Stabilire paternitate. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 17/2009
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 216/A din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Pârât - personal și asistat de avocat ales,
- intimat Reclamant - - personal și asistat de avocat ales,
- intimat Reclamant - personal și
- intimat Reclamant - - personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocata pârâtului recurent depune la dosar timbre judiciare în cuantum de 0,30 lei și împuternicire avocațială.
Avocata reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare, împuternicire avocațială și chitanța privind onorariul de avocat.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu avocata pârâtului intimat care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință despre conținutul acesteia.
La reluarea cauzei, reprezentantelor părților declară că nu mai au alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata pârâtului recurent solicită admiterea recursului în baza dispozițiilor art. 312 pct. 3 cod pr. civilă, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare susținând că nu se putea soluționa cauza fără administrarea probei științifică prin expertiza medico - legală de stabilire a ADN-ului.
În subsidiar solicită în baza art. 304 pct.9 cod pr. civilă, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii civile ca nedovedită, fiind pronunțată doar pe baza unei prezumții de rea credință a reclamantului recurent.
Arată că din declarațiile celor doi martori, una a fost înlăturată, iar soluția care a fost dată în cauză s-a bazat pe doar pe o singură probă.
Apreciază că singura probă corectă este cea științifică de stabilire a -ului care însă nu s-a efectuat, deși instanța de fond a stabilit o dată la care părțile să se prezinte, însă pârâtul recurent nu s-a putut prezenta, iar instanța a lăsat cauza în pronunțare fără a se mai efectua această probă. Susține că pârâtul recurent din eroare s-a prezentat la. T în data de 16.10.2008 în loc de 6.10.2008 întrucât nu a fost prezent în sala de judecată în momentul stabilirii acestei date și apărătorul lui i-a comunicat această dată. În data de 17 octombrie 2008 s-a prezentat recurentul în instanță și a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării de apărător și realizării expertizei medicale încuviințată, însă s-au respins ambele cereri.Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocata reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca legale și temeinice, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată de la fond, apel și recurs.
Susține că pârâtul recurent este tatăl minorei așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, chiar și în interogatoriul luat pârâtului acesta recunoaște relațiile avute cu reclamanta, participând împreună la diverse evenimente. Depoziția celuilalt martor audiat în cauză a fost înlăturată fiind cel mai bun prieten al pârâtului.
Cu privire la proba ADN arată că aceasta a fost încuviințată de instanță, însă pârâtul a dat dovadă de ignoranță și nu a înțeles să se prezinte la. T, nici a doua oară nu s-a prezentat dând dovadă de rea credință.
Susține că motivele de recurs sunt lipsite de temei, chiar puerile, întrucât pârâtul în fața instanței de apel a avut o apărare calificată, punându-i-se în vedere să se prezinte pentru efectuarea expertizei sub sancțiunea decăderii din probă, însă nu a binevoit să se prezinte, a avut posibilitatea să solicite un alt termen de judecată, dar a fost decăzut din probă, astfel că acesta dorește hărțuirea intimatei.
În replică,avocata pârâtului recurentsusține că din declarația martorului audiat în cauză, nu relevă faptul că pârâtul recurent este tatăl minorului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.180/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei ca reprezentantă legală a minorului împotriva pârâtului și în consecință l-a declarat pe pârât tată al minorului, a încuviințat ca acesta să poarte numele pârâtului și l-a obligat pe acesta din urmă la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 25% din veniturile sale lunare nete, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâtul a cunoscut-o pe reclamantă în anul 2005 și a părăsit-o cu 5 luni înainte ca aceasta să nască, negând faptul că ar fi întreținut relații intime cu aceasta.
Din declarațiile martorilor instanța și-a format convingerea că părțile s-au cunoscut în anul 2004 și au început să aibă relații intime pe la jumătatea anului 2005.
Declarația martorului a fost înlăturată de instanță deoarece, deși este cel mai bun prieten al pârâtului, a negat relația celor doi, deși însuși pârâtul la interogatoriu a recunoscut existența unei relații de prietenie cu reclamanta.
S-a dispus în cauză efectuarea unei expertize ADN însă, deși reclamanta a fost dispusă să plătească integral costul acesteia, pârâtul - care deținea o adeverință medicală - nu a anunțat reclamanta ca aceasta să nu se mai deplaseze cu minorul pentru recoltarea probelor necesare, instanța formându-și astfel convingerea că pârâtul este de rea credință.
Acesta nu a solicitat un alt termen pentru a se prezenta la laborator ci a depus concluzii scrise, solicitând respingerea acțiunii ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând în principal admiterea apelului, desființarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și trimiterea ei spre rejudecare și în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acesteia ca nedovedită.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanței este greșită, că aceasta nu a apreciat în mod obiectiv probele administrate ci a prezumat reaua credință a pârâtului, neprobată prin vreun mijloc de probă.
Se mai arată că, deși cauza a fost cerută la amânări, aceasta a rămas în pronunțare, iar prin concluziile scrise s-a făcut cunoscut motivul pentru care nu s-a prezentat la efectuarea analizei.
În această situație, instanța avea obligația să repună cauza pe rol, să respecte principiul contradictorialității cu ocazia punerii concluziilor pe fond.
Se mai arată că greșit s-a consemnat în practicaua hotărârii că pentru pârât a fost prezent av. în substituirea av. -care este de fapt una și aceeași persoană.
Ori, pârâtul nu a fost reprezentat, avocatul nu a fost prezent și astfel i-a fost încălcat dreptul al apărare.
Se mai arată că stabilirea paternității pe baza depoziției unui singur martor este lipsită de certitudinea unei probe științifice. Pe de altă parte, martora cunoștea aspectele relatate nu personal, ci din auzite de la alte persoane.
În drept s-au invocat prevederile art.304 ind.1 și 312 cod pr.civ.
În întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea apelului, considerând că sentința instanței de fond este temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr. 216/A din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârât, cu obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielilor de judecată în apel în favoarea intimatei reclamante.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că instanța de fond a respectat dreptul la apărare al pârâtului în contextul în care acesta a avut apărător ales care a depus și concluzii scrise la dosar, fiind respectate dispozițiile art. 152 Cod procedură civilă, astfel că sunt netemeinice susținerile apelantului sub acest aspect.
Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că judecătorul de fond a luat în considerare întreg probatoriu administrat, atât interogatoriul pârâtului, cât și declarațiile martorilor, ținând cont și de faptul că pârâtul nu s-a prezentat la IML în vederea efectuării expertizei ADN, iar actul medical depus la dosar în scopul justificării lipsei nu are nicio relevanță fiind dovedită reaua - credință a pârâtului în derularea întregii procedurii atât în fața instanței de fond, cât și a instanței de apel.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs în termen, legal timbrat și motivat pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe de apel, iar în subsidiar, desființarea hotărârilor pronunțate anterior și respingerea acțiunii introductive de instanță, ca nedovedită.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, de către recurent că instanțele de judecată anterioare au încălcat dreptul la apărare al pârâtului și, pe fondul cauzei, este inadmisibil a se admite acțiunea supusă prezentei judecăți în lipsa expertizei științifice de stabilire a ADN-ului și pe baza unei prezumții de rea-credință a pârâtului.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.312 pct. 3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat în cauză de către pârât ca nefondat, susținând, în esență, că hotărârile judecătorești anterioare sunt legale și temeinice fiind date pe baza probatoriului administrat cauzei.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma criticilor invocate de către recurent, care vizează cazul prevăzut de art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, precum și din oficiu, conf. art. 306 Cod procedură civilă, cu referire și la dispozițiile art. 6 din Convenția (europeană) a drepturilor omului, Curtea de Apel constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând este necesar să se precizeze că pentru admisibilitatea recursului nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sub denumirea de motive de casare sau modificare.
Criticile formulate de recurentul reclamant, din punct de vedere formal nu respectă strict cerința imperativă a legii -art. 304 Cod proc. civilă, referitoare la indicarea temeiurilor de drept al cererii deduse judecății.
În această situație și, în raport de prevederile art. 306 alin. 3 din același cod, sistematizând expunerea de motive a recurentului, Curtea constă că criticile recurentului vizează în principal ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 5 Cod proc. civilă, iar, în subsidiar, ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cum corect a indicat-o și recurentul pârât.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma cazului prevăzută de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța de recurs observă că prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, Curtea precizează că unul din cele mai importante principii ce guvernează desfășurarea procesului civil este principiul dreptului la apărare, consacrat cu valoare constituțională.
În sens formal prin drept la apărare se desemnează posibilitatea recunoscută de lege părților din litigiu de a-și angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată.
Sub aspect material dreptul la apărare include în conținutul său posibilitatea părților de a lua cunoștință de toate actele dosarului, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a exercita căile legale de atac, precum și alte prerogative recunoscute de lege părților în scopul susținerii intereselor lor.
Mergând pe același raționament, Curtea precizează că în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Mai mult decât atât, Curtea de apel precizează că una din cerințe privitoare la desfășurarea unui proces pentru ca el să fie echitabil, așa cum impune art. 6 parag. 1 din Convenția (europeană) a drepturilor omului ( denumită în continuare Convenție) este obligația instanțelor de judecată de a respecta dreptul la apărare al părților.
Cu alte cuvinte, noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul dreptului la apărare și celelalte principii ale procesului civil.
În speță, Curtea de Apel constată că dreptul la apărare al pârâtului recurent a fost încălcat de către instanța de apel, fapt ce atrage incidența motivului de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod pr. civilă.
În concret, la termenul de judecată din 12 septembrie 2008, primul termen de judecată în apel, tribunalul a încuviințat, la cererea pârâtului apelant, efectuarea expertizei privind testul ADN, acordându-se termen de judecată în cauză la data de 17 octombrie 2008.
La data de 17 octombrie 2008 apărătorul ales al apelantului pârât a depus la dosar o adresă prin care a solicitat instanței de apel să ia act de renunțarea la mandatul acordat de către pârâtul apelant ( 20 ds. apel).
La termenul de judecată din 17 octombrie 2008 apelantul pârât a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja un alt avocat și a învederat instanței că nu s-a prezentat la data fixată la institutul de medicină legală, întrucât nu a fost înștiințat, însă s-a prezentat la data de 16 octombrie 2008, dar nu i s-au recoltat probe biologice, depunând la dosar o adresă emisă de către dl. avocatul către IML T și răspunsul acestui institut prin care se arată că precizările cerute prin adresă pot fi date numai la solicitarea instanței.
Tribunalul, ca instanță de apel l-a decăzut pe pârât din proba privind expertiza ADN, după cum a respins și cererea acestuia de acordarea a unui nou termen de judecată, apreciind cauza în stare de judecată, astfel cum rezultă din practicaua deciziei civile supuse actualului control de legalitate.
Procedând în modul arătat, tribunalul a nesocotit grav dreptul la apărare al pârâtului, care se consideră prejudiciat, iar hotărârea pronunțată se vădește pentru acest motiv, esențial nelegală.
Curtea de Apel reține că pârâtul apelant era îndreptățit să solicite amânarea judecății apelului la termenul de judecată din 17 octombrie 2008 în contextul în care avocatul ales al pârâtului a solicitat a se lua act de renunțarea la mandatul acordat de către pârât.
Pronunțarea hotărârii în aceste condiții atrage nulitatea ei conf. art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Așa fiind, recursul formulat în cauză este fondat, iar în baza dispozițiilor art.312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă, decizia atacată se va casa cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la același tribunal.
Curtea de apel ca o veritabilă instanță de control judiciar remarcă faptul că soluția casării cu trimitere se impune în condițiile în care încălcând dreptul la apărare al pârâtului instanța de apel a revenit asupra probei cu expertiza încuviințată legal în cauză.
Curtea precizează că față de gradul ei de probabilitate administrarea probei cu expertiza ADN apare ca foarte utilă judecării unei acțiuni în stabilirea paternității, în cazul în care pârâtul nu recunoaște paternitatea copilului, astfel că instanțele de judecată sunt datoare a stăruii prin toate mijloacele legale pentru administrarea ei.
Prin urmare, absența pârâtului la primul termen de recoltare stabilit de instanța de apel nu trebuie interpretată împotriva lui ca o tergiversare în soluționarea cauzei. Tot astfel, aceasta nu trebuie să atragă aplicarea de îndată a sancțiunii decăderii din probă, deoarece sancțiune decăderii din probă nu răspunde exigențelor aflării adevărului.
Așa fiind, este de concis că atâta vreme cât pârâtul lipsit la un prim termen de recoltare a probelor biologice, iar, pe de altă parte a făcut dovada imposibilității de a depune la dosar un răspuns din partea institutului de medicină legală, instanța de apel trebuia să stăruie pentru administrarea probei științifice încuviințate.
Pe linia celor statuate mai sus, văzându-se și caracterul devolutiv al apelului, tribunalul era dator să stăruie pentru efectuarea expertizei, căci în circumstanțele cauzei revenirea asupra acestei probe încalcă dreptul la apărare al pârâtului și este contrară intereselor copilului, al cărui statut civil se cere a fi stabilit.
În sprijinul acestei concluzii vin și dispozițiile art.5 din Convenția Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, convenția la care România a aderat prin Legea nr.101/1992, publicată în Of. nr.243 din 30 septembrie 1992) care prevede că în acțiunile referitoare la filiația față de tată, probele științifice apte să stabilească sau să înlăture paternitatea, urmează a fii încuviințate.
Și Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în art.8 consacră dreptul copilului la stabilirea și păstrarea identității sale și dreptul de a-și cunoaște părinții.
Așa fiind, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la același tribunal apare ca fiind necesară apreciindu-se că nu s-a realizat o temeinică cercetare a fondului de către instanța de apel în contextul în care dreptul la apărare al pârâtului a fost încălcat.
În rejudecare, tribunalul va trebui să facă respectate și să respecte el însuși principiul dreptului la apărare și celelalte principii ale procesului civil și va avea în vedere și dispozițiile art.315 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 216/A din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă și în consecință:
Casează hotărârea civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanța de apel, respectiv Tribunalul Alba - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/18.02.2009
Jud. fond
Jud. apel:,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 320/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
