Divort. Decizia 1143/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1143
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 106 din data de 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtului și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că minorul este dependent de mamă, de locul în care trăiește, că are nevoie de îngrijire permanentă, afecțiune, stabilitate și grija maternă, motiv pentru care a apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, întrucât programul stabilit și modalitatea de exercitare producându-i minorului un anumit disconfort, care nu este în interesul acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei, la data de 01.07.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între păți, din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare, în favoarea minorului și acordarea beneficiului locuinței comune a părților, situată în C,. Nouă,-,. 159 J,. 1,. 9, jud.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 18.09.2004, din căsătorie rezultând minorul mai sus menționat, relațiile dintre soți deteriorându-se urmare a angajării unei relații extraconjugale de către pârât, comportamentului acestuia determinând-o să părăsească domiciliul comun și să se mute, împreună cu minorul, la părinții săi, în orașul
La 29.09.2008, pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei, din vina ambilor soți, reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către reclamantă, încuviințarea legăturii personale cu minorul și atribuirea beneficiului locuinței bun comun al soților.
La termenul de judecată din 10.11.2008, pârâtul a depus la dosar o precizare la cererea reconvențională, solicitând ca legătura personală cu minorul să se realizeze în următoarea modalitate: de două ori pe lună, în weekend, la domiciliul său, o dată pe săptămână, la locuința mamei, între orele 10-18, o săptămână în vacanța de iarnă și 2 săptămâni în cea de vară a minorului.
Față de cererea reconvențională a pârâtului, reclamanta a depus întâmpinare solicitând ca legătura personală a pârâtului cu minorul să se realizeze în prima și a 4-a săptămână din lună, între orele 9-17, în domiciliul său, dat fiind vârsta fragedă a minorului, care are nevoie de stabilitate și grijă maternă.
Prin sentința civilă nr. 16807/10.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, cererea reconvențională precizată, formulată de pârât.
S-a desfăcut căsătoria înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local C, la nr. 1505/18.09.2004, din vina exclusivă a pârâtului, reclamanta reluându-și numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
S-a încredințat spre creștere și educare minorul, născut la 27.05.2007, la mamă.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare de 568 lei, începând cu data introducerii acțiunii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a încuviințat pârâtului legătura personală cu minorul în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta, între orele 10-14, în domiciliul reclamantei.
S-au respins cererile părților privind atribuirea beneficiului spațiului de locuit, bun comun al acestora.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 39 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de aceasta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că relațiile de căsătorie dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, din vina exclusivă a pârâtului, care s-a dovedit infidel relațiilor de căsătorie.
În ceea ce îl privește pe minor, întrucât de creșterea și educarea acestuia s-a preocupat îndeosebi reclamanta, care-i oferă condiții optime de creștere și educare, potrivit celor reținute din ancheta socială efectuată în cauză, instanța, ținând cont și de vârsta minorului, dar și de înțelegerea părinților cu privire la încredințarea lui, a apreciat că este în interesul acestuia să fie încredințat spre creștere și educare mamei, măsura urmărind necesitatea asigurării unei continuități și a unui mediu familial stabil pentru minor, venind în acord și cu principiile stabilite în legislația privind protecția minorului și cu art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, referitor la protecția vieții private, intime și de familie, apreciind că, doar alături de mamă, acesta poate dezvolta o adevărată viață de familie, de natură să-i asigure o dezvoltare fizică și psihică propice.
În ceea privește cererea de legături personale a pârâtului cu minorul, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, în parte, sub aspectul întinderii acestui drept, având în vedere următoarele considerente.
Părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, însă exercițiul acestora de către părintele divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul, suferă anumite limitări si particularități, acest părinte continuând a avea dreptul și fiind ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor sale personale cu copilul fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum si al protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile art. 43 alin. 3 din codul familiei reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, textul de lege subscriindu-se și prevederilor Declarației drepturilor copilului și Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului.
În raport de aceste dispoziții legale enunțate, instanța a încuviințat pârâtului legătura personală cu minorul în următoarea modalitate, având în vedere vârsta fragedă a minorului, care impune prezența indispensabilă a mamei în preajma sa: în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta, între orele 10-14, în domiciliul reclamantei.
Referitor la cererile părților de atribuire a beneficiului locuinței comune, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, reclamanta a părăsit domiciliul comun, de bună voie, nefiind izgonită de pârât, iar, pe de altă parte, o asemenea cerere poate fi formulată numai pe cale de ordonanță președințială, ca o măsură provizorie, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de divorț dintre părți, din aceste considerente.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la cererea accesorie referitoare la legăturile personale cu minorul.
Astfel, s-a arătat că instanța de fond în mod nejustificat a apreciat că în raport de dispozițiile art.43 alin. 3 din Codul familiei, legătura sa personală cu fiul său să se realizeze numai în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta, între orele 10.00-14.00 la domiciliul mamei, din localitatea F și în prezența acesteia.
Deși instanța de fond a stabilit că minorul va fi încredințat mamei la domiciliul acesteia, acesta nu beneficiază de afecțiunea maternă, el este crescut și educat de bunicii materni care încearcă să folosească orice posibilitate de a-l șicana pe pârât și de a-1 îndepărta pe copil de acesta.
Prin decizia civilă nr. 106 din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 16807/10.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
S-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a încuviințat pârâtului legătura personală cu minorul în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta, între orele 10,00-19,00, în domiciliul pârâtului, urmând ca pârâtul să-l ia și să-l readucă în domiciliul reclamantei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a luat act că apelantul nu solicită cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele.
Intervalul de timp, stabilit de instanță (doar în prima și a treia sâmbătă din lună, de la orele 10,00 la orele 14,00), este prea mic, neputând duce la realizarea unei relații efective, iar perioada cerută de reclamant (în primul și al treilea week-end, de sâmbătă de la ora 10,00 până duminică la ora 18,00, precum și două săptămâni iarna și 2 săptămâni vara în concediul de odihnă al pârâtului), este inadecvată situației de față și interesului minorului.
Aceasta, deoarece inorul are în prezent 2 ani, ori, la această vârstă, luarea acestuia din locuința sa obișnuită și ducerea în altă locuință pentru o perioadă ce depășește o zi, îi poate produce un disconfort întrucât la această vârstă orice copil manifestă reticență la schimbările intervenite în programul și mediul său de viață, dar mai ales la schimbările ce privesc locuința, el memorând locurile și copiind obiceiurile adulților ca atare, pe care le și îndrăgește totodată și astfel orice schimbare este de neînțeles pentru el.
În atare situație, instanța a considerat că pârâtul îl poate lua pe minor la domiciliul său doar în cele două week-end-uri solicitate, respectiv în primul și al treilea, dar numai pe parcursul unei singure zile, respectiv în ziua de sâmbătă între orele 10,00-19,00, întrucât, așa cum s-a arătat, desfășurarea relațiilor personale pe parcursul a mai multor zile consecutive i-ar produce minorului un anumit disconfort care nu este în interesul său. Pe parcurs, odată cu creșterea minorului, pârâtul va putea cere modificarea acestei modalități de vizitare pe calea unei alte acțiuni în instanță, potrivit art. 44. fam.
Aspectul invocat de intimată, cum că se impune vizitarea minorului numai la domiciliul ei pentru ca minorul să nu fie afectat de transportul de la un domiciliu la altul, nu poate fi reținut, întrucât chiar și aceasta a recunoscut că minorul nu locuiește cu ea, ci cu bunicii materni în F și acesta este adus din când în când de către mamă la C la locuința sa și astfel minorul este obișnuit cu aceste deplasări.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica vizează modul de aplicare a dispoz. art. 43 alin.3 Codul familiei, în sensul că modalitatea de a lua legătura cu minorul a tatălui pârât nu este conformă cu vârsta minorului, în special cu luarea acestuia în domiciliul pârâtului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 43 alin.3 Codul familie, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța a încuviințat pârâtului legătura personală cu minorul în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10,00-19,00, în domiciliul pârâtului, cu obligația de a-l lua și a-l aduce pe minor în domiciliul reclamantei.
În această modalitate de a lua legătura cu minorul, instanța a avut în vedere interesul minorului, vârsta minorului și realizarea efectivă a acestei legături în domiciliul pârâtului.
Solicitarea recurentei ca legătura să se realizeze în domiciliul acesteia în condițiile în care minorul locuiește cu bunicii materni nu este în măsură să realizeze efectiv această legătură și să ducă la instaurarea și consolidarea unor relații afective, firești, între pârât și minor.
De altfel, împrejurarea stabilită de instanță reprezintă o modalitate minimă de legătură între minor și tatăl său, nefăcându-se dovada că prin această modalitate ar fi afectată sănătatea sau psihicul minorului.
În consecință, recursul formulat de reclamantă este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 106 din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./03.11.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
