Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 769/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 769
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul ( ) împotriva deciziei civile nr. 86 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- și a sentinței civile nr. 273 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă asistată de avocat, lipsind recurentul reclamant ( ).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței cererea formulată de recurentul reclamant ( ) prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Avocat pentru intimata pârâtă, a depus la dosar întâmpinare.
Instanța constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 273 din 20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, s-au admis excepția inadmisibilității cererii principale, invocată din oficiu.
S-a respins cererea principală formulată de reclamantul pârât, în contradictoriu cu pârâta reclamantă.
S-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale, invocată din oficiu.
Au fost anulate capetele de cerere 2-5 având ca obiect obligarea reclamantului pârât la preluarea tuturor datoriilor personale ale autorului, obligarea sa la plata sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare, constatarea unei contribuții exclusive a pârâtei la dobândirea apartamentului situat în S,-, -. F,. 14, județul O, constatarea faptului că bunurile mobile solicitate a se partaja sunt dobândite cu banii săi proprii, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice, ca netimbrate.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă, în contradictoriu cu reclamantul pârât.
S-a constatat ca reclamantul pârât este unic moștenitor al autorului, decedat la data de 28.06.2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 03.09.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să se dispună partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei între pârâtă și tatăl său,.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a arătat că este unicul moștenitor al autorului, fostul soț al pârâtei, solicitând a se constata o cota de contribuție de 30% pentru pârâtă și 70% pentru autor, bunurile dobândite fiind următoarele: un apartament compus din 2 camere, 2 holuri, baie, bucătărie, debara si balcon, situat in S, str. - 8, -. F,. 14, județul O, un șifonier în 3 canate, o comodă cu oglindă, un pat dublu cu comodă, 2 noptiere, o canapea cu 2 fotolii, o mobilă de sufragerie compusă din 9 corpuri și șifonier, 2 comode de televizor, o oglindă mare de, o măsuță, un televizor, un casetofon, o masă cu 6 scaune, un congelator, un frigider și un aragaz.
S-a mai învederat faptul că tatăl său a realizat venituri de 4 ori mai mari decât fosta sa soție, în prezent bunurile fiind stăpânite de pârâtă.
Pârâta, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate că pârâtul este unic moștenitor al autorului, să fie obligat la preluarea tuturor datoriilor personale ale acestuia, obligarea sa la plata sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare, constatarea unei contribuții exclusive a pârâtei la dobândirea apartamentului solicitat, constatarea faptului că bunurile mobile solicitate a se partaja sunt dobândite cu banii săi proprii, obligarea paratului la plata sumei de 1.000 lei reprezentând c/v energiei electrice.
Reclamantul pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că nu a locuit niciodată în apartament, tatăl său nu a avut nici un fel de datorii, datoriile pârâtei la întreținere și curent electric cad în sarcina acesteia, întrucât aceasta a dispus și a folosit apartamentul fără acordul reclamantului, tatăl său a fost cel care a achitat prețul imobilului, pârâta având venituri modeste, iar bunurile mobile sunt dobândite în timpul căsătoriei celor doi.
Relativ la contractele de împrumut pentru dobândirea bunurilor mobile, s-a învederat faptul că acestea nu au fost depuse de către pârâta reclamantă odată cu formularea cererii reconvenționale.
Așa cum rezultă din susținerile parților, pârâta a fost căsătorită cu autorul până în anul 2004, când căsătoria a fost desfăcută prin divorț.
Potrivit certificatului de deces seria - nr. - aflat la 11 dosar, la data de 28.06.2008 a intervenit decesul autorului, până la acea dată nefiind promovată acțiune având ca obiect partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de cei doi soți.
În analiza excepției inadmisibilității cererii principale s-a retinut că, potrivit art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Așa fiind s-a reținut că nașterea comunității de bunuri este determinată de relațiile personale dintre soți, determinând concluzia potrivit căreia devălmășia soților are un caracter intuituu persoane.
Codul familiei conține prevederi exprese cu privire la partajarea bunurilor comune ale soților, arătând în art. 36 că bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora ori pe cale judecătorească, la desfacerea căsătoriei, stabilindu-se astfel momentul și persoanele cărora le aparține calitatea procesuală activă într-o acțiune cu acest obiect.
ce căsătoria pârâtei cu autorul a fost desfăcută prin divorț, în prezent tatăl reclamantului fiind decedat, urmează ca acesta, descendent al autorului, fapt atestat de certificatul de naștere aflat la 8 dosar, să își valorifice drepturile de moștenitor pe calea acțiunii având ca obiect partaj succesoral în cadrul căreia urmează a se stabili masa succesorala ca fiind compusă fie din bunuri proprii ale autorului, fie din bunuri dobândite de acesta din urmă cu fosta sa soție, precum si cota de contribuție a autorului la dobândirea bunurilor comune.
Pentru considerentele ce preced, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii principale cu consecința respingerii acesteia, ca inadmisibila.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța admis în parte, respectiv cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor a reclamantului față de succesiunea autorului, decedat la data de 28.06.2008, având în vedere anularea celorlalte capete de cerere, ca netimbrate.
Astfel, așa cum s-a arătat, reclamantul are calitatea de descendent de gr I față de autorul, pârâta neavând calitatea de moștenitor, dată fiind desfacerea căsătoriei încheiate cu defunctul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul (), considerând-o netemeinică și nelegală.
S-a susținut că în mod nelegal instanța de fond a soluționat cauza pe cale de excepție, refuzând practic judecarea în fond a cauzei, fără motive legale, fiind vorba despre o,denegare de dreptate așa cum este prevăzută în art. 3 din Codul civil, fiind încălcate și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 114, 137, 132 al.2 și 129 Cod procedură civilă.
S-a susținut că, însăși calificarea dată de instanța de judecată acțiunii reclamantului este greșită față de realitatea obiectivă și de instituțiile de drept aplicabile în cauză, întrucât reclamantul a promovat această acțiune de partaj prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce au reprezentat fostul patrimoniu comun al celor doi soți, iar instanța a apreciat că acțiunea reclamantului trebuia să fie intitulată partaj succesoral și nu partaj bunuri comune, ceea ce este greșit, deoarece singurul text care reglementează partajul succesoral este art.728 Cod civil, iar condiția pentru promovarea acțiunii de partaj succesoral este ca litigiul să se poarte între comoștenitori, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 86 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a dispus respingerea apelului formulat de reclamantul ( ) împotriva sentinței de fond, reținându-se că reclamantul este moștenitorul defunctului, dar că, în calitate de moștenitor, nu poate solicita partajarea bunurilor comune ale defunctului cu fosta soție, ci doar poate formula acțiuni pentru dobândirea bunurilor moștenite de la defunct.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamantul ( ), solicitând casarea lor ca nelegale, cu trimitere pentru rejudecare.
Reclamantul a motivat că instanțele au refuzat în mod nejustificat să-i soluționeze litigiul, că acest litigiu vizează drepturile sale succesorale și că instanțele au caracterizat greșit cererea sa ca fiind o cerere de dreptul familiei.
Recursul este fondat.
Instanțele au respins în mod greșit cererea reclamantului ca fiind inadmisibilă.
Aceasta s-a datorat faptului că instanțele au caracterizat greșit acțiunea reclamantului ca o cerere bazată pe dreptul familiei și care vizează partajul bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei.
Instanțele au stabilit însă în mod corect că reclamantul este succesorul defunctului soț al pârâtei. Ori, tocmai acest fapt necontestat face ca cererea reclamantului să fie admisibilă. Reclamantul a formulat acțiunea sa în calitate de succesor al defunctului soț al pârâtei, iar acțiunea sa vizează revendicarea bunurilor, proprietatea defunctului, și pe care reclamantul le-a dobândit prin succesiune.
Așadar, reclamantul este moștenitorul defunctului, ca moștenitor este proprietarul bunurilor rămase după defunct, iar cererea sa vizează stabilirea acestor bunuri și revendicarea lor.
Între pârâtă și defunct au existat raporturi de căsătorie, soții însă au divorțat, iar ulterior divorțului, soțul a decedat.
Așadar, pârâta nu are calitatea de soție supraviețuitoare și deci nu poate pretinde nici un drept succesoral asupra bunurilor rămase după defunct.
Din acest motiv, în mod necontestat, unicul succesor al defunctului este doar reclamantul.
Cum, după divorț, foștii soți nu și-au partajat bunurile comune, reclamantul poate, în calitate de succesor al defunctului soț, să ceară acest lucru atât timp cât problemele patrimoniale ale foștilor soți au rămas nesoluționate.
Ca urmare, cererea reclamantului este întemeiată pe dreptul său de proprietate bazat pe calitatea de unic moștenitor, iar acest fapt face ca cererea sa să fie admisibilă.
Reclamantul are dreptul de a-și revendica bunurile intrate prin succesiune în patrimoniul său și are dreptul să-și stabilească și să-și delimiteze prin partaj aceste bunuri de bunurile proprietatea pârâtei.
Ca urmare, instanțele erau obligate să efectueze partajul, să stabilească care bunuri au rămas în patrimoniul soției și care bunuri se cuvin a fi atribuite în proprietatea defunctului și implicit, succesorului acestuia.
Soluția instanțelor de a stabili pe de o parte calitatea de succesor a reclamantului, dar de a respinge ca inadmisibilă cererea sa de dobândire a bunurilor succesorale ce-i revin, este nelegală, iar nelegalitatea este cu atât mai vădită cu cât instanța îi recunoaște aceste drepturi, dar îl îndrumă la o acțiune separată.
În acest mod, instanțele nu au soluționat obiectul cauzei cu care au fost investite.
Se impune, în consecință, conform art. 312 Cod pr. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantul ( ), desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Slatina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul ( ) împotriva deciziei civile nr. 86 din data de 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 273 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Modifică decizia civilă sus menționată.
Admite apelul declarat de reclamantul ( ), împotriva sentinței civile nr. 273 din 20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, desființează sentința civilă și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Slatina.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./18.06.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
| ← Divort. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 1143/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
