștință de înscrisuri, știe care este situația de fapt în ceea ce privește copilul. Arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, susține faptul că adevărul este cel relatat, și, raportat și la principiile moral biblice, din care citează, acest copil, deși a crescut în casa tatălui, se consideră că este marcat de acesta, iar recursul de față vizează programul de vizitare al tatălui, sens în care solicită a se admite calea de atac, a se modifica hotărârea atacată în sensul admiterii programului de vizitare așa cum a fost rezonabil propus, vineri ora 10 - până duminica după-masa, în anii pari în vacanța de vară, în anii impari în vacanța de paști, întrucât apreciază că legiuitorul a gândit corect că ambii părinți nu trebuie să fie privați de legăturile cu copilul, însă în speță este greu de dovedit că acest minor este manipulat psihic, așa cum rezultă din declarațiile martorilor de la instanța de fond crescând în casa tatălui în armonie. În concluzie, față de faptul că acest program de vizitare a fost făcut prin înțelegere între părinți, iar minora fiind la tată, mama nu a vizitat-o de cca 1 an, a văzut copilul pe data de 21 septembrie pentru 10 minute, fiind greu de dovedit buna intenție a reclamantei, acest copil fiind crescut efectiv sub îndrumarea bunicilor paterni, sens în care tatăl solicită doar să i se recunoască dreptul său de tată, iar printr-o hotărâre netemeinică ar însemna ca minorul să fie traumatizat prin a i se interzice tatălui dreptul la vizitare, când acesta, conform codului familiei și Legii 272/2004, trebuie să aibă legătură cu ambii săi părinți, sens în care se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond și apel, ca fiind legale și temeinice, cererea de modificare a hotărârilor fiind, la data prezentei, una formală, care nu corespunde cu cererea inițială. Susține faptul că nu sunt probe care să dovedească acest așa-zis adevăr susținut de recurent, interesul copilului fiind acela să se dezvolte și să crească armonios, fiind normal ca ambii părinți să fie în legătură cu copilul, însă în speță există punctul de vedere psihiatric exprimat de către un medic care apreciază că recurentul, prin comportamentul lui, a speriat copilul, sens în care citează, iar acesta nu dorește să mai meargă la tată, în situația de față nefiind influențat în nici un fel, din contră, toți membrii familiei, inclusiv mama, au sfătuit minora să ia legătura cu tatăl și nimeni, în afară de ea, nu-i refuză această legătură. Concluzionând, față de faptul că socotește că decizia tribunalului este una corectă raportat la cele solicitate în prezent, reprezentând un plus petit ce nu se poate acorda, precum și față de faptul că cele susținute sunt cu tentă de acuză către fosta soție, ceea ce nu este corect, solicită instanței respingerea recursului de față. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.5271/2008, pronunțată de Judecătoria Petroșani s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și, în consecință:
S-a declarat desfăcută din vina ambilor soți, căsătoria încheiată la data de 27.07.2000 și înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Orașului sub nr.73/2000.
S-a dispus ca reclamanta să poarte numele de și pârâtul de.
A fost încredințată reclamantei minora, născută la data de 14.09.2000, spre creștere și educare.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 140 lei lunar, cu titlul de pensie de întreținere în favoarea minorei, începând cu data de 22.08.2008 și până la majoratul acesteia.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva reclamantei - pârâtă reconvențional și în consecință:
A fost obligată pârâta să-i permită reclamantului să o ia la domiciliul său pe minora -, de două ori pe lună, în prima și a patra săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 12,00 până duminica la orele 17,00, precum și în vacanțele școlare câte o săptămână și o lună de zile în perioada concediului de odihnă.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, referindu-se la probele administrate, prima instanță a reținut și motivat că:
Părțile s-au căsătorit la data de 27.07.2000, căsătorie înregistrată sub nr.73/2000 în Registrul Stării Civile al Primăriei orașului, județul
Din căsătoria părților rezultat minora, născută la data de 14.09.2000.
Întrucât ambele părți au solicitat ca hotărârea să nu fie motivată, față de prev.art.617 alin.2 Cod proc.civilă, instanța s-a limitat să rețină că potrivit probelor administrate în cauză sunt întrunite condițiile art.38 alin.1 din Codul familiei și, în baza acestui text de lege, coroborat cu art.37 alin.2 din Codul familiei, s-a admis ca fondată acțiunea, astfel cum a fost precizată și s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
În temeiul art.40 alin.3 din Codul familiei instanța dispus ca în viitor foștii soți să poarte numele avut anterior încheierii căsătoriei, întrucât între părți nu a intervenit nici o înțelegere în acest sens.
Cu privire la minoră s-a reținut că:
Din probele administrate în cauză a reieșit că reclamanta dispune de condiții optime pentru creșterea și educarea minorei, așa încât în baza art.42 alin.1 Codul familiei, a încredințat-o mamei spre creștere și educare.
Pârâtul a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere, calculată conform criteriilor art.94 Codul familiei.
Potrivit disp.art.42 alin.3 Codul familiei, s-a încuviințat ca pârâtul să păstreze legăturile părintești cu minora, în sensul de aol ua la domiciliul său de două ori pe lună, în prima și a patra săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 12,00 până duminica la orele 17,00, precum și în vacanțele școlare câte o săptămână și o lună de zile în perioada concediului de odihnă.
În baza art. 276 Cod proc.civilă s-au compensat cheltuielile de judecată, acestea fiind sensibil egale.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul - reclamant reconvențional, solicitând schimbarea în parte a hotârârii atacate, în sensul de a se stabilii următorul program de păstrare a legăturilor părintești: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri de la ora 10 până duminică la ora 19,00, în anii pari întreaga vacanță de iarnă, în anii impari întreaga vacanță de Paști iar în timpul vacanței de vară din 1 iulie până la 15 august, cu obligarea lui de a ridica minora de la locuința acesteia și a mamei de a-i comunica în permanență orice schimbare a unității de învățământ ori a domiciliului minorei.
Prin decizia civilă nr. 114/A/2009 Tribunalul Hunedoara - Secția civilă a admis ca fondat apelul introdus de către pârâtul - reclamant reconvențional și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta reconvențional să-i permită reclamantului reconvențional să ia la domiciliul său pe minora, de două ori pe lună, prima și a patra săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 12,00 și până duminica la orele 17,00, în prima săptămână din vacanța școlară de iarnă, o săptămână în vacanța școlară de Paște și în luna iulie a fiecărui an.
În baza dispoziților art. 274 Cod pr.civ. a fost obligată intimata la plata sumei de 254,15 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel către apelant.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat și motivat că programul de vizitare a fost stabilit de prima instanță cum a solicitat pârâtul - reclamant reconvențional și potrivit acordului părților, prin urmare nu se justifică schimbarea lui.
Dacă reclamanta nu respectă programul de vizitare, pârâtul - apelant are la îndemână căile legale de a obține executarea sentinței.
Cererile de a se dispune obligarea apelantului să ridice minora de la domiciliul ei și a intimatei de a-i comunica în permanență orice schimbare a unității de învățământ ori a domiciliului minorei constituie cereri noi formulate pentru prima dată în apel, de aceea nu se pot admite.
S-a apreciat ca întemeiat apelul sub aspectul faptului că nu s-a precizat în mod exact care săptămâni din vacanțele școlare și care lună din vară pârâtul poate s-o ia pe minoră, ceea ce poate genera dificultăți în executarea sentinței instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat pârâtul, criticând -o pentru nelegalităte și netemeinicie solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar, în subsidiar, modificarea în parte a decizie și stabilirea unui program de viziatare a minorei astfel cum s-a solicitat prin motivele de apel.
În susținerea motivelor de recurs se arată, în esență, că după pronunțarea hotărârii instanței de fond reclamanta a refuzat să-i permită pârâtului să aibă legături personale cu minora, că în mod greșit instanța de apel nu a admis în tot apelul declarat în cauză, raportat la dispozițiile art. 4 pct. 1-2 din Convenția asupra relaților personale care privesc copii și art. 14 din Legea nr. 272/2004 și că minora este influențată de mamă în a nu păstra legătura cu tatăl său conform programului stabilit, care este insuficient pentru a dezvolta o relație afectivă între minoră și tatăl său.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat în cauză de pârât, ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică sub aspectele criticate de recurent.
La întâmpinare a depus o scrisoare medicală privind pe minoră - 15.
La data de 27.10.2009 recurentul pârât prin apărătorul ales a depus la dosar mai multe procese verbale incheiate de recurent privind refuzul intimatei reclamante de a permite recurenutlui să ia legătura cu minora-34- 41.
La termenul de judecată din 26.10.2009, când s-a judecat recursul pe fond, instanța de recurs, în Camera de consiliu, a procedat la audierea minorei după o prealabilă pregătire din partea psihologului d-na Timea, procesul verbal întocmit cu această ocazie fiind la dosar - 42.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma criticilor invocate de recurentul pârât, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304 Cod pr.civ. cu referire la dispozițiile art. 43 din Codul familiei, art. 2, art. 14 și art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând este necesar să se precizeze că pentru admisibilitatea recursului nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sub denumirea de motive de casare sau modificare.
Criticile formulate de recurentul pârât, din punct de vedere formal nu respectă cerința imperativă a legii -art. 304 Cod proc. civilă, referitoare la indicarea temeiurilor de drept al cererii deduse judecății.
În această situație și, în raport de prevederile art. 306 alin. 3 din același cod, sistematizând expunerea de motive a recurentului, Curtea constă că criticile recurentului vizează ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanța de recurs observă că hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, Tribunalul ca instanță de apel a făcut o corectă aplicare a legii în ceea ce privește aprecierea probelor administrate cauzei, stabilind o corectă stare de fapt, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub aspectul criticat - dreptul de vizitare a minorului.
Curtea reamintește că procedura contencioasă este guvernată de mai multe principii, printre care și principiul disponibilității.
Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile determină atât existența procesului, cât și conținutul acestuia, prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și a etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Principiul disponibilității cuprinde mai multe drepturi, printre care și dreptul persoanei interesate de a determina limitele cererii de chemare în judecată, dreptul părții de a formula cerere reconvențională și a stabilii limitele acesteia.
Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, instanța fiind obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut ( art. 129 alin. 6 Cod pr.civ.), neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut - art. 304 pct. 6 și art. 322 pct. 2 Cod pr.civ.
În speță, prin cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional s-a solicitat instanței de judecată încuviințarea de a păstra legăturilor personale cu minora -, de două ori pe lună, în prima și a patra săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 12,00 până duminica la orele 17,00, precum și în vacanțele școlare câte o săptămână și o lună de zile în perioada concediului de odihnă ( 24 ds. jud).
Urmare a achiesării reclamantei pârâte reconvențională la programul solicitat de pârât instanța de fond, respectând dipsozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr.civ. a admis cererea reconvențională formulată de pârât astfel cum a fost fomulată ( 27 ds. jud. ).
Ori, în acest context, solicitarea pârâtului formulată în fața instanței de apel dea schimba în parte sentința instanței de fond în sensul de a se stabili un alt program de păstrare a legăturilor părințești, respectiv, să ia la domiciliul său pe minora, de două ori pe lună, prima și a patra săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 12,00 și până duminica la orele 17,00, în prima săptămână din vacanța școlară de iarnă, o săptămână în vacanța școlară de Paște și în luna iulie a fiecărui an, reprezintă o modificare a obiectului cererii reconvenționale în fața instanței de apel ceea ce este inadmisibil, potrivit art. 294 alin. 1 Cod pr.civ.
În concret, art. 294 alin. 1 Cod pr.civ. prevede că în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Tot astfel, în lumina acestor dispoziții citate, Curtea de Apel apreciază că în mod corect a respins instanța de apel cererile formulate de apelantul pârât de a se dispune obligarea apelantului să ridice minora de la domiciliul ei și a intimatei de a-i comunica în permanență orice schimbare a unității de învățământ ori a domiciliului minorei, întrucât constituie cereri noi formulate pentru prima dată în apel.
În ce privește susținerile recurentului pârât referitoare la nerespectarea de către intimata reclamantă a dreptului de a menține legături cu copilul, chiar reale de ar fi nu justidfică admiterea recursului, pârâtul având la îndemână căile legale de a obține executarea hotărârii.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel, în baza dispoziților art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul.
Ca o consecință a acestei soluții și în baza dispiozților art. 274 Cod pr.civ. va fi obligat numitul recurent la plata sumei de 600 lei cheluieli de judecată în recurs în favoarea intimatei reclamante.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva Deciziei civile nr. 114/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 600 lei cheluieli de judecată în recurs în favoarea intimatei reclamante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/ 23.11.2009
Jud. fond:.
Jud. apel:;
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
| ← Stabilire paternitate. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Alba... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
